Ghedeon prigonește pe vrăjmaș
1 Și bărbații lui Efraim i‐au zis: Ce ne‐ai făcut de nu ne‐ai chemat, când te‐ai dus să te lupți cu Madian? Și s‐au certat tare cu el. 2 Și el le‐a zis: Ce am făcut eu acum pe lângă voi? Oare nu este mai bună strângerea boabelor din Efraim decât culesul viei din Abiezer? 3 Dumnezeu a dat în mâinile voastre pe mai marii Madianului, pe Oreb și pe Zeeb, și ce am putut face eu pe lângă voi? Și duhul lor a slăbit față de el, când a zis cuvântul acesta. 4 Și Ghedeon a venit la Iordan și a trecut el și cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți și urmărind mereu. 5 Și a zis bărbaților din Sucot: Dați, vă rog, pâini poporului care mă urmează, căci sunt obosiți și eu urmăresc pe Zebah și pe Țalmuna, împărații Madianului. 6 Și mai marii Sucotului au zis: Sunt oare palmele lui Zebah și Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale? 7 Și Ghedeon a zis: De aceea când va da Domnul pe Zebah și pe Țalmuna în mâna mea, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini. 8 Și de acolo s‐a suit la Penuel și le‐a vorbit la fel. Și bărbații din Penuel i‐au răspuns cum au răspuns bărbații din Sucot. 9 Și a vorbit și bărbaților din Penuel zicând: Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta. 10 Iar Zebah și Țalmuna erau în Carcor și taberele lor cu ei, ca la cincisprezece mii, toți câți au rămas din toată tabăra copiilor răsăritului, căci căzuseră o sută douăzeci de mii de bărbați care scoteau sabia. 11 Și Ghedeon s‐a suit pe calea celor ce locuiau în corturi la răsărit de Nobah și Iogbeha și a bătut tabăra, căci tabăra era fără grijă . 12 Și Zebah și Țalmuna au fugit și el i‐a urmărit, și a prins pe cei doi împărați ai lui Madian, pe Zebah și pe Țalmuna; și a îngrozit toată tabăra! 13 Și Ghedeon, fiul lui Ioas, s‐a întors de la luptă, de la suișul lui Heres. 14 Și a prins pe un băiat al bărbaților din Sucot și l‐a întrebat și el i‐a scris pe mai marii Sucotului și pe bătrânii săi: șaptezeci și șapte de bărbați. 15 Și a venit la bărbații din Sucot și a zis: Iată Zebah și Țalmuna, cu care m‐ați ocărât , zicând: Oare sunt palmele lui Zebah și Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine bărbaților tăi obosiți? 16 Și a luat pe bătrânii cetății și spini din pustie și mărăcini și a pedepsit pe bărbații Sucotului cu ei. 17 Și a dărâmat turnul din Penuel și a ucis pe bărbații cetății. 18 Și a zis lui Zebah și lui Țalmuna: Cum erau bărbații pe care i‐ați ucis la Tabor ? Și au răspuns: Ca tine, așa erau; fiecare semăna cu fiii unui împărat. 19 Și el a zis: Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul, dacă i‐ați fi lăsat în viață, nu v‐aș ucide. 20 Și a zis către întâiul născut al său, Ieter: Scoală‐te, ucide‐i! Dar băiatul nu și‐a scos sabia, căci se temea, fiindcă era încă băiat. 21 Și Zebah și Țalmuna au zis: Scoală‐te tu și aruncă‐te asupra noastră, căci cum este bărbatul așa este puterea lui. Și Ghedeon s‐a sculat și a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, și a luat lunișoarele care erau la grumajii cămilelor lor. 22 Și bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: Domnește peste noi, tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne‐ai mântuit din mâna lui Madian. 23 Și Ghedeon le‐a zis: Nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi: Domnul va domni peste voi. 24 Și Ghedeon le‐a zis: Vă voi face o cerere: Dați‐mi fiecare cerceii prăzii sale (căci aveau cercei de aur fiindcă erau Ismaeliți). 25 Și au zis: Dăm bucuroși! Și au întins o manta și au aruncat în ea fiecare cerceii prăzii sale. 26 Și greutatea cerceilor de aur, pe care îi ceruse el, era o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoarele și cerceii de mărgăritar și hainele de purpură, pe care le aveau împărații lui Madian, și afară de lanțurile de gât care erau pe grumajii cămilelor lor. 27 Și Ghedeon a făcut din ele un efod și l‐a pus în cetatea sa în Ofra. Și tot Israelul a curvit după el acolo și a fost o cursă pentru Ghedeon și casa lui.
Copiii lui Ghedeon și moartea sa
28 Și Madian a fost supus înaintea copiilor lui Israel și nu și‐a mai ridicat capul. Și țara a avut odihnă patruzeci de ani în zilele lui Ghedeon. 29 Și Ierubaal, fiul lui Ioas, s‐a dus și a locuit în casa lui. 30 Și Ghedeon a avut șaptezeci de fii ieșiți din coapsele sale, căci avea multe neveste. 31 Și țiitoarea lui, care era în Sihem, i‐a născut și ea un fiu și el i‐a pus numele Abimelec. 32 Și Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit la o bună bătrânețe și a fost înmormântat în mormântul lui Ioas, tatăl său, în Ofra abiezeriților. 33 Și a fost așa : după ce a murit Ghedeon , copiii lui Israel s‐au întors iarăși și au curvit după Baali, și și‐au făcut dumnezeu pe Baal‐Berit. 34 Și copiii lui Israel nu și‐au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care îi scăpase din mâna vrăjmașilor lor, de jur împrejur. 35 Și n‐au arătat îndurare casei lui Ierubaal‐Ghedeon după tot binele pe care‐l făcuse el lui Israel.
