Iosif tâlcuiește visele în închisoare
1 Și a fost așa : după acestea paharnicul împăratului Egiptului și pitarul lui au păcătuit împotriva domnului lor, împăratul Egiptului. 2 Și Faraon s‐a mâniat foarte tare pe amândoi slujbașii săi, pe mai marele paharnicilor și pe mai marele pitarilor. 3 Și i‐a pus sub pază în casa mai marelui gărzii în închisoare, în locul unde era Iosif închis. 4 Și mai marele gărzii a însărcinat pe Iosif cu ei și el le slujea. Și au fost câteva zile sub pază. 5 Și amândoi au visat un vis într‐o noapte, fiecare visul său, fiecare după tâlcuirea visului său, paharnicul și pitarul împăratului Egiptului, care erau închiși în închisoare. 6 Și Iosif a intrat la ei dimineața și i‐a văzut și iată erau triști. 7 Și a întrebat pe slujbașii lui Faraon care erau cu el sub pază în casa domnului lor, zicând: De ce sunt fețele voastre triste astăzi? 8 Și ei i‐au zis : Noi am visat un vis și nu este nimeni care să‐l tâlcuiască. Și Iosif le‐a zis : Oare tâlcuirile nu sunt ale lui Dumnezeu? Istorisiți‐mi‐l, rogu‐vă. 9 Și mai marele paharnicilor a istorisit visul său lui Iosif și i‐a zis: În visul meu iată era o vie înaintea mea. 10 Și în vie erau trei vițe și se făcea că au înmugurit și au înflorit și ciorchinele lor au dat struguri copți. 11 Și paharul lui Faraon era în mâna mea și am luat strugurii și i‐am stors în paharul lui Faraon și am dat paharul în mâna lui Faraon. 12 Și Iosif i‐a zis : Aceasta este tâlcuirea lui: cele trei vițe sunt trei zile. 13 Încă trei zile și Faraon îți va înălța capul și te va așeza iarăși în locul tău și vei da paharul în mâna lui Faraon în felul de mai înainte, când erai paharnicul său. 14 Dar adu‐ți aminte de mine când îți va fi bine și arată îndurare față de mine, te rog, și fă pomenire de mine la Faraon și scoate‐mă din această casă. 15 Căci cu adevărat am fost furat din țara Evreilor și nici aici n‐am făcut nimic ca să mă pună în groapă. 16 Și văzând mai marele pitarilor că tâlcuirea era bună, a zis lui Iosif: Și eu eram în visul meu și iată trei coșuri cu pâine albă erau pe capul meu. 17 Și în coșul de deasupra era din tot felul de prăjituri pentru Faraon și păsările le mâncau din coșul de pe capul meu. 18 Și Iosif a răspuns și a zis : Aceasta este tâlcuirea lui: cele trei coșuri sunt trei zile. 19 Încă trei zile și Faraon îți va înălța capul de pe tine și te va spânzura pe un lemn și îți vor mânca păsările carnea de pe tine. 20 Și a fost așa : a treia zi , ziua nașterii lui Faraon, el a făcut un ospăț tuturor robilor săi și a înălțat capul mai marelui paharnicilor și capul mai marelui pitarilor printre robii săi. 21 Și pe mai marele paharnicilor l‐a așezat iarăși în păhărnicia lui și el a dat paharul în mâna lui Faraon. 22 Iar pe mai marele pitarilor l‐a spânzurat, cum le tâlcuise Iosif. 23 Dar mai marele paharnicilor nu și‐a adus aminte de Iosif și l‐a uitat.
Iosif tâlcuiește visele dregătorilor lui Faraon
1 După aceste lucruri, s‑a întâmplat ca paharnicul și pitarul regelui Egiptului să păcătuiască față de stăpânul lor, regele Egiptului. 2 Faraon s‑a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai‑marele paharnicilor și pe mai‑marele pitarilor. 3 Și i‑a pus sub pază în casa comandantului gărzilor, în temniță, în locul unde era închis Iosif. 4 Comandantul gărzilor l‑a rânduit pe Iosif să fie cu ei, ca să le slujească, și aceștia au stat o vreme sub pază.
5 Paharnicul și pitarul regelui Egiptului, care erau închiși în temniță, au visat într‑o noapte amândoi câte un vis, și anume fiecare câte un vis cu propriul său tâlc. 6 Când a venit Iosif la ei dimineața, s‑a uitat la ei și iată, erau abătuți. 7 Și i‑a întrebat pe dregătorii lui Faraon care erau cu el sub pază în casa stăpânului său: „De ce aveți astăzi fețele triste?” 8 Ei i‑au răspuns: „Am visat fiecare câte un vis și nu avem pe nimeni care să le tâlcuiască.” Iosif le‑a zis: „Oare nu de la Dumnezeu vin tâlcuirile? Povestiți‑mi deci visele voastre!”
9 Mai‑marele paharnicilor i‑a povestit lui Iosif visul, zicând: „În visul meu se făcea că în fața mea era o viță‑de‑vie, 10 și pe viță, trei mlădițe. De cum a făcut muguri, i s‑a și deschis floarea, iar ciorchinii au făcut struguri copți. 11 Potirul lui Faraon era în mâna mea; eu am luat strugurii, i‑am stors în potirul lui Faraon și am pus potirul în mâna lui.” 12 Iosif i‑a zis: „Iată tâlcuirea visului: cele trei mlădițe sunt trei zile. 13 Peste trei zile, Faraon te va înălța, îți va reda dregătoria și vei pune potirul în mâna lui Faraon, după obiceiul de mai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Numai adu‑ți aminte de mine, te rog, când îți va merge bine și arată‑mi bunăvoință; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon și scoate‑mă din casa aceasta! 15 Căci am fost luat cu sila din țara evreilor și nici aici n‑am făcut nimic ca să fiu aruncat în această groapă.”
16 Mai‑marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tâlcuire îmbucurătoare, a zis: „Iată și visul meu! Se făcea că port trei coșuri cu pâine albă pe capul meu. 17 În coșul cel mai de sus erau tot felul de bucate pentru Faraon – copturi făcute de pitar – și păsările mâncau din coșul cel mai de sus, de pe capul meu.” 18 Iosif a răspuns și a zis: „Iată‑i tâlcuirea: cele trei coșuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile , Faraon te va înălța , te va spânzura de un lemn, și carnea de pe tine o vor mânca păsările.”
20 A treia zi, era ziua de naștere a lui Faraon. El a dat un ospăț tuturor slujitorilor săi și i‑a înălțat pe mai‑marele paharnicilor și mai‑marele pitarilor în văzul slujitorilor săi: 21 mai‑marelui paharnicilor i‑a redat slujba de paharnic, ca să pună potirul în mâna lui Faraon, 22 iar pe mai‑marele pitarilor l‑a spânzurat, după tâlcuirea pe care le‑o dăduse Iosif. 23 Dar mai‑marele paharnicilor nu și‑a mai amintit de Iosif. L‑a dat uitării.