Învierea lui Isus Hristos
1 Iar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena de dimineață, pe când era încă întuneric, vine la mormânt și vede piatra ridicată de pe mormânt. 2 Aleargă deci și vine la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care‐l iubea Isus și le zice: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l‐au pus. 3 Petru și celălalt ucenic au ieșit deci și veneau spre mormânt. 4 Și alergau amândoi împreună; și celălalt ucenic a alergat mai repede înaintea lui Petru și a venit cel dintâi la mormânt. 5 Și plecându‐se, vede fâșiile de pânză jos; totuși n‐a intrat înăuntru. 6 Deci vine Simon Petru urmându‐l și a intrat în mormânt. Și privește fâșiile de pânză jos. 7 Și ștergarul care era pe capul lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte înfășurat într‐un loc. 8 Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a venit cel întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. 9 Căci încă nu știau scriptura că el trebuie să învie dintre cei morți. 10 Ucenicii au plecat deci iarăși la ei acasă. 11 Dar Maria stătea afară la mormânt plângând. Și pe când plângea, s‐a plecat să se uite în mormânt 12 și zărește doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde era pus trupul lui Isus. 13 Și ei îi zic: Femeie, de ce plângi? Ea le zice: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l‐au pus. 14 Când a zis aceasta, s‐a întors înapoi și zărește pe Isus stând și nu știa că este Isus. 15 Isus îi zice: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, părându‐i‐se că este grădinarul, îi zice: Domnule, dacă l‐ai dus în altă parte, spune‐mi unde l‐ai pus și eu îl voi ridica. 16 Isus îi zice: Mario. Ea se întoarce și‐i zice în evreiește: Rabuni (adică Învățătorule)! 17 Isus îi zice: Nu mă atinge, căci încă nu m‐am suit la Tatăl meu: dar du‐te la frații mei și spune‐le: Mă sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru. 18 Maria Magdalena vine și vestește ucenicilor că a văzut pe Domnul și i‐a zis acestea.
Isus se arată ucenicilor
19 Fiind deci seară în ziua aceea, în ziua întâi a săptămânii și când erau încuiate ușile unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc și le zice: Pace vouă. 20 Și când a zis aceasta, le‐a arătat mâinile și coasta. Ucenicii s‐au bucurat deci când au văzut pe Domnul. 21 Isus le‐a zis deci iarăși: Pace vouă; cum m‐a trimis pe mine Tatăl vă trimit și eu pe voi. 22 Și când a zis aceasta, a suflat asupra lor și le zice: Luați Duh Sfânt. 23 Ale căror păcate le iertați, iertate le sunt; ale căror le țineți, ținute sunt.
Isus se arată și lui Toma
24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici îi ziceau deci: Am văzut pe Domnul. Dar el le‐a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în locul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede. 26 Și după opt zile iarăși erau înăuntru ucenicii lui și Toma cu ei. Vine Isus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă. 27 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău aici și vezi mâinile mele și adu mâna ta și pune‐o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios. 28 Toma a răspuns și i‐a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29 Isus îi zice: Pentru că m‐ai văzut ai crezut; fericiți cei ce n‐au văzut și totuși au crezut. 30 Și Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Iar acestea sunt scrise ca să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în numele lui.
Învierea lui Isus Hristos
(Matei 28:1‑10. Marcu 16:1‑8. Luca 24:1‑12)1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s‑a dus dis‑de‑dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2 A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care‑l iubea Isus, și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus.” 3 Petru și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4 Au început să alerge amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 S‑a aplecat și a văzut fâșiile de pânză jos, dar n‑a intrat. 6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7 Iar ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci deoparte, înfășurat într‑un loc. 8 Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9 Căci tot nu pricepeau Scriptura – că Isus trebuia să învie din morți. 10 Apoi, ucenicii s‑au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
(Marcu 16:9‑11)11 Maria însă stătea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt. 12 Și a văzut doi îngeri în alb șezând unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap și altul la picioare. 13 „Femeie”, i‑au zis ei, „de ce plângi?” Ea le‑a răspuns: „Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus.” 14 După ce a zis aceste vorbe, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15 „Femeie” , i‑a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I‑a zis: „Domnule, dacă L‑ai luat tu, spune‑mi unde L‑ai pus, și mă voi duce să‑L iau!” 16 Isus i‑a zis: „Marie!” Ea s‑a întors și I‑a zis în evreiește: „Rabbuní!” (adică „Învățătorule!”). 17 „Nu Mă ține” , i‑a zis Isus, „căci încă nu M‑am suit la Tatăl [Meu]. Ci du‑te la frații Mei și spune‑le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»!” 18 Maria Magdalena s‑a dus și le‑a vestit ucenicilor că L‑a văzut pe Domnul și că El i‑a spus aceste lucruri.
Isus li Se arată ucenicilor
(Matei 28:16‑20. Marcu 16:14‑18. Luca 24:36‑49)19 În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!” 20 Și după ce a zis aceste vorbe, le‑a arătat mâinile și coasta. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul. 21 Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” 22 După aceste cuvinte, a suflat asupra lor și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt! 23 Celor cărora le veți ierta păcatele le vor fi iertate, și celor cărora le veți ține păcatele le vor fi ținute.”
Isus i Se arată lui Toma
24 Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici i‑au zis deci: „L‑am văzut pe Domnul!” Dar el le‑a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!” 26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși înăuntru, și Toma era și el cu ei. Deși ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le‑a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i‑a zis lui Toma: „Adu‑ți degetul încoace și uită‑te la mâinile Mele și adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Drept răspuns, Toma I‑a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29 Isus i‑a zis: „Pentru că M‑ai văzut, ai crezut? Ferice de cei ce n‑au văzut, și au crezut!”
Rostul acestei cărți
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și , crezând, să aveți viață în Numele Lui.