Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1 Și Iacov a văzut că era grâu în Egipt și Iacov a zis fiilor săi: Ce vă uitați unul la altul? 2 Și a zis: Iată am auzit că în Egipt este grâu; pogorâți‐vă acolo și cumpărați‐ne grâu ca să trăim și să nu murim. 3 Și cei zece frați ai lui Iosif s‐au pogorât să cumpere grâu din Egipt. 4 Dar Iacov n‐a trimis pe Beniamin, fratele lui Iosif, cu frații săi; căci zicea : Să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Și fiii lui Israel au venit să cumpere printre cei ce veneau; căci era foamete în țara Canaanului. 6 Și Iosif era cârmuitor peste țară; el vindea la tot poporul țării. Și frații lui Iosif au venit și s‐au plecat lui cu fețele la pământ. 7 Și Iosif a văzut pe frații săi și i‐a cunoscut, dar a făcut pe străinul înaintea lor și le‐a vorbit aspru și le‐a zis: De unde veniți? Și ei au zis: Din țara Canaan ca să cumpărăm bucate. 8 Și Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l‐au cunoscut. 9 Și Iosif și‐a adus aminte de visurile pe care le visase despre ei și le‐a zis: Voi sunteți iscoade; ați venit să vedeți goliciunea țării. 10 Și ei i‐au zis: Nu, domnul meu, ci robii tăi au venit să cumpere bucate. 11 Noi toți suntem fiii unui singur om; suntem cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade. 12 Și el le‐a zis: Nu; ci ați venit să vedeți goliciunea țării. 13 Și ei au zis: Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii unui singur om în țara Canaan; și iată cel mai mic este astăzi la tatăl nostru și unul nu mai este. 14 Și Iosif le‐a zis: E ceea ce v‐am spus eu zicând: Sunteți iscoade. 15 Prin aceasta veți fi încercați ; pe viața lui Faraon nu veți ieși de aici dacă nu va veni aici fratele vostru cel mai mic. 16 Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi veți rămânea închiși și cuvintele voastre vor fi încercate dacă este adevăr în voi; iar de nu, pe viața lui Faraon sunteți iscoade. 17 Și i‐a pus laolaltă sub pază trei zile. 18 Și a treia zi Iosif le‐a zis: Faceți aceasta și trăiți ; eu mă tem de Dumnezeu. 19 Dacă sunteți cinstiți, să rămână unul din frații voștri închis în casa închisorii voastre, iar voi mergeți, duceți grâul pentru foamea caselor voastre 20 și aduceți pe fratele vostru cel mai mic la mine și vorbele voastre vor fi adeverite și nu veți muri. Și au făcut așa. 21 Și ziceau unul către altul : Cu adevărat suntem vinovați pentru fratele nostru, întrucât am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi și nu l‐am ascultat ; pentru aceea a venit strâmtorarea aceasta peste noi. 22 Și Ruben le‐a răspuns zicând : Nu v‐am vorbit eu zicând: Nu păcătuiți împotriva copilului! Dar n‐ați ascultat; și acum iată și sângele lui este cerut. 23 Și nu știau că Iosif înțelegea, căci un tâlmaciu era între ei. 24 Și s‐a abătut de la ei și a plâns. Și s‐a întors la ei și le‐a vorbit și a luat pe Simeon dintre ei și l‐a legat înaintea ochilor lor.
Întoarcerea fraților lui Iosif
25 Și Iosif a poruncit să le umple vasele cu grâu și să întoarcă argintul fiecăruia în sacul său și să le dea și merinde pentru cale. Și așa le‐au făcut. 26 Și și‐au încărcat grâul pe măgari și au plecat de acolo. 27 Și unul din ei și‐a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său în casa de poposire și a văzut argintul său și iată era în gura sacului său. 28 Și a zis fraților săi: Argintul meu mi s‐a dat înapoi și iată este chiar în sacul meu! Și au leșinat de la inimă și s‐au cutremurat zicând unul către altul: Ce ne‐a făcut Dumnezeu? 29 Și au venit la Iacov, tatăl lor, în țara Canaan și i‐au istorisit tot ce li se întâmplase zicând: 30 Omul, domnul țării, ne‐a vorbit aspru și ne‐a luat drept iscoade ale țării. 31 Și noi i‐am zis: Suntem cinstiți, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este și cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru în țara Canaan. 33 Și omul, domnul țării, ne‐a zis : Prin aceasta voi cunoaște că sunteți cinstiți: lăsați pe unul din frații voștri la mine și luați pentru foamea caselor voastre și mergeți. 34 Și aduceți la mine pe fratele vostru cel mai mic și voi cunoaște că nu sunteți iscoade, ci cinstiți; vă voi da pe fratele vostru și veți face negoț în țară. 35 Și a fost așa : pe când își goleau sacii, iată legătura cu argint a fiecăruia era în sacul său. Și au văzut ei și tatăl lor legăturile cu argintul și s‐au spăimântat. 36 Și Iacov, tatăl lor, le‐a zis: Voi m‐ați lipsit de copii! Iosif nu mai este și Simeon nu mai este și vreți să luați pe Beniamin? Toate acestea sunt împotriva mea. 37 Și Ruben a vorbit tatălui său zicând: Omoară pe amândoi fiii mei de nu ți‐l aduc înapoi ; dă‐l în mâna mea și ți‐l voi aduce înapoi. 38 Dar el a zis: Fiul meu nu se va pogorî cu voi, căci fratele său e mort și el a rămas singur; și de i s‐ar întâmpla vreo nenorocire pe drumul pe care mergeți, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol.
