Hristos și Melhisedec
1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezat pentru oameni în cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate, 2 care poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă și el însuși este împresurat de slăbiciune. 3 Și din pricina acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine. 4 Și nimeni nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaron . 5 Așa și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiul meu, eu azi te‐am născut. 6 După cum zice și în alt loc : Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. 7 El în zilele cărnii sale, fiindcă a adus cereri și rugăciuni stăruitoare, cu strigăt tare și lacrimi către acela care putea să‐l mântuiască din moarte, și fiind ascultat pentru evlavia sa, 8 deși era Fiu, totuși a învățat ascultarea din cele ce a pătimit. 9 Și fiind făcut desăvârșit , s‐a făcut tuturor celor ce ascultă de el pricinuitorul mântuirii veșnice; 10 fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melhisedec, 11 despre care avem multe de spus și cu anevoie de lămurit, fiindcă v‐ați făcut zăbavnici cu auzurile.
Pruncia cititorilor
12 Căci deși din pricina vremii ar fi trebuit să fiți și învățători, aveți trebuință iarăși ca cineva să vă învețe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți trebuință de lapte și nu de hrană tare. 13 Căci cine are parte numai de lapte este neîncercat în cuvântul dreptății, căci este un prunc ; 14 iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care prin obișnuință au simțurile deprinse să deosebească binele și răul.
1 Orice mare‑preot, fiind luat dintre oameni, este rânduit în relația cu Dumnezeu, anume să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2 El se poate arăta îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți fiindcă și el este supus slăbiciunii, 3 din pricina căreia trebuie să aducă jertfe pentru păcate atât pentru popor, cât și pentru sine. 4 Dar nimeni nu‑și ia singur cinstea aceasta , ci trebuie să fie chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron .
5 Tot astfel , nici Hristos nu Și‑a luat singur slava de a fi Mare‑Preot, ci o are de la Cel ce I‑a zis:
Tu ești Fiul Meu, astăzi Te‑am născut.
6 După cum și în alt loc zice:
Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.
7 El, care în timpul vieții Sale pământești a făcut rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să‑L izbăvească de moarte (fiind ascultat datorită evlaviei Sale ), 8 a învățat ascultarea prin ceea ce a suferit, deși era Fiu. 9 Și, după ce a fost făcut desăvârșit , S‑a făcut pentru toți cei ce ascultă de El sursa unei mântuiri veșnice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu Mare‑Preot după rânduiala lui Melhisedec .
Pericolul apostaziei
11 Asupra celor de mai sus avem multe de zis, lucruri greu de explicat, căci v‑ați făcut greoi la pricepere. 12 Deși se cuvenea să fiți învățători de multă vreme, aveți nevoie să fiți învățați iarăși adevărurile elementare ale cuvintelor lui Dumnezeu; ați ajuns să aveți nevoie de lapte , nu de hrană tare. 13 Cine se hrănește cu lapte încă nu s‑a obișnuit cu învățătura despre dreptate, ci este un copil . 14 Hrana tare este însă pentru cei maturi, pentru cei a căror judecată s‑a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele de rău.