Israeliții slujesc idolilor
1 Și acestea sunt neamurile , pe care le‐a lăsat Domnul ca să încerce prin ele pe Israel, pe toți cei ce nu cunoscuseră războaiele Canaanului, 2 numai pentru ca neamurile copiilor lui Israel să cunoască războiul învățându‐l, cel puțin cei care mai înainte nu știuseră nimic de el: 3 cei cinci domni ai filistenilor și toți cananiții și sidonienii și heviții care locuiesc pe muntele Liban de la muntele Baal‐Hermon până la intrarea în Hamat. 4 Și ele erau să încerce pe Israel, prin ele, ca să cunoască dacă vor asculta de poruncile Domnului, pe care le poruncise părinților lor prin Moise.
Otniel
5 Și copiii lui Israel au locuit între cananiți, hetiți și amoriți și fereziți și heviți și iebusiți. 6 Și au luat pe fetele lor de neveste și au dat pe fetele lor fiilor lor și au slujit dumnezeilor lor. 7 Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și au slujit Baalilor și Astarteelor . 8 Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a vândut în mâna lui Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au slujit lui Cușan‐Rișeataim opt ani. 9 Și copiii lui Israel au strigat către Domnul și Domnul a sculat copiilor lui Israel un mântuitor , care i‐a mântuit, pe Otniel , fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10 Și Duhul Domnului a fost peste el și el a judecat pe Israel și a ieșit la război și Domnul a dat în mâna lui pe Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna lui a fost tare împotriva lui Cușan‐Rișeataim. 11 Și țara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12 Și copiii lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și Domnul a întărit pe Eglon , împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră rău în ochii Domnului. 13 Și a adunat la sine pe copiii lui Amon și ai lui Amalec și s‐a dus și a bătut pe Israel și au luat în stăpânire cetatea finicilor . 14 Și copiii lui Israel au slujit lui Eglon, împăratul Moabului, optsprezece ani. 15 Și copiii lui Israel au strigat către Domnul și Domnul le‐a sculat un mântuitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniaminitul, bărbat stângaciu; și copiii lui Israel au trimis prin mâna lui un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16 Și Ehud și‐a făcut o sabie cu două ascuțișuri, lungă de o șchioapă, și a încins‐o sub veșmântul său la coapsa lui cea dreaptă. 17 Și a adus darul la Eglon, împăratul Moabului. Și Eglon era un om foarte gras. 18 Și a fost așa : când a sfârșit aducerea darului, a dat drumul oamenilor care purtaseră darul. 19 Și s‐a întors de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: Am o vorbă tainică pentru tine, împărate! Și el a zis: Tăcere! Și toți cei ce stăteau lângă el au ieșit de la el. 20 Și Ehud a venit la el. Și el ședea în odaia de sus răcoroasă care era numai pentru el. Și Ehud a zis: Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine. Și el s‐a ridicat de pe scaun. 21 Și Ehud și‐a întins mâna stângă și și‐a luat sabia de la coapsa dreaptă și a înfipt‐o în pântecele lui. 22 Și chiar mânerul a intrat după fier și grăsimea s‐a închis peste fier, căci n‐a putut scoate sabia din pântecele lui și a ieșit între picioare. 23 Și Ehud a ieșit în pridvor și a închis după el ușile odăii de sus și le‐a încuiat. 24 Și după ce a ieșit el, au venit slujitorii și au văzut, și iată, ușile odăii de sus erau încuiate. Și au zis: Negreșit, își acoperă picioarele în odaia sa răcoroasă. 25 Și au așteptat până s‐au rușinat; și iată el nu deschidea ușile odăii de sus și au luat cheia și au descuiat, și iată domnul lor zăcea pe pământ mort. 26 Și pe când întârziau ei, Ehud a fugit și a trecut pietrăriile și a scăpat la Seira. 27 Și a fost așa : când a venit, a suflat în trâmbiță în ținutul muntos al lui Efraim și copiii lui Israel s‐au pogorât cu el din ținutul muntos și el înaintea lor. 28 Și el le‐a zis: Urmați‐mă, căci Domnul a dat în mâna voastră pe vrăjmașii voștri, pe moabiți. Și s‐au pogorât după el și au luat lui Moab vadurile Iordanului și nu lăsau pe nimeni să treacă. 29 Și în vremea aceea au bătut pe moabiți ca la zece mii de oameni, toți grași și toți oameni viteji și n‐a scăpat niciunul. 30 Și în ziua aceea Moabul a fost supus sub mâna lui Israel. Și țara a avut odihnă optzeci de ani.
Șamgar
31 Și după el a fost Șamgar , fiul lui Anat. Și el a bătut pe filisteni, șase sute de oameni, cu un țepuș pentru boi. Și a scăpat și el pe Israel .
