Frica lui Iacov
1 Și Iacov a plecat pe calea sa și l‐au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu. 2 Și când i‐a văzut, Iacov a zis: Aceasta este tabăra lui Dumnezeu. Și a pus numele locului aceluia: Mahanaim. 3 Și Iacov a trimis soli înaintea feței sale la Esau, fratele său, în țara Seir în câmpia Edomului. 4 Și le‐a poruncit zicând : Așa veți vorbi lui Esau, domnul meu: Așa vorbește Iacov, robul tău: Am stat vremelnic la Laban și am rămas până acum. 5 Și am boi și măgari, oi și robi și roabe și am trimis să spună domnului meu ca să aflu har în ochii tăi. 6 Și solii s‐au întors la Iacov zicând: Am venit la fratele tău, la Esau, și chiar el îți vine în întâmpinare și patru sute de bărbați cu el. 7 Atunci Iacov s‐a temut foarte mult și s‐a tulburat și a despărțit pe oamenii care erau cu el și oile și boii și cămilele în două cete. 8 Și a zis: Dacă va veni Esau la o ceată și o va bate, atunci cealaltă ceată ce a rămas va scăpa.
Rugăciunea lui Iacov
9 Și Iacov a zis : Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne , care mi‐ai zis: Întoarce‐te în țara ta și la rudenia ta și‐ți voi face bine. 10 Eu sunt mai mic decât cea mai mică din toate îndurările și decât țot adevărul pe care l‐ai arătat robului tău, căci am trecut cu toiagul meu peste acest Iordan și acum am ajuns două cete. 11 Scapă‐mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; căci mă tem de el ca nu cumva să vină și să mă bată pe mine, pe mama cu copiii. 12 Și tu ai zis: Cu adevărat îți voi face bine și voi face sămânța ta ca nisipul mării care nu se poate număra de mulțime. 13 Și a mas acolo în noaptea aceea și a luat din tot ce i‐a căzut în mână un dar pentru Esau, fratele său: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi; două sute de oi și douăzeci de berbeci; 15 treizeci de cămile alăptătoare și mânzii lor; patruzeci de vaci și zece tauri; douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Și le‐a dat în mâna robilor săi fiecare turmă în parte. Și a zis robilor săi: Treceți înaintea mea și puneți o depărtare între turmă și turmă. 17 Și a poruncit celui dintâi zicând: Dacă te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba zicând: Al cui ești și unde mergi și ale cui sunt acestea dinaintea ta? 18 Atunci să‐i zici: Ale robului tău Iacov; e un dar trimis domnului meu Esau și iată și el este după noi! 19 Și a poruncit și celui de al doilea și celui de al treilea și tuturor care mergeau după turme zicând: Cu aceste cuvinte să vorbiți lui Esau când îl veți găsi. 20 Și veți mai zice: Iată robul tău Iacov este după noi. Căci el a zis: Îl voi împăca cu darul care merge înaintea mea și apoi voi vedea fața lui; poate mă va primi. 21 Și darul a trecut înaintea lui, iar el a mas noaptea aceea în tabără. 22 Și s‐a sculat în noaptea aceea și a luat pe cele două neveste ale sale și pe cele două roabe ale sale și pe cei unsprezece copii ai săi și a trecut vadul Iabocului. 23 Și i‐a luat și i‐a trecut peste pârâu și a trecut ce avea.
Lupta lui Iacov: Israel
24 Și Iacov a rămas singur și un om s‐a luptat cu el până în revărsatul zorilor. 25 Și când a văzut că nu‐l biruie, i‐a atins încheietura coapsei și s‐a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el. 26 Și i‐a zis: Lasă‐mă să mă duc, căci se revarsă zorile. Și el a zis: Nu te voi lăsa să te duci decât dacă mă vei binecuvânta. 27 Și i‐a zis: Care îți este numele? Și el a zis: Iacov. 28 Și a zis : Numele tău nu se va mai numi Iacov, ci Israel, căci te‐ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai biruit. 29 Și Iacov l‐a întrebat și a zis: Spune‐mi, te rog, numele tău. Și el a zis : Pentru ce mă întrebi de numele meu? Și l‐a binecuvântat acolo. 30 Și Iacov a pus numele locului Peniel. Căci am văzut pe Dumnezeu față în față și sufletul meu a fost scăpat. 31 Și răsărea soarele peste el, când trecea Penielul și șchiopăta de coapsa sa. 32 De aceea până în ziua de astăzi copiii lui Israel nu mănâncă vâna de la coapsă care se află la încheietura coapsei, căci el a atins pe Iacov la încheietura coapsei în vâna coapsei.
