Viclenia Gabaoniților
1 Și a fost așa : după ce au auzit toți împărații de dincoace de Iordan , în ținutul muntos și în șes și pe tot malul mării celei mari până în dreptul Libanului: hetitul, amoritul, cananitul, ferezitul, hevitul și iebusitul, 2 s‐au adunat cu un gând ca să se bată cu Iosua și cu Israel. 3 Și locuitorii Gabaonului au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului și Aiului . 4 Și au făcut și ei un vicleșug și s‐au dus și s‐au făcut ca și când ar fi fost soli, și au luat saci vechi pe măgarii lor și burdufuri vechi rupte și cârpite pentru vin, 5 și încălțăminte veche și cârpită în picioarele lor și veșminte vechi pe ei; și toată pâinea lor de merinde era uscată și mucedă. 6 Și s‐au dus la Iosua în tabără la Ghilgal și i‐au zis lui și bărbaților lui Israel: Noi am venit dintr‐o țară depărtată și acum faceți legământ cu noi. 7 Și bărbații lui Israel au zis hevitului: Poate că tu locuiești între noi și cum să fac legământ cu tine? 8 Și ei au zis lui Iosua : Suntem robii tăi. Și Iosua le‐a zis: Cine sunteți și de unde veniți? 9 Și ei i‐au zis: Robii tăi au venit dintr‐o țară foarte depărtată din pricina numelui Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit de vestea lui și tot ce a făcut în Egipt. 10 și tot ce a făcut celor doi împărați ai amoriților, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, și lui Og, împăratul Basanului, care era în Aștarot. 11 Și bătrânii noștri și toți locuitorii țării noastre ne‐au vorbit, zicând: Luați în mână merinde pentru drum și mergeți în întâmpinarea lor și ziceți‐le: Suntem robii voștri și acum faceți legământ cu noi. 12 Această pâine a noastră am luat‐o caldă din casele noastre ca merinde în ziua când am ieșit ca să venim la voi și acum, iată este uscată și mucedă. 13 Și aceste burdufuri de vin pe care le‐am umplut, iată s‐au rupt, și aceste veșminte ale noastre și încăltămintea noastră s‐au învechit de lungimea foarte mare a drumului. 14 Și bărbații au luat din merindele lor și n‐au întrebat pe Domnul. 15 Și Iosua a făcut pace cu ei și a făcut legământ cu ei ca să‐i lase să trăiască și mai marii adunării le‐au jurat. 16 Și a fost așa : după trecere de trei zile după ce au făcut legământ cu ei, au auzit că ei erau vecinii lor și locuiau între ei. 17 Și copiii lui Israel au plecat și au venit în cetățile lor a treia zi. Și cetățile lor erau : Gabaon și Chefira și Beerot și Chiriat‐Iearim. 18 Și copiii lui Israel nu i‐au bătut fiindcă mai marii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Și toată adunarea a cârtit împotriva mai marilor. 19 Și toți mai marii au zis către toată adunarea: Le‐am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel și acum nu ne putem atinge de ei. 20 Să le facem această și să trăiască, pentru ca să nu fie asupra noastră mânie pentru jurământul cu care le‐am jurat . 21 Și mai marii le‐au zis: Să trăiască! Și au fost tăietori de lemne și cărători de apă pentru toată adunarea, cum ziseseră mai marii despre ei. 22 Și Iosua i‐a chemat și le‐a vorbit, zicând: Pentru ce ne‐ați înșelat, zicând: Suntem foarte departe de voi! când voi locuiți în mijlocul nostru? 23 Și acum sunteți blestemați și nu veți înceta să fiți robi și tăietori de lemn și cărători de apă pentru casa Dumnezeului meu. 24 Și ei au răspuns lui Iosua, zicând: Fiindcă s‐a spus robilor tăi că Domnul Dumnezeul tău a poruncit lui Moise, robul său, să vă dea toată țara și să nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră și ne‐am temut foarte mult pentru viețile noastre din pricina voastră și am făcut lucrul acesta. 25 Și acum iată‐ne în mâna ta: fă cum este bine și drept în ochii tăi să ne faci! 26 Și le‐a făcut așa și i‐a scăpat din mâna copiilor lui Israel și nu i‐au omorât. 27 Și în ziua aceea Iosua i‐a făcut tăietori de lemne și cărători de apă pentru adunare și pentru altarul Domnului, până în ziua de astăzi în locul pe care l‐ar alege el.
