Iacov la Laban
1 Și Iacov și‐a ridicat piciorul și a mers în țara copiilor răsăritului. 2 Și s‐a uitat și iată o fântână în câmpie și iată trei turme de oi culcate lângă ea; căci din fântâna aceea adăpau turmele și o mare piatră era pe gura fântânii. 3 Și toate turmele se strângeau acolo. Și prăvăleau piatra de pe gura fântânii și adăpau oile și iarăși puneau piatra la loc pe gura fântânii. 4 Și Iacov le‐a zis: Frații mei, de unde sunteți? Și ei au zis: Din Haran. 5 Și le‐a zis: Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor? Și ei au zis: Cunoaștem. 6 Și le‐a zis : Este bine el? Și au zis: Bine și iată Rahela, fata lui, vine cu oile. 7 Și el a zis: Iată este încă ziua mare; nu este vremea ca să fie strânse vitele; adăpați oile și mergeți și le pașteți. 8 Și au zis: Nu putem până nu se vor strânge toate turmele și vor prăvăli piatra de pe gura fântânii, atunci adăpăm oile. 9 Și pe când încă vorbea el cu ei, a venit Rahela cu oile tatălui ei, căci ea le păștea. 10 Și a fost așa : când a văzut pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și oile lui Laban, fratele mamei sale, Iacov s‐a apropiat și a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11 Și Iacov a sărutat pe Rahela și și‐a ridicat glasul și a plâns. 12 Și Iacov a spus Rahelei că este fratele tatălui ei și că este fiul Rebecăi și ea a alergat și a spus tatălui ei. 13 Și a fost așa : îndată ce a auzit Laban știrea despre Iacov, fiul sorei sale , i‐a alergat în întâmpinare și l‐a îmbrățișat și l‐a sărutat și l‐a adus în casa lui. Și a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14 Și Laban i‐a zis : Cu adevărat tu ești osul meu și carnea mea. Și a rămas la el o lună de zile.
Lea și Rahela
15 Și Laban a zis lui Iacov: Pentru că ești fratele meu îmi vei sluji tu deci degeaba? Spune‐mi care să fie simbria ta? 16 Și Laban avea două fete; numele celei mai mari era Lea și numele celei mai mici Rahela. 17 Și Lea avea ochi slabi, iar Rahela era frumoasă la statură și frumoasă la față. 18 Și Iacov iubea pe Rahela. Și a zis : Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică. 19 Și Laban a zis: Mai bine să ți‐o dau ție decât s‐o dau altui bărbat; rămâi cu mine. 20 Și Iacov a slujit pentru Rahela șapte ani și s‐au părut în ochii lui ca vreo câteva zile, căci o iubea. 21 Și Iacov a zis lui Laban: Dă‐mi nevasta, căci mi s‐au împlinit zilele să intru la ea. 22 Și Laban a strâns pe toți bărbații locului și a făcut un ospăț. 23 Și a fost așa : seara a luat pe fiică‐sa Lea și a dus‐o la el și el a intrat la ea. 24 Și Laban a dat pe slujnica sa Zilpa ca slujnică fiicei sale Lea. 25 Și a fost așa : dimineața iată era Lea. Și a zis lui Laban: Ce mi‐ai făcut? Oare nu ți‐am slujit pentru Rahela? Pentru ce dar m‐ai înșelat? 26 Și Laban a zis: Nu se face așa în locul nostru să dai pe cea mai mică înaintea celei întâi‐născute. 27 Împlinește săptămâna cu aceasta și îți vom da și pe cealaltă pentru slujba ce‐mi vei sluji încă alți șapte ani. 28 Și Iacov a făcut așa și a împlinit săptămâna cu ea. Și i‐a dat de nevastă și pe Rahela, fiică‐sa. 29 Și Laban a dat pe slujnica sa Bilha, ca slujnică Rahelei, fiicei sale. 30 Și a intrat și la Rahela și iubea pe Rahela mai mult decât pe Lea. Și a slujit la el încă alți șapte ani.
Copiii făcuți de Lea
31 Și Domnul a văzut că Lea este urâtă și i‐a deschis pântecele, iar Rahela era stearpă. 32 Și Lea a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Ruben, căci a zis: Pentru că Domnul a văzut întristarea mea; căci acum bărbatul meu mă va iubi. 33 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Fiindcă Domnul a auzit că sunt urâtă de aceea mi‐a dat și pe acesta. Și i‐a pus numele Simeon. 34 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Acum de data asta bărbatul meu se va lipi de mine, căci i‐am născut trei fii. De aceea i‐a pus numele Levi. 35 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: De astă dată voi lăuda pe Domnul. De aceea i‐a pus numele Iuda . Și a încetat să nască.
