Cântarea de laudă a Deborei
1 Și Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua aceea, zicând: 2 Căci povățuitorii au povățuit în Israel, căci poporul s‐a dat de bunăvoie, binecuvântați pe Domnul! 3 Ascultați , împăraților! Plecați urechea, mai marilor! Eu, eu voi cânta Domnului, voi face o cântare de laudă Domnului Dumnezeului lui Israel. 4 Doamne , când ai ieșit tu din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul s‐a cutremurat și cerurile au picurat, da, norii au picurat apă. 5 Munții s‐au zguduit înaintea feței Domnului, Sinaiul acela înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel. 6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei , căile erau neumblate și călătorii pe drumuri mari umblau pe cărări strâmbe. 7 Cârmuitorii au încetat în Israel, au încetat până m‐am sculat eu, Debora, până m‐am sculat, eu, o mamă în Israel. 8 Își alegeau dumnezei noi, atunci războiul era la porți. Se vedea oare un scut sau o suliță, la patruzeci de mii în Israel? 9 Inima mea este către dregătorii lui Israel, care s‐au dat de bunăvoie în popor. Binecuvântați pe Domnul! 10 Voi care încălecați pe măgărițe albe, care ședeți pe covoare, și care umblați pe cale, cântați ! 11 Din pricina glasului celor ce împart prada în mijlocul adăpătoarelor: acolo istorisesc ei dreptatea Domnului, dreptatea cârmuirii sale în Israel. Și poporul Domnului s‐a pogorât la porți. 12 Deșteaptă‐te , deșteaptă‐te, Debora, deșteaptă‐te, deșteaptă‐te, rostește o cântare! Scoală‐te, Barac, și du robia ta roabă, fiu al lui Abinoam! 13 Apoi, pogoară‐te, tu rămășiță de măreți , ca poporul său. Doamne, pogoară‐te cu mine în mijlocul vitejilor. 14 Din Efraim vin cei a căror rădăcină e în Amalec. După tine era Beniamin între popoarele tale! Din Machir s‐au pogorât căpetenii și din Zabulon cei ce mânuiau toiagul cârmuitorului. 15 Și mai marii lui Isahar erau cu Debora: și Isahar ca și Barac . Au fost trimiși în vale la picioarele lui; la pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri de inimă. 16 De ce ai rămas între staule, ca să auzi fluierările turmelor? La pâraiele lui Ruben au fost mari sfătuiri de inimă! 17 Galaadul a rămas dincolo de Iordan, și Dan pentru ce a rămas lângă corăbii? Așer a șezut pe țărmul mărilor și a rămas în porturile sale. 18 Zabulon este un popor care și‐a primejduit viața până la moarte, asemenea și Neftali pe înălțimile câmpiei. 19 Împărații au venit, s‐au războit. Atunci împărații Canaanului s‐au războit în Taanac la apele Meghidoului, dar n‐au luat pradă de argint . 20 Din ceruri era lupta, stelele din mersurile lor s‐au războit cu Sisera! 21 Râul Chison i‐a măturat, vechiul râu, râul Chison! Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu! 22 Atunci copitele cailor s‐au lovit de goana, de goana puternicilor lor. 23 Blestemați Merozul, zice Îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci ei n‐au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre viteji. 24 Binecuvântată să fie mai pe sus de femei Iael, nevasta lui Heber, Chenitul, binecuvântată mai pe sus de femeile care stau în cort! 25 El a cerut apă, ea i‐a dat lapte; în potirul celor măreți ea i‐a adus unt. 26 Ea și‐a întins mâna spre țăruș și dreapta ei spre ciocanul lucrătorilor și a lovit cu ciocanul pe Sisera, i‐a sfărâmat capul, a sfărâmat și i‐a străpuns tâmpla. 27 El s‐a ghemuit la picioarele ei, a căzut, a zăcut jos; s‐a ghemuit la picioarele ei, a căzut. Unde s‐a ghemuit, acolo a căzut nimicit. 28 Mama lui Sisera se uită pe fereastră și strigă prin zăbrele: Pentru ce întârzie carul său să vină? Pentru ce zăbovesc pașii carelor sale? 29 Cele înțelepte dintre doamnele ei răspund și ea își răspunde singură: 30 Oare n‐au găsit ei, n‐au împărțit ei prada: o fată, două fete de fiecare cap de bărbat, pradă de veșminte vopsite pentru Sisera, pradă de veșminte vopsite de broderie; o pereche de veșminte vopsite de broderie pentru grumazul prăzii. 31 Așa să fie pierduți toți vrăjmașii tăi, Doamne! lar cei ce te iubesc să fie ca răsăritul soarelui în puterea sa! Și țara a avut odihnă patruzeci de ani.
Cântarea de laudă a Deborei
1 În ziua aceea, Debora a cântat astfel împreună cu Barac, fiul lui Abinoam:
2 „Pentru că s‑au pus căpeteniile în fruntea lui Israel,
pentru că poporul s‑a arătat gata de luptă,
binecuvântați‑L pe DOMNUL!
