Pilda judecătorului nedrept
1 Și le‐a spus o pildă că trebuie să se roage totdeauna și să nu obosească, 2 zicând: Era un judecător într‐o cetate care nu se temea de Dumnezeu și nu se sfia de om. 3 Și era o văduvă în cetatea aceea; și ea venea la el zicând: Răzbună‐mă de protivnicul meu. 4 Și el n‐a voit câtăva vreme, iar după aceea a zis în sine însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu nici nu mă sfiesc de om, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă necăjește, o voi răzbuna, ca nu cumva în cele din urmă să vină să mă rănească. 6 Și Domnul a zis: Auziți ce zice judecătorul nedreptății! 7 Iar Dumnezeu nu va răzbuna oare pe aleșii săi care strigă către el zi și noapte și rabdă îndelung pentru ei? 8 Eu vă spun că le va face răzbunare în grabă. Însă când va veni Fiul omului, va găsi el oare credință pe pământ?
Pilda vameșului și a fariseului
9 Și a spus și pilda aceasta către unii care erau încredințați despre ei înșiși că sunt drepți și disprețuiau pe ceilalți. 10 Doi oameni s‐au suit în Templu ca să se roage, unul fariseu și celălalt vameș. 11 Fariseul sta și se ruga astfel față de sine: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preacurvari sau și ca acest vameș. 12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte dobândesc. 13 Iar vameșul stând departe, nu voia să ridice nici ochii spre cer, ci‐și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosul. 14 Vă spun: Acesta s‐a pogorât îndreptățit la casa sa, mai degrabă decât celălalt. Căci oricine care se înalță pe sine va fi smerit, iar cine se smerește pe sine va fi înălțat.
Copilașii
15 Și‐i aduceau și copilași ca să‐i atingă. Iar când au văzut ucenicii, îi certau. 16 Iar Isus i‐a chemat la sine zicând: Lăsați copilașii să vină la mine și nu‐i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. 17 Adevărat vă spun, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea.
Tânărul bogat
18 Și un mai mare l‐a întrebat zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 19 Iar Isus i‐a zis: Pentru ce‐mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul singur, Dumnezeu. 20 Știi poruncile: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi mincinos, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 21 Iar el a zis: Acestea toate le‐am păzit din tinerețe. 22 Iar când a auzit Isus, i‐a zis: Una îți lipsește: vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 23 Dar când a auzit el acestea, s‐a întristat tare căci era foarte bogat. 24 Și când l‐a văzut Isus, a zis: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Căci mai lesne este ca o cămilă să intre printr‐o ureche de ac decât un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Iar cei ce au auzit au zis: Și cine poate fi mântuit? 27 Iar el a zis: Cele cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. 28 Și Petru a zis: Iată, noi am lăsat ale noastre și te‐am urmat pe tine. 29 Iar el le‐a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau nevastă sau frați sau părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu, 30 care să nu ia înmulțit în vremea aceasta și în veacul viitor viața veșnică.
Isus vestește moartea și învierea sa
31 Iar după ce a luat la sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată, ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin proroci pentru Fiul omului. 32 Căci va fi dat Neamurilor și va fi luat în râs și va fi înfruntat rușinos și va fi scuipat. 33 Și‐l vor biciui și îl vor omorî, dar a treia zi va învia. 34 Și ei n‐au înțeles nimic din acestea și graiul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele zise.
Vindecarea unui orb la Ierihon
35 Și a fost așa : când s‐a apropiat el spre Ierihon, un orb ședea lângă cale cerșind. 36 Și când a auzit gloată trecând, a întrebat ce să fie aceasta. 37 Și i‐au spus că trece Isus din Nazaret. 38 Și el a strigat zicând: Isuse, Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 39 Și cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă. Iar el și mai tare striga: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 40 Iar Isus a stat și a poruncit să fie adus la el. Iar când s‐a apropiat l‐a întrebat: 41 Ce voiești să‐ți fac? Iar el a zis: Doamne, să‐mi capăt vederea. 42 Și Isus i‐a zis: Capătă‐ți vederea; credința ta te‐a mântuit. 43 Și îndată și‐a căpătat vederea și‐l urma slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul când a văzut aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.
Pilda judecătorului nedrept
1 Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage mereu și să nu renunțe. 2 El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3 În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4 O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6 Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7 Și Dumnezeu nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8 Vă spun că degrabă le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9 Pentru unii care credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți a rostit pilda aceasta: 10 „Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11 Fariseul stătea în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule , Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13 Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept , zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”
Isus și copiii
(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)
15 I‑au adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta , îi certau. 16 Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)
18 Un anume conducător L‑a întrebat pe Isus , zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19 „De ce Mă numești «bun»?” , i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20 Știi poruncile: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.» 21 El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22 Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23 Când a auzit el aceste cuvinte , s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.
24 Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25 Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26 Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27 Isus a răspuns: „Ce e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28 Atunci , Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat!” 29 Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)
31 Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32 Va fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33 iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34 Ei n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea unui orb la Ierihon
(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)
35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37 I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38 Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41 „Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42 Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a mântuit.” 43 Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers după Isus , slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta , I‑a dat laudă lui Dumnezeu.