Iacob binecuvântează pe fiii lui Iosif
1 Și a fost așa : după aceste lucruri s‐a spus lui Iosif: Iată tatăl tău este bolnav. Și el a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase și pe Efraim. 2 Și s‐a spus lui Iacov zicând: Iată Iosif, fiul tău, vine la tine. Și Israel și‐a adunat puterile și a șezut pe pat. 3 Și Iacov a zis lui Iosif: Dumnezeul cel Atotputernic mi s‐a arătat în Luz în țara Canaan și m‐a binecuvântat. 4 Și mi‐a zis: Iată te voi face să crești și te voi înmulți și voi face din tine o ceată de popoare și voi da țara aceasta seminței tale după tine ca stăpânire veșnică. 5 Și acum cei doi fii ai tăi care ți s‐au născut în țara Egiptului până am venit eu la tine în Egipt vor fi ai mei: Efraim și Manase vor fi ai mei ca și Ruben și Simeon. 6 Iar familia ta pe care ai născut‐o după ei să fie a ta; ei vor fi numiți după numele fraților lor în moștenirea lor. 7 Și când am venit din Padan , Rahela a murit lângă mine în țara Canaan pe cale când mai era o bucată oarecare de mers până la Efrata; și am înmormântat‐o acolo pe cale spre Efrata, adică Betleem. 8 Și Israel a văzut pe fiii lui Iosif și a zis: Cine sunt aceștia? 9 Și Iosif a zis tatălui său: Sunt fiii mei pe care mi i‐a dat Dumnezeu aici. Și el a zis: Adu‐mi‐i, te rog, ca să‐i binecuvântez! 10 Dar ochii lui Israel erau grei de vârstă, nu putea să vadă. Și i‐a apropiat de el și el i‐a sărutat și i‐a îmbrățișat. 11 Și Israel a zis lui Iosif : Nu credeam să‐ți mai văd fața și iată Dumnezeu m‐a făcut să‐ți văd și sămânța. 12 Și Iosif i‐a scos de la genunchii lui și s‐a plecat cu fața la pământ. 13 Și Iosif i‐a luat pe amândoi, pe Efraim în dreapta sa spre stânga lui Israel și pe Manase în stânga sa spre dreapta lui Israel, și i‐a apropiat de el. 14 Și Israel și‐a întins mâna dreaptă și a pus‐o pe capul lui Efraim; și el era cel mai mic; și mâna stângă pe capul lui Manase , îndrumându‐și cu voie mâinile, căci Manase era cel întâi‐născut. 15 Și a binecuvântat pe Iosif și a zis: Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m‐a păstorit de când sunt până în ziua aceasta; 16 Îngerul care m‐a răscumpărat din tot răul să binecuvânteze pe băieți și numele meu să fie numit peste ei și numele părinților mei Avraam și Isaac; și să crească într‐o mare mulțime în mijlocul pământului. 17 Și când a văzut Iosif că tatăl său și‐a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, a fost rău în ochii săi și a apucat mâna tatălui său ca s‐o îndepărteze de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. 18 Și Iosif a zis tatălui său: Nu așa, tată, căci acesta este cel întâi‐născut: pune‐ți mâna dreaptă pe capul lui. 19 Dar tatăl său n‐a vrut și a zis : Știu, fiul meu, știu; și el se va face un popor și va fi mare și el, dar cu adevărat fratele său cel mai mic va fi mai mare decât el și sămânța lui va ajunge o mulțime de neamuri. 20 Și i‐a binecuvântat în ziua aceea zicând : În tine va binecuvânta Israel zicând: Să te facă Dumnezeu ca pe Efraim și Manase! Și a pus pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Și Israel a zis lui Iosif: Iată eu mor și Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce iarăși în țara părinților voștri. 22 Și ți‐am dat o parte mai mult decât frații tăi pe care am luat‐o din mâna Amoritului cu sabia mea și cu arcul meu.
Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
1 După aceea, lui Iosif i s‑a spus: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif i‑a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. 2 I‑au dat de știre lui Iacov și i‑au spus: „Iată, fiul tău Iosif vine la tine!” Și Israel și‑a adunat puterile și s‑a așezat pe pat.
3 Iacov i‑a zis lui Iosif: „Dumnezeul Atotputernic mi S‑a arătat la Luz , în țara Canaanului, și m‑a binecuvântat. 4 El mi‑a zis: «Te voi face să fii roditor, te voi înmulți și voi face din tine o adunare de popoare; voi da țara aceasta seminției tale după tine, ca moștenire veșnică.» 5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s‑au născut în țara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, sunt ai mei ; Efraim și Manase vor fi ai mei, precum Ruben și Simeon. 6 Cât despre copiii care ți se vor naște după ei, aceștia vor fi ai tăi; ei vor fi chemați după numele fraților lor în partea lor de moștenire. 7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela mi‑a murit pe drum, în țara Canaanului, când încă mai era o bucată de drum până la Efrata, și am îngropat‑o acolo, în drum spre Efrata (adică Betleem).”
8 Israel s‑a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?” 9 Iosif i‑a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici.” Israel i‑a zis: „Apropie‑i, te rog, de mine, ca să‑i binecuvântez!” 10 Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i‑a apropiat de el, și Israel i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat.
11 Israel i‑a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să‑ți mai văd fața, și iată, Dumnezeu mi‑a îngăduit să‑ți văd și urmașii.” 12 Iosif i‑a îndepărtat de pe genunchii tatălui său și s‑a plecat cu fața la pământ. 13 Apoi i‑a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i‑a adus aproape de el. 14 Israel și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mezinul, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase; și‑a încrucișat astfel mâinile, căci Manase era întâiul născut. 15 Apoi Israel l‑a binecuvântat pe Iosif și i‑a zis:
„Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac,
Dumnezeul care mi‑a fost păstor de când sunt până în ziua aceasta,
16 Îngerul care m‑a izbăvit de orice rău, să‑i binecuvânteze pe copiii aceștia!
Prin ei să fie pomenit numele meu și numele părinților mei Avraam și Isaac,
și să se înmulțească nespus în mijlocul țării!”
17 Lui Iosif nu i‑a venit bine când a văzut că tatăl său și‑a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s‑o îndepărteze de pe capul lui Efraim și să o pună pe cel al lui Manase. 18 Și Iosif i‑a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este întâiul născut; pune‑ți mâna dreaptă pe capul lui!” 19 Dar tatăl său s‑a împotrivit și a zis: „Știu , fiule, știu! Și el va ajunge un popor; și el va fi mare. Totuși, fratele lui cel mic va fi mai mare decât el, și seminția lui va ajunge o mulțime de neamuri!”
20 El i‑a binecuvântat în ziua aceea și a zis:
„Cu numele vostru se va binecuvânta Israel, zicând:
«Să te facă Dumnezeu ca Efraim și ca Manase!»”
Și l‑a așezat astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Israel i‑a zis lui Iosif: „Iată, eu am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri. 22 Iar eu îți dăruiesc mai mult decât fraților tăi, anume o parte pe care am luat‑o din mâna amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.”