Luarea cetății Ai
1 Și Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme și nu te spăimânta! Ia cu tine tot poporul de război și scoală‐te și suie‐te la Ai . Vezi! am dat în mâna ta pe împăratul din Ai, pe poporul său, cetatea sa și țara sa. 2 Și vei face Aiului și împăratului său cum ai făcut Ierihonului și împăratului său; numai să prădați pentru voi prada sa și dobitoacele sale. Pune o pândă împotriva cetății dindărătul ei. 3 Și Iosua s‐a sculat cu tot poporul de război ca să se suie la Ai. Și Iosua a ales treizeci de mii de viteji de oștire și i‐a trimis noaptea. 4 Și le‐a poruncit, zicând: Vedeți, voi veți pândi împotriva cetății dindărătul cetății: nu vă depărtați prea mult de cetate și fiți toți gata. 5 Și eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și va fi așa: când vor ieși ei împotriva noastră ca la început vom fugi dinaintea lor. 6 Și vor ieși după noi până îi vom trage departe de la cetate. Căci vor zice: Ei fug dinaintea noastră ca la început. Și vom fugi dinaintea lor. 7 Și vă veți scula de la pândă și veți pune stăpânire pe cetate, căci Domnul Dumnezeul vostru o va da în mâna voastră. 8 Și va fi așa : după ce veți lua cetatea să‐i dați foc; să faceți după cuvântul Domnului. Vedeți , v‐am poruncit. 9 Și Iosua i‐a trimis și s‐au dus la locul de pândă și au șezut între Betel și între Ai, la apus de Ai. Și Iosua a rămas noaptea aceea în mijlocul poporului. 10 Și Iosua s‐a sculat dis de dimineață și a cercetat poporul, și s‐a suit, el și bătrânii lui Israel, înaintea poporului spre Ai. 11 Și tot poporul de război care era cu el s‐a suit și s‐a apropiat și au venit înaintea cetății și au tăbărât la miazănoapte de Ai și valea era între ei și Ai. 12 Și a luat ca la cinci mii de oameni și i‐a pus la pândă între Betel și Ai, în partea de apus a Aiului. 13 Și au pus poporul, toată oastea care era în partea despre miazănoapte a cetății, iar pe cei ce pândeau, în partea de apus a cetății; și Iosua a mers în noaptea aceea în mijlocul văii. 14 Și a fost așa : când a văzut împăratul Aiului aceasta, oamenii cetății s‐au grăbit și s‐au sculat de dimineață și au ieșit, el și tot poporul său, împotriva lui Israel la luptă, la locul hotărât, înaintea șesului. Și nu știa că era o pândă împotriva lui, în spatele cetății. 15 Și Iosua și tot Israelul s‐au făcut că sunt bătuți înaintea lor și au fugit pe calea pustiei. 16 Și tot poporul care era în cetate a fost chemat să‐i urmărească; și au urmărit pe Iosua și au fost trași din cetate. 17 Și n‐a rămas un om în Ai și Betel care să nu fi ieșit după Israel și au lăsat cetatea deschisă și au urmărit pe Israel. 18 Și Domnul a zis lui Iosua: Întinde sulița care este în mâna ta către Ai, căci o voi da în mâna ta. Și Iosua a întins spre cetate sulița care era în mâna lui. 19 Și cei ce stăteau la pândă s‐au sculat repede din locul lor și au alergat îndată ce și‐a întins el mâna, și au venit în cetate și au luat‐o, și s‐au grăbit și au pus foc cetății. 20 Și oamenii din Ai s‐au întors și au văzut, și iată, fumul cetății se suia până la ceruri și nu le era îndemână să fugă pe o cale sau pe alta, și poporul care fugea spre pustie s‐a întors asupra urmăritorilor. 21 Și Iosua și tot Israelul, când au văzut că cei de la pândă au luat cetatea și că fumul cetății se suia în sus, s‐au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22 Și ceilalți au ieșit din cetate împotriva lor, așa că erau în mijlocul lui Israel, unii dincoace și alții dincolo; și i‐au bătut până ce niciunul n‐a scăpat sau a fugit. 23 Și au prins viu pe împăratul din Ai și l‐au adus lui Iosua. 24 Și a fost așa : după ce a sfârșit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai în câmp, în pustia unde i‐au urmărit, și toți au căzut prin ascuțișul sabiei, până au fost nimiciți, tot Israelul s‐a întors la Ai, și l‐au bătut cu ascuțișul sabiei. 25 Și toți cei ce au căzut în acea zi, bărbați și femei, au fost douăsprezece mii, toți oamenii din Ai. 26 Și Iosua nu și‐a tras mâna, pe care o întinsese cu sulița, până când au nimicit cu desăvârșire pe toți locuitorii din Ai. 27 Israel a prădat pentru sine numai dobitoacele și prada cetății după cuvântul Domnului pe care‐l poruncise lui Iosua. 28 Și Iosua a ars Aiul și l‐a prefăcut grămadă în veci, o dărâmătură până în ziua de astăzi. 29 Și a spânzurat pe împăratul din Ai de un lemn până la vremea serii, și la apusul soarelui Iosua a poruncit să se coboare trupul lui de pe lemn și l‐au aruncat la intrarea porții cetății, și deasupra lui au ridicat o mare grămadă de pietre până în ziua de astăzi.