Prima călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1 Când a aflat Iacov că în Egipt se găsește grâu, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?” 2 Și a adăugat: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâți‑vă și cumpărați‑ne grâu de acolo, ca să rămânem în viață și să nu murim!” 3 Astfel, zece frați ai lui Iosif au plecat să cumpere grâu din Egipt. 4 Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacov nu l‑a trimis cu frații săi, căci zicea: „Să nu i se întâmple vreo nenorocire!” 5 Fiii lui Israel s‑au dus să cumpere și ei grâu, împreună cu alții care veneau în Egipt, căci era foamete în țara Canaanului.
6 Fiindcă Iosif era mai‑mare peste țară, cel care vindea grâu la tot poporul țării, frații lui Iosif au venit și s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 7 De cum i‑a văzut Iosif pe frații săi, i‑a și recunoscut, dar s‑a făcut că nu‑i cunoaște. Le‑a vorbit aspru și i‑a întrebat: „De unde veniți?” Ei i‑au răspuns: „Din țara Canaanului, să cumpărăm de mâncare.” 8 Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut. 9 Iosif și‑a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei, și le‑a zis: „Sunteți iscoade! Ați venit ca să aflați locurile slabe ale țării!” 10 Ei i‑au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere de mâncare. 11 Noi toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade.” 12 El le‑a zis: „Ba nu, ci ați venit să aflați locurile slabe ale țării!” 13 Ei i‑au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaanului. Iată, cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este .” 14 Iosif le‑a zis: „Este precum v‑am spus: sunteți iscoade! 15 Iată cum veți fi puși la încercare. Pe viața lui Faraon, nu veți ieși de aici dacă nu vine încoace fratele vostru cel tânăr! 16 Trimiteți pe unul din voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneți în temniță. Astfel vor fi puse la încercare cuvintele voastre și voi ști dacă spuneți adevărul. Altminteri, pe viața lui Faraon, sunteți negreșit iscoade!” 17 Și i‑a pus pe toți sub pază trei zile.
18 A treia zi, Iosif le‑a zis: „Faceți cum v‑am spus, și veți trăi, căci eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteți oameni cinstiți, unul din frații voștri să rămână în temniță, iar voi să plecați, să luați grâu pentru cei înfometați din casele voastre 20 și să‑l aduceți la mine pe fratele vostru cel tânăr! Astfel vorbele voastre vor fi adeverite și nu veți muri.” Și așa au făcut.
21 Ei și‑au zis atunci unul altuia: „Da, suntem pedepsiți pentru vina față de fratele nostru, fiindcă am văzut strâmtorarea sufletului său, când ne cerea îndurare, și nu l‑am ascultat! De aceea vine peste noi strâmtorarea aceasta.” 22 Ruben a răspuns: „Nu v‑am spus eu să nu vă încărcați cu păcat față de copilul acela? Dar n‑ați ascultat! Acum, iată, ni se cere socoteală pentru sângele lui.” 23 Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, pentru că vorbea cu ei printr‑un tălmaci. 24 Iosif a plecat de la ei ca să plângă. Apoi s‑a întors și a vorbit cu ei, după care l‑a luat dintre ei pe Simeon și a pus să‑l lege sub ochii lor.
25 Iosif a poruncit să li se umple desagii cu grâu, să i se pună fiecăruia argintul în sac și să li se dea merinde pentru drum. Și așa li s‑a făcut. 26 Ei și‑au încărcat grâul pe măgari și au plecat. 27 La locul de înnoptat, unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului, a văzut argintul la gura sacului său 28 și le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi și iată‑l în sacul meu!” Atunci li s‑a strâns inima și și‑au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?”
29 S‑au întors la Iacov, tatăl lor, în țara Canaanului, și i‑au istorisit tot ce li se întâmplase. I‑au zis: 30 „Omul acela, care este stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a bănuit că vrem să iscodim țara. 31 Noi i‑am spus: «Suntem oameni cinstiți, nu suntem iscoade! 32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, iar cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în țara Canaanului.» 33 Dar omul acela, care este stăpânul țării, ne‑a zis: «Iată cum voi cunoaște dacă sunteți oameni cinstiți: pe unul din frații voștri lăsați‑l la mine, iar voi luați merinde pentru cei înfometați din casele voastre, mergeți 34 și aduceți‑l la mine pe fratele vostru cel tânăr! Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci oameni cinstiți; apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea străbate țara în voie.»”
35 Când și‑au golit sacii, iată, fiecare avea în sac punga sa cu argint. Când ei și tatăl lor au văzut pungile cu argint, s‑au înspăimântat. 36 Iacov, tatăl lor, le‑a zis: „M‑ați lăsat fără copii! Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, iar acum vreți să‑l luați și pe Beniamin! Împotriva mea sunt toate acestea!” 37 Ruben i‑a zis tatălui său: „Pe amândoi fiii mei să‑i omori dacă nu ți‑l voi aduce înapoi! Lasă‑l pe mâna mea și ți‑l voi aduce înapoi!” 38 Iacov a zis: „Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele lui a murit și el este singurul rămas. Dacă i s‑ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii albi în Locuința Morților.”