Luarea Ierihonului.
1 Și Ierihonul era închis și încuiat din pricina copiilor lui Israel: nimeni nu ieșea și nimeni nu intra. 2 Și Domnul a zis lui Iosua: Vezi, am dat în mâna ta Ierihonul și pe împăratul său și pe vitejii săi de oștire. 3 Și să înconjurați cetatea, toți oamenii de război, rotindu‐vă în jurul cetății odată. Așa să faci șase zile. 4 Și șapte preoți să poarte șapte trâmbițe de corn de berbece înaintea chivotului și în ziua a șaptea să înconjurați cetatea de șapte ori și preoții să sufle din trâmbițe. 5 Și va fi așa : când vor sufla lung cu cornul de berbece și veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să strige cu strigăt mare și zidul cetății va cădea pe locul său, și poporul se va sui fiecare drept înainte. 6 Și Iosua, fiul lui Nun a chemat pe preoți și le‐a zis: Ridicați chivotul legământului și șapte preoți să poarte șapte trâmbițe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului. 7 Și a zis poporului: Treceți și înconjurați cetatea și bărbații înarmați să treacă inaintea chivotului Domnului. 8 Și a fost așa : când a vorbit Iosua poporului, cei șapte preoți purtând cele șapte trâmbițe de corn de berbece înaintea Domnului au trecut înainte și au suflat din trâmbițe, și chivotul legământului Domnului venea în urma lor. 9 Și bărbații înarmați mergeau înaintea preoților, care suflau din trâmbițe, și coada oștirii venea după chivot; sunau din trâmbițe mergând. 10 Și Iosua a poruncit poporului zicând: Să nu strigați, nici să nu vi se audă glasul, și niciun cuvânt să nu iasă din gura voastră până în ziua când vă voi zice: Strigați! Atunci să strigați. 11 Și chivotul Domnului a înconjurat cetatea, rotindu‐se odată; și au intrat în tabără și au mas noaptea în tabără. 12 Și Iosua s‐a sculat dis de dimineață și preoții au ridicat chivotul Domnului. 13 Și cei șapte preoți purtând cele șapte trâmbițe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului, mergeau suflând mereu din trâmbițe și bărbații înarmați mergeau înaintea lor și coada oștirii venea după chivotul Domnului mergând și suflând din trâmbițe. 14 Și a doua zi au înconjurat cetatea odată și s‐au întors în tabără. Așa au făcut șase zile. 15 Și a fost așa : a șaptea zi s‐au sculat în zori de ziuă și au înconjurat cetatea în același chip de șapte ori; numai, în ziua aceea, au înconjurat cetatea de șapte ori. 16 Și a fost așa : a șaptea oară preoții au suflat din trâmbițe și Iosua a zis poporului: Strigați, căci Domnul v‐a dat cetatea. 17 Și cetatea să fie sortită nimicirii pentru Domnul, ea și tot ce este în ea; numai Rahav curva să trăiască, ea și tot ce este cu ea în casă, fiindcă a ascuns pe solii pe care i‐am trimis noi. 18 Dar păziți‐vă de lucrul sortit nimicirii, ca să nu fiți sortiți nimicirii, luând din lucrul sortit nimicirii și să faceți tabăra lui Israel sortită nimicirii și s‐o tulburați. 19 Și tot argintul și aurul și vasele de aramă și de fier să fie sfinte pentru Domnul, să intre în vistieria Domnului. 20 Și poporul a strigat și au suflat din trâmbițe. Și a fost așa : când a auzit poporul sunetul trâmbițelor și poporul a strigat cu glas tare , zidul a căzut pe loc și poporul s‐a suit în cetate, fiecare drept înainte și au luat cetatea. 21 Și au nimicit cu desăvârșire cu ascuțișul sabiei tot ce era în cetate, de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la bătrân, și bou și oaie și măgar.
Rahav și casa ei.
22 Și Iosua a zis celor doi bărbați care iscodiseră țara: Intrați în casa femeii curve și scoateți de acolo pe femeie și tot ce este al ei , cum i‐ați jurat. 23 Și tinerii, iscoadele au întrat și au scos pe Rahav și pe tatăl ei și pe mama ei și pe frații ei și tot ce era al ei; au scos pe toate rudele ei și i‐au pus afară din tabăra lui Israel. 24 Și au ars cu foc cetatea și tot ce era în ea ; numai argintul și aurul și vasele de aramă și de fier le‐au pus în vistieria casei Domnului. 25 Și Iosua a lăsat cu viață pe Rahav curva, casa tatălui ei și tot ce era al ei, și ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că ascunsese pe solii pe care‐i trimisese Iosua să iscodească Ierihonul. 26 Și Iosua a jurat în vremca aceea zicând : Blestemat să fie înaintea Domnului bărbatul care se va scula și va zidi această cetate, Ierihonul; o va întemeia pe întâiul născut al său și îi va pune porțile pe cel mai mic fiul al său. 27 Și Domnul a fost cu Iosua și vestea lui a fost în toată țara.