Altarul de pe muntele Ebal
30 Și Iosua a zidit an altar Domnului Dumnezeului lui Israel în muntele Ebal, 31 după cum poruncise Moise, robul Domnului, copiilor lui Israel, cum este scris în cartea legii lui Moise: un altar de pietre întregi asupra cărora nu fusese ridicat fierul. Și au adus deasupra lui arderi de tot Domnului și au jertfit jertfe de pace. 32 Și a scris acolo pe pietre o copie a legii lui Moise, pe care o scrisese înaintea copiilor lui Israel. 33 Și tot Israelul și bătrânii săi și dregătorii săi și judecătorii săi au stătut dincoace și dincolo de chivot înaintea preoților, leviților , care purtau chivotul legământului Domnului , atât străinul de loc cât și băștinașul; jumătate din ei în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal , cum poruncise Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul lui Israel la început. 34 Și după aceea a citit toate cuvintele legii , binecuvântarea și blestemul, după toate cele scrise în cartea legii. 35 N‐a fost un cuvânt din tot ce poruncise Moise pe care să nu‐l fi citit Iosua înaintea întregii obște a lui Israel și femeilor și copiilor și străinilor de loc, care umblau în mijlocul lor.
Cucerirea cetății Ai
1 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta! Ia‑i cu tine pe toți oamenii de luptă, scoală‑te și suie‑te împotriva cetății Ai! Iată că îl dau în mâinile tale pe regele din Ai, împreună cu poporul, cetatea și țara lui. 2 Să‑i faci cetății Ai cum le‑ai făcut Ierihonului și regelui lui: să păstrați pentru voi numai prada de război și vitele. Pune oameni la pândă înapoia cetății!”
3 Iosua s‑a sculat cu toți oamenii de luptă, ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i‑a trimis noaptea, 4 cu următoarea poruncă: „Ascultați! Stați la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate și să fiți gata toți! 5 Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și, când vor ieși înaintea noastră ca prima oară, noi o vom lua la fugă dinaintea lor. 6 Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: «Fug dinaintea noastră ca prima oară!» Și, când vom fugi dinaintea lor, 7 voi să ieșiți de la pândă și să luați cetatea în stăpânire, căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. 8 După ce veți lua cetatea, să‑i puneți foc; să faceți după cuvântul DOMNULUI: aceasta este porunca pe care v‑o dau.” 9 Iosua i‑a trimis, iar ei s‑au dus și s‑au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Și Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului.
10 Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a cercetat poporul și a pornit împotriva cetății Ai în fruntea poporului, împreună cu bătrânii lui Israel. 11 Toți oamenii de luptă care erau cu el s‑au suit și s‑au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, și‑au așezat tabăra la miazănoapte de Ai, de care erau despărțiți printr‑o vale. 12 Iosua a luat aproape cinci mii de oameni și i‑a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13 După ce s‑a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.
14 Când a văzut regele cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s‑au sculat în grabă dis‑de‑dimineață și au ieșit la luptă înaintea lui Israel. Regele, împreună cu tot poporul, s‑a îndreptat spre un loc hotărât, către Arava , fără să știe că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15 Iosua și tot Israelul s‑au prefăcut că sunt bătuți și au fugit pe drumul spre pustiu. 16 Atunci, tot poporul care era în cetate s‑a strâns ca să‑i urmărească. L‑au urmărit pe Iosua și au fost atrași departe de cetate. 17 N‑a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă și au urmărit Israelul.
18 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s‑o dau în mâna ta!” Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19 De îndată ce și‑a întins mâna, cei care stăteau la pândă au ieșit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat‑o și i‑au pus foc de îndată. 20 Oamenii din Ai, uitându‑se înapoi, au văzut fumul cetății suindu‑se spre cer și n‑au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustiu s‑a întors împotriva celor ce‑l urmăreau, 21 căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă și fumul cetății suindu‑se în sus, s‑au întors și i‑au bătut pe oamenii din Ai. 22 Ceilalți, de asemenea, le‑au ieșit înainte din cetate, și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i‑a bătut atât de tare , încât n‑a rămas unul cu viață și nimeni n‑a scăpat. 23 Pe regele din Ai l‑au prins viu și l‑au adus la Iosua.
24 După ce Israel a terminat de ucis toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustiu, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți prin ascuțișul sabiei, până la ultimul, tot Israelul s‑a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25 În ziua aceea au fost uciși toți oamenii din Ai, bărbați și femei, douăsprezece mii la număr.
26 Iosua nu și‑a tras înapoi mâna întinsă în care ținea sulița până când toți locuitorii cetății Ai au fost dați spre nimicire. 27 Israel a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după cuvântul pe care i‑l poruncise lui Iosua DOMNUL. 28 Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care este până în ziua de azi. 29 Iar pe regele din Ai l‑a spânzurat de un lemn și l‑a lăsat așa până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit ca trupul să fie coborât de pe lemn; apoi l‑au aruncat la poarta cetății și au ridicat pe el un morman mare de pietre, care este până în ziua de azi.
Altarul de pe muntele Ebal
30 Atunci, Iosua I‑a zidit un altar DOMNULUI, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal , 31 după cum le poruncise fiilor lui Israel Moise, robul DOMNULUI, și după cum este scris în Cartea Legii lui Moise: „un altar de pietre necioplite, peste care n‑a trecut fierul” . Pe altarul acesta I‑au adus DOMNULUI arderi‑de‑tot și jertfe-de-pace . 32 Și acolo a scris Iosua pe pietre o copie a Legii pe care o scrisese Moise înaintea fiilor lui Israel.
33 Tot Israelul, cu bătrânii, căpeteniile și judecătorii lui stăteau de‑o parte și de alta a chivotului, înaintea preoților leviți, purtători ai chivotului legământului DOMNULUI, atât străinii , cât și evreii din naștere: jumătate din popor în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca dată mai înainte de Moise, robul DOMNULUI, pentru binecuvântarea poporului lui Israel. 34 Iosua a citit apoi toate cuvintele Legii, binecuvântările și blestemele, potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. 35 N‑a rămas un cuvânt din tot ce poruncise Moise pe care să nu‑l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor , a copiilor și a străinilor care trăiau în mijlocul lor.