3 Ascultați , regilor! Luați aminte, domnitorilor!
Eu, da, eu Îi voi cânta DOMNULUI,
Îl voi lăuda pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.
4 DOAMNE , când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din câmpia Edomului,
pământul s‑a cutremurat,
iar cerurile au picurat,
da, norii s-au revărsat în picuri.
5 Munții s‑au cutremurat înaintea DOMNULUI,
înaintea Celui din Sinai ,
înaintea DOMNULUI,
Dumnezeului lui Israel.
6 Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,
pe vremea lui Iael , drumurile erau părăsite,
cei ce umblau pe poteci
umblau pe cărări ocolite.
7 Era secătuită ostășimea din Israel, secătuită,
până te‑ai ridicat tu, Debora;
te‑ai ridicat ca o mamă în Israel.
8 Poporul își alesese dumnezei noi,
și războiul era la porți.
Nu vedeai un scut sau o suliță
la patruzeci de mii în Israel!
9 Mi-e inima la căpeteniile lui Israel,
la cei din popor care s‑au arătat gata de luptă.
Binecuvântați‑L pe DOMNUL!
10 Voi, care călăriți pe măgărițe murge,
voi, care stați pe șei împletite ,
și voi, care treceți pe drum, cântați !
11 Glasul celor ce scot apă la adăpători
să povestească acolo biruințele DOMNULUI,
biruințele oștenilor Săi în Israel!
Atunci s‑a coborât poporul DOMNULUI la porți.
12 Trezește‑te , trezește‑te, Debora!
Trezește‑te, trezește‑te, și zi o cântare!
Scoală‑te, Barac,
pe înrobitori ia‑i prizonieri , fiu al lui Abinoam!
13 Atunci o rămășiță a coborât în vale la mai-marii lor,
Poporul DOMNULUI a coborât la mine ca vitejii.
14 Cei care coboară împotriva lui Amalec își au rădăcina în Efraim ,
urmându‑te pe tine, Beniamin, cu oamenii tăi;
Din Machir au coborât căpeteniile,
și din Zabulon, cei ce poartă toiag de dregător .
15 Mai‑marii lui Isahar au fost cu Debora,
Isahar, asemenea lui Barac ,
a fost trimis pe urma lui în vale.
În sânul cetelor lui Ruben,
mari au fost cumpănirile inimii!
16 De ce ai rămas între samare,
ca să asculți cântece din fluier la turme?
În sânul cetelor lui Ruben,
mari au fost cercetările inimii!
17 Galaadul de peste Iordan nu și-a părăsit locuința;
iar Dan de ce a rămas la corăbii?
Așer a stat pe țărmul mării
și a trândăvit în limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care și‑a pus în joc viața, înfruntând moartea;
Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie .
19 Regii au venit, s‑au luptat;
au luptat atunci regii Canaanului
la Taanac, la apele Meghido;
n‑au luat nicio pradă de argint .
20 Stelele din ceruri se luptau,
de pe căile lor se luptau cu Sisera.
21 Pârâul Chișon i‑a măturat,
pârâul străvechi, pârâul Chișon!
Pășește, suflete al meu, cu îndrăzneală!
22 Atunci, copitele cailor au tropotit în galop,
în galopul armăsarilor lui.
23 Blestemați cetatea Meroz, a zis Îngerul DOMNULUI,
blestemați‑i aprig pe locuitorii ei,
căci n‑au venit în ajutorul DOMNULUI,
în ajutorul DOMNULUI, printre viteji!
24 Binecuvântată să fie între femei Iael ,
nevasta lui Heber, chenitul!
Între femeile din corturi fie binecuvântată !
25 El a cerut apă, și ea i‑a dat lapte;
în potir domnesc i‑a adus lapte prins.
26 Apoi, mâna și‑a întins‑o spre țăruș
și dreapta spre ciocanul lucrătorilor;
l‑a lovit pe Sisera, i‑a zdrobit țeasta,
i‑a sfărâmat și i‑a străpuns tâmpla.
27 La picioarele ei s‑a ghemuit,
a căzut, a rămas lat,
la picioarele ei s‑a ghemuit prăbușit;
unde s‑a ghemuit, acolo a căzut fără viață.
28 De la fereastră privește în jos
și oftează mama lui Sisera, printre zăbrele:
«De ce zăbovește carul lui și nu vine?
De ce întârzie tropotul carelor lui?»
29 Cele mai înțelepte dintre doamnele ei răspund,
și chiar ea își răspunde singură:
30 «Negreșit, au găsit pradă și fac împărțeala:
o femeie , două femei de fiecare bărbat;
țesături colorate – pradă pentru Sisera;
țesături colorate, brodate, ca pradă,
două bucăți colorate și brodate
pentru grumazul celui ce ia pradă!»
31 Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, DOAMNE!
Dar cei ce Te iubesc să fie ca soarele când răsare în toată puterea lui!”
Țara a avut odihnă patruzeci de ani.