Relele de acum și aducerile aminte
1 Adu‐ți aminte, Doamne, ce a venit peste noi. Privește și vezi ocara noastră. 2 Moștenirea noastră s‐a întors la alții, casele noastre la străini. 3 Suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt văduve. 4 Am băut apa noastră pe bani. Lemnul nostru ne vine pe preț. 5 Urmăritorii noștri sunt pe grumajii noștri. Ne ostenim, n‐avem odihnă. 6 Am dat mâna egiptenilor și asirienilor ca să ne îndestulăm de pâine. 7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt și noi am purtat nelegiuirile lor. 8 Slugile stăpânesc peste noi; nu este cine să ne scape din mâna lor. 9 Ne câștigăm pâinea cu primejdia vieților noastre, de teama sabiei pustiei. 10 Pielea noastră este neagră ca un cuptor de aprinderea foamei. 11 Au răpit femeile în Sion, fecioarele în cetățile lui Iuda. 12 Mai marii au fost spânzurați de mâna lor. Fețele bătrânilor n‐au fost cinstite , 13 tinerii au purtat pietrele de moară și copiii s‐au poticnit sub lemne. 14 Bătrânii au încetat de la poartă, tinerii de la muzica lor. 15 A încetat bucuria inimii noastre: jocul nostru s‐a prefăcut în jale. 16 Cununa a căzut de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit! 17 Pentru aceasta ne este bolnavă inima, pentru aceasta ni s‐au întunecat ochii, 18 pentru muntele Sionului care este pustiu. Umblă șacalii pe el. 19 Doamne, tu rămâi în veac. Scaunul tău de domnie este din neam în neam. 20 De ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atâta vreme? 21 Întoarce‐ne , Doamne, la tine și ne vom întoarce; înnoiește‐ne zilele ca mai înainte. 22 Dar ne‐ai lepădat cu totul: te‐ai mâniat foarte mult pe noi.
Apel la îndurarea divină
1 Adu‑Ți aminte, DOAMNE, de ce ni s‑a întâmplat!
Privește și vezi‑ne ocara !
2 Moștenirea noastră a trecut la străini,
casele noastre, la niște venetici!
3 Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4 Apa o bem pe argint,
iar lemnele le primim pe bani.
5 Cu jugul pe grumaz suntem goniți
și, când obosim, nu ni se dă odihnă.
6 Spre Egipt întindeam mâna,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7 Părinții noștri, care au păcătuit , nu mai sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8 Niște sclavi ne stăpânesc,
și nimeni nu ne smulge din mâinile lor.
9 Cu riscul vieții ne câștigăm pâinea,
sub amenințarea sabiei din pustiu.
10 Pielea ne arde ca un cuptor
de frigurile foametei.
11 În Sion au fost siluite femeile,
în cetățile lui Iuda, fecioarele.
12 Căpeteniile noastre au fost spânzurate de mâini
și bătrânilor nu li s-a dat cinste .
13 Flăcăii au fost puși la râșniță
și copiii cad sub povara lemnelor.
14 Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15 S‑a dus bucuria inimii noastre,
hora ni s-a prefăcut în doliu,
16 ne-a căzut coroana de pe cap;
vai de noi, căci am păcătuit!
17 De aceea ne este inima bolnavă ,
de aceea ni se întunecă ochii,
18 pentru că muntele Sionului este pustiit
și vulpile umblă prin el.
19 Dar Tu, DOAMNE, în veac vei domni ;
Tronul Tău va dăinui din neam în neam.
20 Oare ne vei uita la nesfârșit
și ne vei părăsi pentru totdeauna?
21 Întoarce‑ne la Tine, DOAMNE, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu oare de tot
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?