1 Ierihonul era închis și întărit de teama fiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el.
2 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul și pe regele lui, pe vitejii lui ostași. 3 Înconjurați cetatea voi, toți oamenii de luptă, dând ocol cetății o dată! Așa să faci șase zile. 4 Șapte preoți să poarte înaintea chivotului șapte șofare de berbec; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori și preoții să sune din șofare. 5 Când vor suna prelung din cornul de berbec și când veți auzi sunetul șofarului, tot poporul să strige din toate puterile, iar zidul cetății se va prăbuși. Atunci poporul să se suie drept înainte.”
6 Iosua, fiul lui Nun, i‑a chemat pe preoți și le‑a zis: „Luați Chivotul Legământului și șapte preoți să poarte șapte șofare de berbec înaintea chivotului DOMNULUI!” 7 Apoi a zis poporului: „Porniți, înconjurați cetatea și cei înarmați să treacă înaintea chivotului DOMNULUI!”
8 După ce a vorbit Iosua poporului, cei șapte preoți care purtau înaintea DOMNULUI cele șapte șofare de berbec au pornit și au sunat din șofare. Chivotul Legământului DOMNULUI venea în urma lor. 9 Bărbații înarmați mergeau înaintea preoților, care sunau din șofare. Coada oștirii mergea după chivot, iar șofarele sunau fără încetare. 10 Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigați, să nu vi se audă glasul și să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: «Strigați!» Atunci să strigați.”
11 Chivotul DOMNULUI a dat ocol cetății o singură dată, apoi s‑au întors în tabără și au rămas în tabără peste noapte. 12 Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață și preoții au luat chivotul DOMNULUI. 13 Cei șapte preoți care purtau cele șapte șofare de berbec înaintea chivotului DOMNULUI au pornit și au început să sune din șofare. Bărbații înarmați mergeau înaintea lor, și coada oștirii venea după chivotul DOMNULUI, iar șofarele sunau fără încetare. 14 Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s‑au întors în tabără. Au făcut astfel timp de șase zile.
15 În ziua a șaptea, s‑au sculat în zorii zilei și au înconjurat cetatea în același fel, de șapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de șapte ori. 16 A șaptea oară, pe când preoții sunau din șofare, Iosua a zis poporului: „Strigați, căci DOMNUL v‑a dat cetatea în mână! 17 Cetatea va fi dată DOMNULUI spre nimicire, cu tot ce se află în ea. Dar să‑i lăsați cu viață pe prostituata Rahav și pe toți cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că i‑a tăinuit pe solii trimiși de noi. 18 Cât despre voi, feriți‑vă de ceea ce este dat spre nimicire ; căci, dacă veți lua ceva din ceea ce este dat spre nimicire, veți atrage nimicirea asupra taberei lui Israel și o veți nenoroci. 19 Tot argintul și tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier Îi sunt închinate DOMNULUI și vor intra în vistieria DOMNULUI.”
20 Poporul a scos strigăte și preoții au sunat din șofare. Când a auzit poporul sunetul șofarului, a strigat din toate puterile, și zidul s‑a prăbușit. Poporul s‑a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate 21 și au dat‑o spre nimicire, trecând prin ascuțișul sabiei tot ce era în cetate, bărbați și femei, copii și bătrâni, până la boi, oi și măgari. 22 Iosua le‑a zis celor doi bărbați care cercetaseră țara ca iscoade: „Intrați în casa prostituatei și scoateți‑i din ea pe femeia aceea și pe toți ai ei, cum i‑ați jurat!” 23 Tinerii care fuseseră acolo ca iscoade au intrat și i‑au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și pe toți ai ei; i‑au scos afară pe toți cei din familia ei și i‑au așezat în afara taberei lui Israel. 24 Cetatea au ars‑o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul , aurul și toate lucrurile de aramă și de fier le‑au pus în vistieria Casei DOMNULUI. 25 Iosua a lăsat‑o cu viață pe prostituata Rahav, împreună cu casa tatălui ei și cu toți ai ei. Ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi, pentru că îi tăinuise pe solii trimiși de Iosua ca iscoade la Ierihon.
26 Atunci, Iosua a jurat și a zis:
„Blestemat fie înaintea DOMNULUI omul
care se va apuca să zidească cetatea aceasta, Ierihon!
Cu prețul întâiului născut să‑i pună temeliile
și cu prețul fiului celui mai tânăr să‑i așeze porțile!”
27 DOMNUL a fost cu Iosua și i s‑a dus faima în toată țara.