Vițelul de aur
1 Și când a văzut poporul că Moise întârzia să se pogoare de pe munte, poporul s‐a adunat la Aaron și i‐a zis: Scoală‐te , fă‐ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 2 Și Aaron le‐a zis: Scoateți cerceii de aur, care sunt în urechile nevestelor voastre, ale fiilor voștri și ale fetelor voastre și aduceți‐i la mine. 3 Și tot poporul și‐a smuls toți cerceii de aur care erau în urechile lor și i‐au adus lui Aaron. 4 Și el i‐a luat din mâinile lor și i‐a fățuit cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și au zis: Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te‐au scos din țara Egiptului! 5 Și Aaron a văzut și a zidit un altar înaintea lui și Aaron a făcut o strigare și a zis: Mâine este o sărbătoare pentru Domnul! 6 Și a doua zi s‐au sculat de dimineață și au jertfit arderi de tot și au adus jertfe de pace; și poporul a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace.
Mânia lui Dumnezeu
7 Și Domnul a zis lui Moise: Du‐te , pogoară‐te, căci poporul tău pe care l‐ai scos din țara Egiptului s‐a stricat . 8 Curând s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o ; și‐au făcut un vițel turnat și s‐au închinat înaintea lui și i‐au jertfit și au zis: Aceștia , Israele, sunt dumnezeii tăi care te‐au scos din țara Egiptului! 9 Și Domnul a zis lui Moise : Am văzut pe acest popor și iată este un popor tare la grumaz. 10 Și acum lasă‐mă , ca mânia mea să se aprindă împotriva lor și să‐i nimicesc și voi face din tine un neam mare. 11 Și Moise a rugat pe Domnul Dumnezeul său și a zis: Pentru ce, Doamne, să se aprindă mânia ta împotriva poporului tău, pe care l‐ai scos din țara Egiptului cu putere mare și cu mână tare? 12 Pentru ce să vorbească egiptenii zicând: Spre rău i‐a scos ca să‐i omoare pe munți și să‐i nimicească de pe fața pământului? Întoarce‐te de la aprinderea mâniei tale și căiește‐te de acest rău împotriva poporului tău! 13 Adu‐ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii tăi, cărora le‐ai jurat pe tine însuți și le‐ai zis : Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerurilor și voi da seminței voastre toată țara aceasta de care am vorbit și o vor moșteni în veac. 14 Și Domnul s‐a căit de răul pe care spusese că are să‐l facă poporului său.
Mânia lui Moise
15 Și Moise s‐a întors și s‐a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mâna lui; tablele erau scrise pe amândouă părțile: erau scrise pe o parte și pe cealaltă. 16 Și tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrierea era scrierea lui Dumnezeu săpată pe table. 17 Și Iosua a auzit glasul poporului când chiuiau și a zis lui Moise: E chiot de război în tabără. 18 Și el a zis: Nu e sunetul unui răspuns de putere, nici sunetul unui răspuns de slăbiciune: aud un glas de cântare care‐și răspunde rând pe rând. 19 Și a fost așa : când s‐a apropiat de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Și mânia lui Moise s‐a aprins și a lepădat tablele din mâini și le‐a sfărâmat la poalele muntelui. 20 Și a luat vițelul pe care‐l făcuseră și l‐a ars în foc și l‐a măcinat în pulbere și a presărat‐o pe apă și a făcut pe copiii lui Israel s‐o bea. 21 Și Moise a zis lui Aaron: Ce ți‐a făcut acest popor de ai adus un păcat mare asupra lor? 22 Și Aaron a zis: Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu cunoști poporul că zace în rău. 23 Și mi‐au zis: Fă‐ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 24 Și le‐am zis: Cine are aur? Ei l‐au smuls și mi l‐au dat și eu l‐am aruncat în foc și a ieșit acest vițel.
Râvna fiilor lui Levi
25 Și Moise a văzut că poporul era neînfrânat , căci Aaron îl făcuse neînfrânat spre rușinea lor înaintea potrivnicilor lor. 26 Și Moise a stătut în poarta taberei și a zis: Cine este pentru Domnul, la mine! Și toți fiii lui Levi s‐au strâns la el. 27 Și le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare să‐și pună sabia pe coapsă și mergeți încoace și încolo din poartă în poartă prin tabără și fiecare să ucidă pe fratele său și fiecare pe tovarășul său și fiecare pe prietenul său de aproape. 28 Și fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise și cam trei mii de bărbați au căzut din popor în ziua aceea. 29 Și Moise a zis: Sfințiți‐vă astăzi pentru Domnul, fiecare împotriva fiului său și împotriva fratelui său, ca să aduceți astăzi o binecuvântare peste voi înșivă.
