Îngroparea lui Iacov Moartea lui Iosif
1 Și Iosif a căzut pe fața tatălui său și a plâns peste el și l‐a sărutat. 2 Și Iosif a poruncit slujitorilor săi, doctorilor , să îmbălsămeze pe tatăl său. Și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 Și patruzeci de zile au fost împlinite pentru el, căci așa se împlinesc zilele îmbălsămării. Și egiptenii l‐au plâns șaptezeci de zile. 4 Și când au trecut zilele jelirii lui, Iosif a vorbit casei lui Faraon zicând: Vă rog, dacă am aflat deci har în ochii voștri, vorbiți la urechile lui Faraon zicând: 5 Tatăl meu m‐a pus să jur zicând: Iată eu mor; în mormântul meu pe care l‐am săpat eu însumi în țara Canaan, acolo să mă înmormântezi. Și acum, lasă‐mă, te rog, să mă sui să înmormântez pe tatăl meu și mă voi întoarce. 6 Și Faraon a zis: Suie‐te și înmormântează pe tatăl tău cum te‐a pus să juri. 7 Și Iosif s‐a suit să înmormânteze pe tatăl său; și cu el s‐au suit toți robii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului 8 și toată casa lui Iosif și frații săi și casa tatălui său; numai copiii lor și turmele lor și cirezile lor le‐au lăsat în ținutul Gosen. 9 Și cu el s‐au suit și care și călăreți; și a fost o tabără foarte mare. 10 Și au venit la aria lui Atad care este dincolo de Iordan și acolo au bocit cu bocire mare și foarte tare și a făcut tatălui său o jelire de șapte zile. 11 Și locuitorii țării, Cananiții, au văzut jelirea de la aria lui Atad și au zis: Aceasta este o jelire mare pentru egipteni. De aceea i s‐a pus numele Abel‐Mițraim, care este dincolo de Iordan. 12 Și fiii săi au făcut cu el cum le poruncise. 13 Și fiii săi l‐au dus în țara Canaan și l‐au înmormântat în peștera din țarina Macpela pe care Avraam o cumpărase împreună cu țarina, ca moșie pentru înmormântare de la Efron Hetitul în fața lui Mamre. 14 Și Iosif s‐a întors în Egipt el și frații săi și toți cei ce se suiseră cu el să înmormânteze pe tatăl său, după ce înmormântase pe tatăl său. 15 Și frații lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit și au zis: Poate că Iosif ne va urî și ne va întoarce tot răul pe care i l‐am făcut. 16 Și au trimis la Iosif zicând: Tatăl tău înainte de a muri a poruncit zicând: 17 Așa să ziceți lui Iosif: Te rog, iartă acum nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor , căci ți‐au făcut rău. Și acum, iartă, te rugăm, nelegiuirea robilor Dumnezeului tatălui tău. Și Iosif a plâns când i‐au vorbit ei. 18 Și frații lui s‐au dus și ei și au căzut jos înaintea feței lui și au zis: Iată, suntem robii tăi. 19 Și Iosif le‐a zis : Nu vă temeți ; oare sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Voi în adevăr ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine ca să facă așa cum este astăzi, să păstreze viața unui mare popor. 21 Și acum nu vă temeți ; vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri. Și i‐a mângâiat și le‐a vorbit la inimă. 22 Și Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său și Iosif a trăit o sută zece ani. 23 Și Iosif a văzut copiii lui Efraim din al treilea neam ; asemenea și fiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii lui Iosif. 24 Și Iosif a zis fraților săi: Eu mor; și Dumnezeu vă va cerceta negreșit și vă va sui din țara aceasta în țara pe care a jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 25 Și Iosif a pus pe copiii lui Israel să jure zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și să ridicați oasele mele de aici. 26 Și Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. Și l‐au îmbălsămat și a fost pus într‐un sicriu în Egipt.
Înmormântarea lui Iacov
1 Iosif a căzut pe fața tatălui său, l‑a plâns și l‑a sărutat. 2 Le‑a poruncit slujitorilor lui, doctorilor, să‑l îmbălsămeze pe tatăl său, iar doctorii l‑au îmbălsămat pe Israel. 3 Astfel au trecut patruzeci de zile, căci atât durează zilele îmbălsămării. Și egiptenii l‑au plâns șaptezeci de zile.
4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le‑a zis celor din casa lui Faraon: „Dacă am căpătat trecere în ochii voștri, vorbiți, vă rog, lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m‑a pus să jur, zicând: ‘Iată, în curând am să mor! Să mă îngropi negreșit în mormântul pe care mi l‑am săpat în țara Canaanului!’ Îngăduie‑mi deci să mă duc să‑l îngrop pe tatăl meu, iar apoi mă voi întoarce.»” 6 Faraon a răspuns: „Du‑te și îngroapă‑ți tatăl, după jurământul pe care te‑a pus să‑l faci!”
7 Iosif s‑a dus ca să‑și îngroape tatăl. Și au mers cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; au lăsat în ținutul Goșen doar copiii, turmele și cirezile. 9 Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, iar convoiul era foarte mare.
10 Când au ajuns la Aria lui Atad , care este dincolo de Iordan, au plâns cu jale mare și grea, și Iosif a ținut pentru tatăl său un bocet de șapte zile. 11 Locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul de la Aria lui Atad și au zis: „Este mare bocet printre egipteni!” De aceea i s‑a dat acestei arii numele Abel‑Mițraim ; ea este dincolo de Iordan.
12 Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L‑au dus în țara Canaanului și l‑au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care‑l cumpărase Avraam de la Efron, hititul, ca loc de înmormântare și care este în fața lui Mamre. 14 După ce l‑a înmormântat pe tatăl său, Iosif s‑a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce veniseră cu el la înmormântarea tatălui său.
Bunătatea lui Iosif
15 Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, și‑au zis: „Dacă Iosif ne urăște și ne va întoarce tot răul pe care i l‑am făcut?” 16 Și au trimis să‑i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit astfel înainte de moarte: 17 «Așa să‑i vorbiți lui Iosif: ‘Iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți‑au făcut rău!’» Te rugăm deci, iartă fărădelegea robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns la auzul acestor cuvinte. 18 Apoi frații lui au venit chiar ei, au căzut cu fața la pământ înaintea lui și i‑au zis: „Iată‑ne, suntem robii tăi!”
19 Iosif le‑a zis: „Nu vă temeți! Oare sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Planul vostru a fost să‑mi faceți rău , dar planul lui Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ce se vede azi: păstrarea în viață a unui popor numeros. 21 Iar acum, nu vă temeți, căci eu vă voi purta de grijă vouă și copiilor voștri.” El i‑a încurajat și le‑a vorbit cu bunătate.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt, alături de casa tatălui său; și a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i‑a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au născut pe genunchii lui. 24 Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta negreșit și vă va scoate din țara aceasta și vă va duce în țara pe care le‑a jurat‑o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.”
25 Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; atunci să luați și oasele mele de aici!” 26 Când Iosif a murit, la vârsta de o sută zece ani, l‑au îmbălsămat și l‑au pus într‑un sarcofag în Egipt.