Disputa cu efraimiții
1 Bărbații lui Efraim i‑au zis lui Ghedeon : „De ce ne‑ai făcut una ca asta? De ce nu ne‑ai chemat când ai plecat să lupți împotriva lui Madian?” Și au avut o ceartă aprinsă cu el. 2 Ghedeon le‑a răspuns: „Ce am făcut eu pe lângă ce ați făcut voi? Oare nu este mai bun culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3 În mâinile voastre le‑a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb și Zeeb. Deci ce am putut face eu pe lângă ce ați făcut voi?” După ce le‑a vorbit astfel, li s‑a liniștit duhul .
Biruința asupra madianiților
4 Ghedeon a ajuns la Iordan și l‑a trecut împreună cu cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiți, dar neabătuți. 5 El le‑a zis locuitorilor din Sucot: „Vă rog, dați câteva turte poporului care mă urmează , căci toți sunt obosiți, și suntem în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, regii Madianului!” 6 Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Sunt oare Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta acum, ca să‑i dăm pâine oștirii tale?” 7 Și Ghedeon le‑a zis: „Pentru asta, după ce DOMNUL îi va da în mâinile mele pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi sfâșia trupurile cu spinii pustiului și cu mărăcini!” 8 De acolo s‑a suit la Penuel și le‑a vorbit la fel celor din Penuel. Locuitorii din Penuel i‑au răspuns și ei cum îi răspunseseră cei din Sucot. 9 El le‑a zis și celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta!”
10 Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni, anume toți cei care mai rămăseseră din toată oștirea fiilor Răsăritului; o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia fuseseră doborâți. 11 Ghedeon s‑a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Novah și de Iogbeha și a atacat oștirea care se credea la adăpost . 12 Zebah și Țalmuna au fugit, dar el i‑a urmărit, i‑a prins pe cei doi regi ai Madianului, Zebah și Țalmuna, și a pus pe fugă toată oștirea.
13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s‑a întors de la luptă prin urcușul Heres. 14 A prins un tânăr din Sucot pe care l‑a luat la întrebări. Tânărul i‑a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor din Sucot; erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15 Apoi, Ghedeon a venit la locuitorii din Sucot și le‑a zis: „Iată‑i pe Zebah și pe Țalmuna, pentru care m‑ați batjocorit , zicând: «Sunt oare Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta acum, ca să le dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»” 16 El i‑a luat pe bătrânii cetății și i‑a pedepsit pe locuitorii din Sucot cu spinii pustiului și cu mărăcini. 17 Apoi a dărâmat turnul din Penuel și i‑a ucis pe locuitorii cetății.
18 El le‑a zis lui Zebah și lui Țalmuna: „Cum erau oamenii pe care i‑ați ucis voi la Tabor ?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfățișarea unui fiu de rege.” 19 El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este DOMNUL că, dacă i‑ați fi lăsat cu viață, nu v‑aș fi ucis!” 20 Și i‑a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Ridică‑te și ucide‑i!” Dar tânărul nu și‑a scos sabia, pentru că‑i era teamă, căci era încă un tinerel. 21 Zebah și Țalmuna au zis: „Ridică‑te tu însuți și ucide‑ne! Căci, la așa om, așa putere.” Și Ghedeon s‑a ridicat și i‑a ucis pe Zebah și Țalmuna. A luat apoi lunișoarele de la gâtul cămilelor lor.
22 Bărbații lui Israel i‑au zis lui Ghedeon: „Domniți peste noi tu, fiul tău și fiul fiului tău, căci ne‑ai izbăvit din mâna lui Madian!” 23 Ghedeon le‑a zis: „Nu eu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi, ci DOMNUL va domni peste voi!” 24 Ghedeon le‑a mai zis: „Am să vă fac o rugăminte: dați‑mi fiecare cerceii luați pradă!” (Vrăjmașii aveau cercei de aur, căci erau ismaeliți.) 25 Ei au zis: „Ți‑i vom da negreșit.” Și au întins o haină, pe care a aruncat fiecare cerceii luați pradă. 26 Greutatea cerceilor de aur pe care i‑a cerut Ghedeon a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, pe lângă lunișoarele, colierele de aur și hainele de purpură pe care le purtau regii Madianului și pe lângă podoabele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut din ele un efod și l‑a pus în cetatea lui, la Ofra. Tot Israelul s‑a desfrânat acolo cu el, iar pentru Ghedeon și pentru casa lui a fost o cursă . 28 Madianul a fost smerit înaintea fiilor lui Israel și n‑a mai ridicat capul. Și țara s‑a bucurat de pace patruzeci de ani, în timpul vieții lui Ghedeon.
Moartea lui Ghedeon
29 Apoi Ierubaal, fiul lui Ioas, a venit și a locuit în casa lui. 30 Ghedeon a avut șaptezeci de fii ieșiți din coapsele lui, căci a avut multe neveste. 31 Țiitoarea lui, care era la Sihem, i‑a născut și ea un fiu, căruia el i‑a pus numele Abimelec . 32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrânețe fericită și a fost îngropat în mormântul tatălui său, Ioas, la Ofra , care este a celor din neamul lui Abiezer.
33 După moartea lui Ghedeon , fiii lui Israel s‑au dedat iarăși la desfrâu cu baalii și l‑au luat pe Baal‑Berit ca dumnezeu al lor. 34 Fiii lui Israel nu și‑au adus aminte de DOMNUL, Dumnezeul lor, care‑i izbăvise din mâna tuturor vrăjmașilor din jur, 35 și nu au arătat credincioșie față de casa lui Ierubaal, adică a lui Ghedeon, după tot binele pe care i‑l făcuse el lui Israel.