Iacov o întâlnește pe Rahela
1 Iacov a pornit la drum și s‑a dus în țara fiilor Răsăritului. 2 S‑a uitat în zare și iată, pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci de la fântâna aceasta se adăpau turmele, iar piatra de la gura fântânii era mare. 3 Când se strângeau acolo toate turmele, păstorii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau iarăși piatra pe gura fântânii, la locul ei. 4 Iacov i‑a întrebat pe păstori : „De unde sunteți, fraților?” „Din Haran suntem”, au răspuns ei. 5 El a mai întrebat: „Îl cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i‑au răspuns ei. 6 El le‑a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. „Și iată, Rahela, fiica lui, tocmai vine cu oile!” 7 El a zis: „Iată, soarele este încă sus și încă nu e vremea pentru strânsul turmelor: adăpați oile, apoi duceți‑vă să le pașteți iarăși!” 8 Ei i‑au răspuns: „Nu putem până ce nu se strâng toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și adăpăm oile.”
9 Pe când încă vorbea el cu ei, a venit Rahela cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10 Când a văzut‑o Iacov pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s‑a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 Apoi Iacov a sărutat‑o pe Rahela pe obraz, și‑a ridicat glasul și a plâns. 12 Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi, iar ea a dat fuga și i‑a spus tatălui său.
13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, a alergat în întâmpinarea lui, l‑a îmbrățișat, l‑a sărutat și l‑a dus în casă. Iacov i‑a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14 Și Laban i‑a zis: „Cu adevărat , tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!”
Leea și Rahela, nevestele lui Iacov
Iacov a locuit cu Laban o lună de zile, 15 apoi Laban i‑a zis: „Fiindcă ești rudă cu mine, să‑mi slujești oare pe degeaba? Spune‑mi care să‑ți fie simbria!” 16 Laban avea două fiice: cea mare se numea Leea, iar cea mică, Rahela. 17 Leea avea ochii delicați , dar Rahela era plăcută la statură și frumoasă la înfățișare. 18 Iacov, care o iubea pe Rahela, i‑a răspuns lui Laban : „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mică!” 19 Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți‑o dau ție decât s‑o dau altuia. Rămâi la mine!”
20 Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar i s‑au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21 Apoi, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi nevasta, căci s‑au împlinit zilele, ca să intru la ea!” 22 Laban i‑a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț . 23 Când s‑a făcut seară, a luat‑o pe fiica sa Leea și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea. 24 Laban i‑a dat‑o ca slujitoare fiicei sale Leea pe roaba sa Zilpa.
25 A doua zi dimineață, iată, era Leea. Și Iacov i‑a zis lui Laban: „Ce mi‑ai făcut? Oare nu pentru Rahela ți‑am slujit? De ce m‑ai înșelat?” 26 Laban i‑a răspuns: „În locul acesta nu se obișnuiește să fie dată cea tânără înaintea celei întâi născute. 27 Încheie săptămâna cu aceasta, și ți‑o vom da și pe cealaltă, în schimbul altor șapte ani în care îmi vei sluji.” 28 Iacov a făcut întocmai; a încheiat săptămâna aceea cu Leea, apoi Laban i‑a dat‑o de nevastă pe Rahela. 29 Laban i‑a dat‑o ca slujitoare fiicei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30 Iacov a intrat și la Rahela, pe care a iubit‑o mai mult decât pe Leea. Și astfel i‑a slujit lui Laban încă șapte ani.
Fiii lui Iacov
31 DOMNUL a văzut că Leea nu era iubită și a făcut‑o să aibă copii, dar Rahela nu putea zămisli. 32 Leea a rămas însărcinată și a născut un fiu, pe care l‑a numit Ruben , căci a zis: „DOMNUL mi‑a văzut apăsarea; de acum soțul meu mă va iubi!” 33 A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, zicând: „DOMNUL a auzit că nu sunt iubită și mi l‑a dat și pe acesta!” De aceea i‑a pus numele Simeon . 34 Iarăși a rămas însărcinată, a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, soțul meu se va lipi de mine, căci i‑am născut trei fii!” De aceea i s‑a pus numele Levi . 35 A rămas iarăși însărcinată, a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, Îl voi lăuda pe DOMNUL.” De aceea i‑a pus numele Iuda . Și a încetat să mai nască.