Ziua de odihnă
1 Și cerurile și pământul și toată oștirea lor au fost sfârșite. 2 Și în ziua a șaptea Dumnezeu și‐a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea s‐a odihnit de toată lucrarea sa pe care o făcuse. 3 Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‐o pentru că în ea s‐a odihnit de toată lucrarea sa pe care o zidise Dumnezeu ca s‐o facă.
Facerea omului
4 Acestea sunt obârșiile cerurilor și pământului când au fost zidite în ziua când Domnul Dumnezeu a făcut pământ și ceruri. 5 Și niciun copăcel de pe câmp nu era încă în pământ și nicio iarbă de pe câmp nu încolțise încă fiindcă Domnul Dumnezeu nu făcuse încă să ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. 6 Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. 7 Și Domnul Dumnezeu a întocmit pe om din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflarea de viață și omul s‐a făcut un suflet viu.
Eden
8 Și Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden spre răsărit și acolo a pus pe omul pe care‐l întocmise. 9 Și din pământ Domnul Dumnezeu a făcut să crească orice pom care este plăcut la vedere și bun de mâncat și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului. 10 Și un râu ieșea din Eden ca să ude grădina și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11 Numele unuia este Pison; el înconjoară toată țara Havila unde este aur. 12 Și aurul din țara aceea este bun; acolo este bedelion și piatră de onix. 13 Și numele râului al doilea este Ghidon; el înconjoară toată țara lui Cuș. 14 Și numele râului al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Și al patrulea râu este Eufratul. 15 Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l‐a pus în grădina Edenului ca s‐o lucreze și s‐o păzească. 16 Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului zicând: Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. 17 Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci din el, căci în ziua când vei mânca din el vei muri.
Facerea femeii
18 Și Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur ; îi voi face un ajutor potrivit lui. 19 Și Domnul Dumnezeu a întocmit din pământ orice viețuitoare a câmpului și orice pasăre a cerurilor și le‐a adus la om ca să vadă cum are să le numească. Și oricum numea omul fiecare vietate acela îi era numele. 20 Și omul a dat nume tuturor dobitoacelor și păsărilor cerurilor și oricărei viețuitoare a câmpului, dar pentru om nu s‐a găsit niciun ajutor potrivit lui. 21 Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om și el a dormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. 22 Și coasta pe care o luase Domnul Dumnezeu din om a întocmit‐o într‐o femeie și a adus‐o la om. 23 Și omul a zis: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru că a fost luată din bărbat. 24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și vor fi o singură carne.
Ispitirea femeii
25 Și erau goi amândoi, omul și nevasta sa, și nu le era rușine.
1 Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. 2 În ziua a șaptea , Dumnezeu Și‑a sfârșit lucrarea pe care o făcuse, și în ziua a șaptea S‑a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‑o, pentru că în ziua aceasta S‑a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut‑o în creație.
Crearea omului și a Edenului
4 Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost create. 5 În ziua când a făcut DOMNUL Dumnezeu pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă DOMNUL Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om care să lucreze pământul. 6 Ci un abur se ridica din pământ și uda toată fața pământului. 7 DOMNUL Dumnezeu l‑a plămădit pe om din țărâna pământului, i‑a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu .
8 Apoi, DOMNUL Dumnezeu a sădit o grădină în Eden , spre răsărit , și l‑a pus acolo pe omul pe care‑l întocmise. 9 DOMNUL Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la privit și cu fructe bune de mâncat. În mijlocul grădinii erau pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului.
10 Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea în patru brațe. 11 Numele celui dintâi era Pison; el străbătea toată țara Havila , unde se găsea aur. 12 Aurul din țara aceea era bun; acolo se găsea și bdeliu și piatră de onix. 13 Numele celui de‑al doilea braț era Ghihon; el străbătea toată țara Cuș. 14 Numele celui de‑al treilea braț era Hidechel . El curgea la răsărit de Așur. Al patrulea braț era Perat .
15 DOMNUL Dumnezeu l‑a luat pe om și l‑a așezat în grădina Eden ca s‑o lucreze și s‑o păzească. 16 Și i‑a dat porunca aceasta: „Poți să mănânci în voie din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci , căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
18 DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să‑i fac un ajutor potrivit .” 19 DOMNUL Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le‑a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care‑l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela‑i rămânea. 20 Omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și fiarelor câmpului, dar pentru el nu s‑a găsit niciun ajutor potrivit. 21 Atunci, DOMNUL Dumnezeu a făcut să vină peste om un somn adânc, și omul a adormit. DOMNUL Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. 22 Din coasta pe care o luase din om, DOMNUL Dumnezeu a făcut o femeie și a adus‑o la om. 23 Și omul a zis:
„Iat‑o, în sfârșit , pe cea care este os din oasele mele
și carne din carnea mea!
Ea se va numi «femeie»,
pentru că a fost luată din bărbat.”
24 De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.
Căderea în păcat
25 Omul și femeia lui erau amândoi goi, și nu le era rușine.