Vicleșugul locuitorilor din Gabaon
1 Auzind ce s‑a întâmplat, toți regii care erau dincoace de Iordan, în munte, în câmpie și pe toată coasta Mării celei Mari, până spre Liban, hitiții , amoriții, canaaniții, fereziții, hiviții și iebusiții 2 s‑au strâns toți împreună, cu un singur glas, ca să lupte împotriva lui Iosua și împotriva lui Israel.
3 Locuitorii din Gabaon , când au auzit ce le făcuse Iosua Ierihonului și cetății Ai, 4 au întrebuințat un vicleșug. Au pornit la drum și s‑au dat drept soli . Au luat niște saci vechi pe măgarii lor și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cârpite; 5 în picioare purtau încălțăminte veche și cârpită, erau îmbrăcați cu haine vechi, iar toată pâinea pe care o aveau ca hrană era uscată și fărâmicioasă. 6 S‑au dus la Iosua, în tabără la Ghilgal, și le‑au zis lui și bărbaților din Israel: „Venim dintr‑o țară îndepărtată; faceți dar acum legământ cu noi!”
7 Bărbații lui Israel le‑au răspuns hiviților acestora: „Poate că locuiți în mijlocul nostru. Cum să facem legământ cu voi?” 8 Ei i‑au zis lui Iosua: „Suntem robii tăi.” Și Iosua le‑a zis: „Cine sunteți voi și de unde veniți?” 9 Ei i‑au răspuns: „Robii tăi vin dintr‑o țară foarte îndepărtată, pentru numele DOMNULUI, Dumnezeului tău, căci am auzit faima Lui, anume tot ce a făcut în Egipt, 10 tot ce le‑a făcut celor doi regi ai amoriților dincolo de Iordan – lui Sihon, regele Heșbonului, și lui Og, regele Bașanului, care era la Aștarot. 11 Și bătrânii noștri și toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: «Luați cu voi merinde pentru călătorie, mergeți în întâmpinarea lor și spuneți‑le: ‘Suntem robii voștri; faceți dar acum legământ cu noi!’» 12 Pâinea aceasta a noastră era caldă când am luat‑o de acasă ca hrană, în ziua când am plecat să venim la voi; și acum, iată, este uscată și fărâmicioasă. 13 Burdufurile acestea de vin erau nou‑nouțe când le‑am umplut, dar iată‑le, s‑au rupt; hainele și încălțămintea noastră s‑au învechit de lungimea prea mare a drumului.”
14 Bărbații lui Israel au luat din merindele lor și nu L‑au întrebat pe DOMNUL. 15 Iosua a făcut pace cu ei, a făcut legământ că‑i va lăsa cu viață, iar conducătorii adunării le‑au făcut jurământ.
16 La trei zile după ce au încheiat legământul, fiii lui Israel au aflat că aceștia erau vecini cu ei și că locuiau în mijlocul lor. 17 Fiii lui Israel au plecat și a treia zi au ajuns în cetățile lor: Gabaon, Chefira, Beerot și Chiriat‑Iearim. 18 Dar fiii lui Israel nu au făcut război cu ei, deoarece conducătorii adunării făcuseră jurământ cu ei pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Și toată adunarea a cârtit împotriva fruntașilor. 19 Atunci, toți conducătorii au vorbit întregii adunări: „Le‑am jurat pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, și acum nu putem să ne atingem de ei. 20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viață, ca să nu vină peste noi mânia DOMNULUI, din pricina jurământului pe care li l‑am făcut. 21 Să fie lăsați cu viață!” Dar au fost puși să taie lemne și să scoată apă pentru toată adunarea, după cum le‑au vorbit conducătorii.
22 Iosua i‑a chemat și le‑a vorbit astfel: „De ce ne‑ați înșelat zicând: «Suntem foarte departe de voi», când voi locuiți în mijlocul nostru? 23 Acum, veți fi blestemați și nu veți înceta să fiți în robie, să tăiați lemne și să scoateți apă pentru Casa Dumnezeului meu.” 24 Ei i‑au răspuns lui Iosua și au zis: „Robilor tăi li s‑a spus lămurit despre poruncile date de DOMNUL, Dumnezeul tău, robului Său Moise, cum are să vă dea în stăpânire toată țara și să‑i nimicească dinaintea voastră pe toți locuitorii ei. Din pricina voastră, am ajuns să ne temem pentru viața noastră, de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Acum, iată‑ne în mâna ta. Fă cu noi ce este bine și drept în ochii tăi!”
26 Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse: i‑a scos din mâna fiilor lui Israel, așa că nu i‑au omorât. 27 Dar din ziua aceea i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul DOMNULUI, ceea ce fac până în ziua de azi, în locul pe care l‑a ales DOMNUL.