1 Iacov și‑a văzut de drum și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim .
Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau
3 Iacov a trimis înainte niște soli la Esau, fratele său, în Seir , în ținutul Edomului. 4 El le‑a dat porunca următoare: „Așa să‑i spuneți domnului meu Esau: «Așa vorbește robul tău Iacov: ‘Am locuit o vreme cu Laban și am rămas la el până acum; 5 am boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să se dea de știre domnului meu ca să capăt trecere în ochii tăi.’»” 6 Solii s‑au întors înapoi la Iacov și i‑au zis: „Ne‑am dus la fratele tău, la Esau; vine și el înaintea ta cu patru sute de oameni.” 7 Iacov a fost cuprins de o mare teamă și s‑a văzut la strâmtoare. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8 și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”
9 Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! DOAMNE, care mi‑ai zis: «Întoarce‑te în țara ta și în locul tău de baștină, și voi face să‑ți meargă bine!» 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat‑o robului Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul și, iată, acum fac două tabere. 11 Izbăvește‑mă , Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem ca nu cumva să vină și să ne lovească: pe mine, pe mame și pe copii! 12 Tu însuți ai zis: «Negreșit voi face să‑ți meargă bine și voi face seminția ta ca nisipul mării, care nu se poate număra de mult ce este.»”
13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Le‑a dat în grija robilor săi, turmă cu turmă, și le‑a poruncit: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între fiecare turmă!” 17 I‑a dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni Esau, fratele meu, și te va întreba: «Al cui ești, încotro te duci și a cui este turma aceasta dinaintea ta?», 18 să răspunzi: «A robului tău Iacov; este un dar trimis domnului meu Esau. Și, iată, Iacov vine el însuși în urma noastră!»” 19 Le‑a dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce veneau în urma turmelor: „Așa să vorbiți domnului meu Esau când îl veți întâlni. 20 Să spuneți: «Iată, robul tău Iacov vine și el în urma noastră.»” Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul care merge înaintea mea; pe urmă îl voi vedea față către față și poate că mă va primi cu bunăvoință.” 21 Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22 Tot în noaptea aceea s‑a sculat, le‑a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două slujnice și pe cei unsprezece copii ai săi și au trecut vadul Iabocului. 23 I‑a luat, i‑a trecut pârâul și a trecut apoi tot ce avea.
Lupta lui Iacov
24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, cineva s‑a luptat cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu‑l poate birui, omul acela l‑a lovit la încheietura coapsei, încât lui Iacov i s‑a scrântit încheietura coapsei pe când se lupta cu el. 26 Omul i‑a zis: „Lasă‑mă să plec, căci se revarsă zorile!” Dar Iacov a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta!” 27 Acela l‑a întrebat: „Care îți este numele?” „Iacov”, a răspuns el. 28 Omul i‑a spus: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel , căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai biruit!” 29 Iacov l‑a întrebat: „Spune‑mi, Te rog, numele Tău!” El a răspuns: „De ce Îmi ceri numele?” Și l‑a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus acelui loc numele Peniel , „căci”, a zis el, „L‑am văzut pe Dumnezeu față către față, și totuși am scăpat cu viață”. 31 Răsărea soarele când a trecut de Peniel, și Iacov mergea șchiopătând din coapsă. 32 Iată de ce, până în ziua de azi, fiii lui Israel nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Iacov a fost lovit în vâna de la încheietura coapsei.