Israel, ispitit de popoarele din Canaan
1 Acestea sunt neamurile pe care le‑a lăsat DOMNUL pentru ca, prin ele, să‑i încerce pe fiii lui Israel, anume pe toți cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. 2 Pentru ca generațiile fiilor lui Israel – adică aceia care nu‑l cunoscuseră mai înainte – să cunoască și să învețe războiul, i‑a lăsat anume pe 3 cei cinci domnitori ai filistenilor, pe toți canaaniții, sidonienii și hiviții care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal‑Hermon până la Lebo‑Hamat. 4 Aceștia au avut menirea de a‑l pune pe Israel la încercare, ca să se știe dacă va asculta de poruncile DOMNULUI, pe care El li le dăduse părinților lor prin Moise. 5 Iar fiii lui Israel au locuit în mijlocul canaaniților, al hitiților, al amoriților, al fereziților, al hiviților și al iebusiților; 6 și‑au luat neveste dintre fetele lor, și‑au dat fetele de neveste fiilor lor și le‑au slujit dumnezeilor lor.
Otniel
7 Fiii lui Israel au făcut ce era rău înaintea DOMNULUI, L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, și le‑au slujit baalilor și așerelor . 8 Mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva lui Israel și El i‑a dat în mâinile lui Cușan‑Rișataim , regele din Aram‑Naharaim , așa că fiii lui Israel i‑au slujit opt ani lui Cușan‑Rișataim. 9 Fiii lui Israel au strigat către DOMNUL, și DOMNUL le‑a ridicat un izbăvitor fiilor lui Israel: pe Otniel , fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, și el i‑a izbăvit. 10 Duhul DOMNULUI a fost peste Otniel și el a ajuns judecător în Israel. A pornit la război și DOMNUL l‑a dat în mâinile lui pe Cușan‑Rișataim, regele Aramului, și mâna lui a apăsat puternic asupra lui Cușan‑Rișataim. 11 Țara s‑a bucurat de pace patruzeci de ani. Apoi, Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12 Fiii lui Israel au făcut iarăși ce era rău înaintea DOMNULUI, și DOMNUL l‑a întărit pe Eglon , regele Moabului, împotriva lui Israel, care făcuse ce era rău înaintea DOMNULUI. 13 Eglon i‑a strâns la el pe amoniți și pe amaleciți și a pornit la luptă . L‑a bătut pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Finicilor , 14 așa că fiii lui Israel i‑au slujit optsprezece ani lui Eglon, regele Moabului.
15 Fiii lui Israel au strigat către DOMNUL, și DOMNUL le‑a ridicat un izbăvitor: pe Ehud, fiul lui Ghera, beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Fiii lui Israel i‑au trimis prin el un dar lui Eglon, regele Moabului. 16 Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot, și a încins‑o pe sub haine, pe coapsa dreaptă. 17 A venit cu darul la Eglon, regele Moabului. (Eglon era un om foarte gras.) 18 Când a isprăvit de adus darul, le‑a dat drumul oamenilor care purtaseră darul . 19 El însă s‑a întors de la idolii de lângă Ghilgal și a zis: „Am un mesaj tainic pentru tine, o, rege!” Regele a zis: „Liniște!” Și toți cei ce erau în preajma lui au ieșit afară. 20 Ehud a venit spre el pe când Eglon stătea singur în odaia lui răcoroasă, de sus, și a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine!” Eglon s‑a ridicat de pe tron. 21 Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a împlântat‑o în pântece. 22 Sabia a intrat cu mâner cu tot, grăsimea s‑a strâns în jurul fierului, căci Ehud n‑a scos sabia din pântece, și lui Eglon i s‑au golit măruntaiele . 23 Ehud a ieșit prin tindă, a închis în urma lui ușile de la odaia de sus și le‑a zăvorât.
24 După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și, iată, ușile odăii de sus erau zăvorâte. Ei au zis: „Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia răcoroasă .” 25 Au așteptat până când i‑a cuprins stânjeneala, dar fiindcă el tot nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia, au descuiat și, iată, stăpânul lor zăcea mort la pământ.
26 Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă; a trecut de idoli și a scăpat în Seira. 27 Cum a ajuns, a sunat din șofar în ținutul muntos al lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât cu el din munte și el mergea în fruntea lor. 28 El le‑a zis: „Veniți după mine, căci DOMNUL i‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, vrăjmașii voștri!” Ei au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile Iordanului, spre Moab, și n‑au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Cu acel prilej au ucis aproape zece mii de moabiți, toți voinici și viteji, și n‑a scăpat unul. 30 În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Și țara s‑a bucurat de pace optzeci de ani.
Șamgar
31 După el, a urmat Șamgar , fiul lui Anat. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat boii. Și el a fost un izbăvitor al lui Israel .