Moise se roagă pentru popor
30 Și a fost așa : a doua zi Moise a zis poporului : Ați păcătuit cu un păcat mare. Și acum mă voi sui la Domnul: poate voi face ispășire pentru păcatul vostru. 31 Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Vai! poporul acesta a păcătuit cu un păcat mare și și‐au făcut dumnezei de aur! 32 Și acum dacă le vei ierta păcatul,… iar dacă nu, șterge‐mă , te rog, din cartea ta pe care ai scris‐o. 33 Și Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi șterge din cartea mea. 34 Și acum mergi și du pe popor unde ți‐am spus. Iată Îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua cercetării mele le voi cerceta păcatul în ei. 35 Și Domnul a lovit pe popor pentru că făcuseră vițelul pe care‐l făcuse Aaron.
Vițelul de aur
1 Când poporul a văzut că Moise zăbovește să coboare de pe munte, s‑a strâns în jurul lui Aaron și i‑a zis : „Ridică‑te și fă‑ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci lui Moise, omul acela care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s‑a întâmplat!” 2 Aaron le‑a răspuns: „Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți‑i la mine!” 3 Și toți fiii lui Israel și‑au scos cerceii de aur din urechi și i‑au adus lui Aaron. 4 El a luat aurul din mâinile lor, l‑a topit și a făcut un vițel turnat. Apoi ei au zis: „Israele, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!” 5 Când a văzut Aaron aceasta, a zidit un altar înaintea vițelului . Apoi Aaron a strigat și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea DOMNULUI!” 6 A doua zi, s‑au trezit dis‑de‑dimineață și au adus arderi‑de‑tot și jertfe‑de‑pace . Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea; apoi s‑a sculat să joace.
7 DOMNUL i‑a zis lui Moise : „Coboară degrabă, căci poporul tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului, s‑a stricat! 8 Repede s‑au mai abătut de la calea pe care le‑o poruncisem: și‑au făcut un vițel turnat, i s‑au închinat, i‑au adus jertfe și au zis: «Israele , aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!»” 9 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățânat. 10 Acum , lasă‑Mă, căci mânia Mea se va aprinde împotriva lor și‑i va mistui; din tine însă voi face un neam mare.”
11 Moise a mijlocit înaintea DOMNULUI, Dumnezeului său, și a zis: „De ce să se aprindă mânia Ta, DOAMNE, împotriva poporului Tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare? 12 De ce să zică egiptenii: «Spre nenorocirea lor i‑a scos, ca să‑i omoare prin munți și să‑i șteargă de pe fața pământului»? Pune capăt mâniei Tale aprinse și lasă‑Te de răul hotărât pentru poporul Tău! 13 Adu‑ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le‑ai jurat pe Tine Însuți și le‑ai spus: «Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, și toată țara aceasta pe care am spus că le‑o voi da urmașilor voștri le va fi moștenire în veac.»” 14 Și DOMNUL S‑a lăsat de răul pe care spusese că‑l va face poporului Său.
15 Moise s‑a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâna sa. Tablele erau scrise pe amândouă fețele: și pe o parte, și pe cealaltă. 16 Tablele erau chiar lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era chiar scrisul lui Dumnezeu, săpat în table. 17 Când Iosua a auzit glasul poporului care striga, i‑a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” 18 Moise a răspuns: „Strigătul acesta nu‑i nici strigăt de biruință, nici strigăt de înfrângere; ce aud eu este sunet de cântare!” 19 Și pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s‑a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le‑a sfărâmat la piciorul muntelui. 20 A luat vițelul pe care‑l făcuseră ei și l‑a ars în foc, l‑a fărâmițat până l‑a făcut pulbere, a presărat pulberea pe suprafața apei și le‑a dat‑o fiilor lui Israel s‑o bea.
21 Moise i‑a zis lui Aaron : „Ce ți‑a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu știi că poporul acesta este pornit la rău. 23 Ei mi‑au zis : «Fă‑ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci lui Moise, omul acela care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s‑a întâmplat!» 24 Eu le‑am zis: «Cine are aur să‑l scoată!» Și ei mi l‑au dat, l‑am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta!”
25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu , spre batjocura vrăjmașilor săi. 26 El s‑a așezat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru DOMNUL să vină la mine!” Și toți fiii lui Levi s‑au strâns la el. 27 El le‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să‑și încingă sabia la brâu. Mergeți și străbateți tabăra de la o poartă la alta și fiecare să omoare pe fratele lui, pe prietenul și pe aproapele lui!»” 28 Fiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise și în ziua aceea au pierit aproape trei mii de oameni din popor. 29 Moise a zis: „Astăzi v‑ați consacrat în slujba DOMNULUI, chiar cu prețul fiului și fratelui vostru, astfel încât binecuvântarea să vină astăzi peste voi.”
30 A doua zi, Moise le‑a zis copiilor lui Israel : „Ați făcut un păcat foarte mare! Dar acum am să urc la DOMNUL; poate că voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru.” 31 Moise s‑a întors la DOMNUL și a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare: și‑a făcut dumnezei din aur! 32 Dar acum iartă‑i păcatul! Dacă nu, atunci șterge‑mă , Te rog, din cartea Ta pe care ai scris‑o!” 33 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea! 34 Acum însă, mergi și du poporul unde ți‑am spus! Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua cercetării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”
35 DOMNUL a lovit poporul pentru că făcuse vițelul făurit de Aaron.