1 Și șarpele era mai șiret decât orice viețuitoare a câmpului pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. Și el a zis femeii: Oare așa a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din toți pomii din grădină? 2 Și femeia a zis șarpelui: Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm, 3 dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el ca să nu muriți. 4 Și șarpele a zis femeii: Nu veți muri nicidecum. 5 Căci Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. 6 Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea pricepere și a luat din rodul lui și a mâncat și a dat și bărbatului său cu ea și el a mâncat.
Păcatul lui Adam
7 Și li s‐au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi. Și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‐au făcut șorțuri. 8 Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Și omul și nevasta sa s‐au ascuns de fața Domnului Dumnezeu în mijlocul pomilor grădinii. 9 Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i‐a zis: Unde ești? 10 Și el a zis: Am auzit glasul tău în grădină și m‐am temut pentru că sunt gol și m‐am ascuns. 11 Și el a zis: Cine ți‐a spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți‐am poruncit să nu mănânci? 12 Și omul a zis : Femeia pe care mi‐ai dat‐o cu mine ea mi‐a dat din pom și am mâncat. 13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Și femeia a zis : Șarpele m‐a amăgit și am mâncat. 14 Și Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate dobitoacele și mai mult decât orice viețuitoare a câmpului. Să mergi pe pântecele tău și să mănânci țărână în toate zilele vieții tale. 15 Și voi pune vrăjmășie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei ; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul. 16 Femeii i‐a zis: Voi mări mult chinul tău și sarcina ta ; în durere vei naște copii și la bărbatul tău îți va fi dorința și el va stăpâni peste tine. 17 Și lui Adam i‐a zis ; Pentru că ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care ți‐am poruncit zicând: Să nu mănânci din el : blestemat să fie pământul din pricina ta , cu trudă să mănânci din el în toate zilele vieții tale. 18 Și să‐ți dea spini și mărăcini și să mănânci iarba câmpului . 19 În sudoarea feței tale să mănânci pâine până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat . Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce. 20 Și omul a pus numele nevestei sale Eva pentru că ea este mama tuturor celor vii. 21 Și Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei sale cămăși de piei și i‐a îmbrăcat. 22 Și Domnul Dumnezeu a zis : Iată, omul a ajuns ca unul din noi să cunoască bine și rău. Și acum, ca să nu‐și întindă mâna și să ia și din pomul vieții și să mănânce și să trăiască în veac… 23 De aceea Domnul Dumnezeu l‐a scos din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Și a izgonit pe om și a pus la răsăritul grădinii Edenului heruvimul și flacăra sabiei ce se învârtește în orice parte ca să păzească drumul la pomul vieții.
1 Șarpele , însă, era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din orice pom din grădină?” 2 Femeia i‑a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul oricărui pom din grădină. 3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»” 4 Atunci, șarpele i‑a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri! 5 Dimpotrivă, Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând ce este bine și ce este rău.”
6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, că era o încântare pentru ochi și că era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat . Apoi i‑a dat și bărbatului ei , care a mâncat și el . 7 Atunci li s‑au deschis amândurora ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut șorțuri din ele.
Urmările păcatului în lume
8 Când au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, omul și femeia lui s‑au ascuns de fața Lui printre pomii din grădină. 9 Dar DOMNUL Dumnezeu a început să‑l strige pe om și i‑a zis: „Unde ești?” 10 El a răspuns: „Ți‑am auzit glasul în grădină și mi‑a fost frică , pentru că sunt gol, așa că m‑am ascuns.” 11 Și DOMNUL Dumnezeu i‑a zis: „Cine ți‑a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine , ea mi‑a dat din pom și am mâncat.” 13 Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia I‑a răspuns: „Șarpele m‑a amăgit și am mâncat din pom.”
14 DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui:
„Fiindcă ai făcut lucrul acesta,
blestemat să fii între toate animalele
și între toate fiarele câmpului;
pe pântece să te târăști
și țărână să mănânci
în toate zilele vieții tale!
15 Vrăjmășie voi pune între tine și femeie,
între sămânța ta și sămânța ei .
Sămânța ei îți va zdrobi capul,
iar tu îi vei străpunge călcâiul.”
16 Femeii i‑a zis:
„Îți voi da suferință multă și sarcină grea;
cu durere vei naște copii,
și dorința ta se va ține după bărbatul tău,
iar el va stăpâni peste tine.”
17 Lui Adam i‑a zis:
„Fiindcă ai ascultat de glasul femeii tale
și ai mâncat din pomul
din care îți poruncisem să nu mănânci,
blestemat va fi pământul din pricina ta.
Cu trudă îți vei scoate hrana din el
în toate zilele vieții tale;
18 spini și pălămidă îți va da
și vei mânca iarba de pe câmp.
19 În sudoarea feței îți vei mânca pâinea,
până te vei întoarce în pământ,
fiindcă din el ai fost luat;
căci țărână ești
și în țărână te vei întoarce!”
20 Omul i‑a pus femeii sale numele Eva , căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 DOMNUL Dumnezeu le‑a făcut lui Adam și femeii lui haine din piele și i‑a îmbrăcat cu ele.
22 DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată , omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci!” 23 De aceea, DOMNUL Dumnezeu l‑a alungat din grădina Eden ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Astfel l‑a izgonit El pe om; iar la răsăritul grădinii Eden a pus niște heruvimi care să învârtă o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul spre pomul vieții.