El a vestit o mare mântuire
1 De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele. 2 Căci dacă cuvântul vorbit prin îngeri a fost neclintit și orice abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire, 3 cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, care luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, a fost întărită față de noi de cei ce au auzit, 4 Dumnezeu de asemenea dând mărturie împreună cu ei prin semne și minuni și felurite puteri și prin împărțirile Duhului Sfânt după voia lui.
Dumnezeu i‐a supus totul
5 Căci nu îngerilor a supus el pământul locuit care are să vină și despre care vorbim. 6 Dar cineva a mărturisit undeva zicând: Ce este omul ca să‐ți aduci aminte de el? Sau fiul omului că te uiți cu luare aminte spre el? 7 L‐ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l‐ai încununat cu slavă și cinste și l‐ai pus peste lucrurile mâinilor tale. 8 Ai supus toate sub picioarele lui. Căci prin aceea că i‐a supus toate, n‐a lăsat nimic nesupus lui; acum însă nu vedem încă toate supuse lui. 9 Dar vedem pe Isus , care a fost făcut puțin mai prejos de îngeri, încununat cu slavă și cinste pentru patima morții, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să guste moarte pentru fiecare. 10 Căci aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, fiindcă duce pe mulți fii la slavă, i se cuvenea să desăvârșească prin patimi pe începătorul mântuirii lor. 11 Căci și cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, toți sunt dintr‐unul; din care pricină nu se rușinează să‐i numească frați, 12 zicând: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării îți voi cânta laudă. 13 Și iarăși: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată‐mă , eu și copiii pe care mi i‐a dat Dumnezeu. 14 Deci, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și el în chip asemănător a luat parte la ele, ca prin moarte să desființeze pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, 15 și să izbăvească pe toți cei ce de frica morții erau ținuți toată viața în robie. 16 Căci negreșit nu de îngeri se îngrijește el, ci de sămânța lui Avraam se îngrijește. 17 De aceea trebuia ca în toate să fie făcut asemenea fraților, ca să fie un mare preot milos și credincios în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. 18 Căci în ceea ce a suferit, fiind el însuși ispitit, poate să ajute celor ce sunt ispitiți.
Mântuirea cea mare
1 De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele . 2 Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice abatere și orice neascultare și‑au primit pedeapsa cuvenită, 3 cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4 fiind adeverită de Dumnezeu cu semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt , împărțite după voia Sa?
Căpetenia mântuirii
5 Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:
Ce este omul ca să‑Ți aduci aminte de el
sau fiul omului ca să‑l cercetezi ?
7 L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,
cu slavă și cinste l‑ai încununat,
[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]
8 toate le‑ai supus sub picioarele lui.
Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu vedem că i‑ar fi supuse toate. 9 Dar Îl vedem pe Acela care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri , adică pe Isus, încununat cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți.
10 Se cuvenea ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească prin suferințe pe întemeietorul mântuirii lor. 11 Căci Cel care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur ; de aceea, nu‑I este rușine să‑i numească frați, 12 ci zice:
Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.
13 Și iarăși:
Îmi voi pune încrederea în El.
Și iarăși:
Iată, eu și copiii pe care mi i‑a dat Dumnezeu!
14 Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El a fost părtaș la ele, pentru ca , prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15 și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții , erau ținuți în robie toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, trebuia să Se asemene fraților Săi în toate privințele , ca să devină un mare‑preot îndurător și credincios înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. 18 Căci , întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.