Iosif în Egipt
1 Și Iosif a fost pogorât în Egipt. Și Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii, bărbat egiptean, l‐a cumpărat de la Ismaeliții care‐l pogorâseră acolo. 2 Și Domnul era cu Iosif și el era un om care propășea și era în casa stăpânului său egipteanul. 3 Și stăpânul său a văzut că Domnul era cu el și că tot ce făcea el, Domnul făcea să propășească în mâna lui. 4 Și Iosif a aflat har în ochii lui și‐i slujea. Și l‐a pus peste casa sa și a pus în mâna lui tot ce avea. 5 Și a fost așa : din vremea când l‐a pus peste casa lui și peste tot ce avea , Domnul a binecuvântat casa egipteanului pentru Iosif și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el acasă și la câmp. 6 Și a lăsat în mâna lui Iosif tot ce avea și nu știa nimic ce avea, decât numai pâinea pe care o mânca. Și Iosif era frumos la chip și frumos la față.
Fecioria lui Iosif
7 Și a fost așa : după lucrurile acestea nevasta stăpânului său și‐a aruncat ochii asupra lui Iosif și a zis : Culcă‐te cu mine! 8 El însă n‐a vrut și a zis nevestei stăpânului său: Iată stăpânul meu nu știe nimic ce este în casa lui și a pus în mâna mea tot ce are. 9 El nu este mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi‐a oprit nimic decât pe tine, fiindcă ești nevasta lui și cum să fac eu acest rău mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? 10 Și a fost așa : pe când vorbea ea cu Iosif zi de zi, el n‐a ascultat‐o să se culce cu ea sau să fie cu ea. 11 Și a fost așa : în ziua aceea el a intrat în casă să‐și facă lucrul și nu era nimeni din oamenii casei acolo în casă. 12 Și ea l‐a apucat de haină și i‐a zis: Culcă‐te cu mine! Și el și‐a lăsat haina în mâna ei și a fugit și a ieșit afară. 13 Și a fost așa : când a văzut ea că el își lăsase haina în mâna ei și fugise afară, 14 a strigat pe oamenii casei și le‐a vorbit zicând: Vedeți, ni‐a adus un bărbat Evreu să‐și bată joc de noi! El a venit la mine ca să se culce cu mine și eu am strigat cu glas tare. 15 Și a fost așa : când a auzit că mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit și a ieșit afară. 16 Și ea a pus haina lui lângă ea până a venit stăpânul lui acasă. 17 Și i‐a vorbit cu aceste cuvinte zicând: Robul Evreu pe care ni l‐ai adus a venit la mine ca să‐și bată joc de mine. 18 Și a fost așa : când mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit afară. 19 Și a fost așa : când a auzit stăpânul său cuvintele nevestei sale pe care i le vorbea zicând: În felul acesta mi‐a făcut robul tău ! s‐a aprins de mânie. 20 Și stăpânul lui Iosif l‐a luat și l‐a aruncat în închisoare în locul unde erau ținuți cei închiși ai împăratului; și era acolo în închisoare.
Iosif în temniță
21 Și Domnul era cu Iosif și și‐a vărsat îndurarea peste el și i‐a dat har în ochii mai marelui închisorii. 22 Și mai marele închisorii a dat în mâna lui Iosif pe toți cei închiși care erau în închisoare; și orice se făcea acolo, el făcea. 23 Mai marele închisorii nu se uita la nimic care era sub mâna lui pentru că Domnul era cu el și Domnul făcea să propășească ce făcea el.
Iosif și nevasta lui Potifar
1 Când Iosif a fost dus în Egipt, un egiptean, pe nume Potifar , un dregător al lui Faraon, anume comandantul gărzilor, l‑a cumpărat de la ismaeliții care‑l aduseseră acolo. 2 DOMNUL a fost cu Iosif, el avea izbândă în toate și a rămas în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul lui a văzut că DOMNUL era cu el și că îi dădea izbândă în tot ce făcea. 4 Iosif a căpătat trecere în ochii stăpânului său, care l‑a luat în slujba lui: l‑a pus mai‑mare peste casa lui și i‑a dat pe mână tot ce avea. 5 De îndată ce Potifar l‑a pus mai‑mare peste casa lui și peste tot ce avea, DOMNUL a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif, și binecuvântarea DOMNULUI a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp. 6 Egipteanul a lăsat pe mâna lui Iosif toate lucrurile și n‑avea altă grijă decât să mănânce.
Cum Iosif era frumos la statură și plăcut la chip, 7 după o vreme, s‑a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe el și i‑a zis: „Culcă‑te cu mine!” 8 El n‑a vrut, ci i‑a zis nevestei stăpânului său: „Iată, cu mine aici , stăpânul meu nu poartă grijă de nimic din casă și mi‑a dat pe mână tot ce are. 9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi‑a oprit nimic în afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac răul acesta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” 10 Deși ea îi vorbea zi de zi, Iosif nu i‑a dat ascultare și n‑a vrut să se culce și să fie cu ea. 11 Într‑o zi, când el a intrat în casă pentru a‑și face lucrul obișnuit și nu era acolo niciunul din oamenii casei, 12 ea l‑a apucat de haină, zicând: „Culcă‑te cu mine!” El și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară din casă.
13 Când a văzut ea că și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, 14 i‑a chemat pe oamenii din casă și le‑a zis: „Vedeți, ne‑a adus un evreu care să‑și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. 15 Și când a văzut că ridic glasul și strig, și‑a lăsat haina lângă mine, s‑a repezit și a fugit afară.” 16 Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s‑a întors acasă stăpânul lui. 17 Atunci i‑a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l‑ai adus a venit la mine ca să‑și bată joc de mine, 18 dar fiindcă mi‑am ridicat glasul și am țipat, și‑a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” 19 Când a auzit cuvintele nevestei sale, care‑i zicea: „Iată ce mi‑a făcut robul tău!”, stăpânul lui Iosif s‑a aprins de mânie . 20 L‑a luat pe Iosif și l‑a aruncat în temniță , unde erau închiși întemnițații regelui; și astfel a ajuns acolo în temniță.
21 DOMNUL a fost cu Iosif și i‑a arătat îndurare. L‑a făcut să capete trecere înaintea mai‑marelui temniței, 22 astfel încât acesta i‑a dat în grijă pe toți cei închiși în temniță. Nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23 Mai‑marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că DOMNUL era cu el. Și DOMNUL îi dădea izbândă în tot ce făcea.