Stricăciunea oamenilor
1 Și a fost așa : când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s‐au născut fiice, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut pe fiicele oamenilor că erau frumoase și și‐au luat neveste din toate pe care le‐au ales. 3 Și Domnul a zis : Duhul meu nu se va lupta în veac cu omul , căci și el este carne, dar zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani. 4 Uriașii erau pe pământ în acele zile și chiar după aceea când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și ele le‐au născut; aceștia au fost vitejii care în vechime erau oameni cu nume. 5 Și Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice închipuire a gândurilor inimii lui era numai rea toată ziua. 6 Și Domnul s‐a căit că făcuse pe om pe pământ și s‐a mâhnit în inima sa. 7 Și Domnul a zis: Voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‐am făcut, de la om până la dobitoc și târâtoare și păsări ale cerurilor, căci mă căiesc că i‐am făcut.
Noe
8 Dar Noe a aflat har în ochii Domnului. 9 Acestea sunt neamurile lui Noe . Noe era un om drept desăvârșit în neamurile lui : Noe umbla cu Dumnezeu. 10 Și Noe a născut trei fii : pe Sem, pe Ham și pe Iafet. 11 Și pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu și pământul era plin de asuprire. 12 Și Dumnezeu a privit pământul, și, iată, era stricat; căci orice carne își stricase calea pe pământ. 13 Și Dumnezeu a zis lui Noe : Sfârșitul oricărei cărni a venit înaintea mea, căci pământul este plin de asuprire prin ei și iată îi voi prăpădi cu pământul. 14 Fă‐ți o corabie de lemn de gofer; să faci odăițe în corabie, și tencuiește‐o pe dinăuntru și pe dinafară cu smoală. 15 Și s‐o faci așa: lungimea corăbiei trei sute de coți, lățimea ei cincizeci de coți și înălțimea ei treizeci de coți. 16 Să faci corăbiei o lumină și s‐o sfârșești la un cot în sus. Și intrarea corăbiei s‐o pui în latura ei; s‐o faci cu un cat de jos, al doilea și al treilea. 17 Și eu iată aduc potopul de ape pe pământ ca să prăpădesc toată carnea în care este suflare de viață sub ceruri; orice este pe pământ va pieri. 18 Dar voi întări legământul meu cu tine și vei intra în corabie tu și fiii tăi și nevasta ta și nevestele fiilor tăi cu tine. 19 Și din orice viețuitoare de orice carne să aduci în corabie două din orice soi ca să le ții vii cu tine: să fie partea bărbătească și partea femeiască. 20 Din pasări după soiul lor și din dobitoace după soiul lor, din orice târâtoare de pe pământ după soiul său, vor intra la tine două din fiecare soi ca să le păstrezi vii. 21 Și ia la tine din orice hrană care se mănâncă și strânge‐o la tine și să‐ți fie ca hrană pentru tine și pentru ele. 22 Și Noe a făcut potrivit cu tot ce‐i poruncise Dumnezeu, așa a făcut.
Stricăciunea oamenilor
1 Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s‑au născut fiice, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase și, dintre toate, și‑au luat de neveste pe acelea pe care și le‑au ales. 3 Atunci, DOMNUL a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne: zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
4 Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, dar și mai apoi, când intrau fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor, iar ele le nășteau copii ; aceștia au fost vitejii de odinioară, oameni cu renume.
5 DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice pornire a gândurilor din inima lui era îndreptată în fiecare zi numai spre rău. 6 DOMNULUI I‑a părut rău că l‑a făcut pe om pe pământ și S‑a mâhnit în inima Lui. 7 Și DOMNUL a zis: „Îi voi șterge de pe fața pământului pe oamenii pe care i‑am creat, împreună cu vitele, târâtoarele și păsările cerului; căci Îmi pare rău că i‑am făcut.” 8 Dar Noe a căpătat milă înaintea DOMNULUI.
Noe
9 Aceasta este istoria lui Noe.
Noe era un om drept, desăvârșit între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 10 Lui i s‑au născut trei fii: Sem , Ham și Iafet. 11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. 12 Dumnezeu S‑a uitat spre pământ și iată, era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ.
13 Atunci, Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Sfârșitul tuturor făpturilor este hotărât înaintea Mea, fiindcă s‑a umplut pământul de violență din pricina lor; iată, am să le nimicesc împreună cu pământul. 14 Fă‑ți o arcă din lemn de gófer ; arca să o faci cu încăperi și să o tencuiești cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară. 15 Iată cum s‑o faci: arca să aibă trei sute de coți lungime, cincizeci de coți lățime și treizeci de coți înălțime. 16 Să‑i faci o fereastră , pe care s‑o închei sus, la distanță de un cot. Intrarea arcei s‑o pui într‑o latură a ei; și să‑i faci trei punți: jos, la mijloc și sus. 17 Iată, Eu voi aduce un potop de ape asupra pământului, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viață; tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar voi încheia legământul Meu cu tine: să intrați în arcă tu și fiii tăi, nevasta ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Și din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă perechi din fiecare soi , ca să le ții în viață împreună cu tine; parte bărbătească și parte femeiască să fie. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor și din toate târâtoarele pământului după soiul lor, să vină la tine, perechi din fiecare soi, ca să le ții în viață. 21 Și tu ia din toate merindele care se mănâncă și adună‑le la tine, ca să vă slujească de hrană ție și lor!”
22 Și Noe a făcut întocmai. După cum îi poruncise Dumnezeu, așa a făcut.