Zacheu
1 Și a intrat și trecea prin Ierihon. 2 Și iată un bărbat numit cu numele Zacheu. Și el era un mai mare peste vameși și era bogat. 3 Și căuta să vadă pe Isus cine este și nu putea de gloată, pentru că era mic de statură. 4 Și a alergat înainte și s‐a suit într‐un sicomor ca să‐l vadă, pentru că pe acolo avea să treacă. 5 Și Isus când a venit la locul acela, s‐a uitat în sus și i‐a zis: Zachee, grăbește‐te să te pogori, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. 6 Și s‐a grăbit și s‐a pogorât și l‐a primit cu bucurie. 7 Și când au văzut aceasta, toți cârteau între ei, zicând: A intrat să poposească la un om păcătos. 8 Iar Zacheu a stat și a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor; și dacă am năpăstuit pe vreunul cu ceva, dau înapoi împătrit. 9 Iar Isus i‐a zis: Astăzi s‐a făcut mântuire casei acesteia, deoarece și el este un fiu al lui Avraam. 10 Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Pilda minelor
11 Și pe când auzeau ei acestea, el a adăugat și a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și lor li se părea că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată. 12 Deci a zis: Un om de neam bun s‐a dus într‐o țară depărtată ca să‐și ia o împărăție și să se întoarcă. 13 Și a chemat zece robi ai săi, le‐a dat zece mine și a zis către ei: Faceți negustorie cu ele până când vin. 14 Iar cetățenii săi îl urau și au trimis o solie după el zicând: Nu voim ca acesta să împărățească peste noi. 15 Și a fost așa : când a venit îndărăt, după ce luase împărăția, a zis să i se cheme robii aceștia cărora le‐a dat argintul, pentru ca să știe cine ce negustorie a făcut. 16 Și cel dintâi a venit zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine. 17 Și el i‐a zis: Prea bine, rob bun, pentru că te‐ai arătat credincios în foarte puțin, fii stăpânitor peste zece cetăți. 18 Și al doilea a venit zicând: Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine. 19 Iar el a zis și acestuia: Fii și tu peste cinci cetăți. 20 Și celălalt a venit zicând: Doamne, iată mina ta, pe care o aveam pusă la o parte într‐un ștergar: 21 căci mă temeam de tine pentru că ești om aspru, iei ce n‐ai pus și seceri ce n‐ai semănat. 22 El îi zice: Din gura ta te voi judeca, rob rău. Știai că eu sunt om aspru, iau ce n‐am pus și secer ce n‐am semănat. 23 Și pentru ce n‐ai dat argintul meu la masa (schimbătorilor)? Și eu venind l‐aș fi cerut cu dobândă. 24 Și a zis celor ce stăteau de față: Luați‐i mina și dați‐o celui ce are zece mine. 25 Și i‐au zis: Doamne, are zece mine. 26 Vă spun că oricui care are, se va da; iar cel ce n‐are, i se va lua și ce are. 27 Însă pe vrăjmașii aceia ai mei care n‐au voit ca eu să împărățesc peste ei, aduceți‐i aici și înjunghiați‐i înaintea mea. 28 Și după ce a zis acestea, mergea înainte suindu‐se la Ierusalim.
Întrarea lui Isus în Ierusalim
29 Și a fost așa : când s‐a apropiat de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii săi, zicând: 30 Mergeți în satul care este înainte, în care când veți intra, veți afla un măgăruș legat pe care nimeni dintre oameni n‐a șezut vreodată și dezlegați‐l și aduceți‐l. 31 Și dacă v‐ar întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați? Veți spune așa: Domnul are trebuință de el. 32 Și trimișii s‐au dus și au aflat cum le zisese. 33 Iar pe când dezlegau ei măgărușul, stăpânii lui le‐au zis: Ce dezlegați măgărușul? 34 Iar ei au zis: Domnul are trebuință de el. 35 Și l‐au adus la Isus. Și și‐au aruncat veșmintele pe măgăruș și au suit deasupra pe Isus. 36 Iar pe când mergea el, își așterneau veșmintele pe cale. 37 Iar pe când se apropia acum de coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude cu glas mare pe Dumnezeu pentru toate puterile pe care le văzuseră, 38 zicând: Binecuvântat fie împăratul care vine în numele Domnului: pace în cer și slavă în cele preaînalte. 39 Și oarecare dintre fariseii din gloată au zis către el: Învățătorule, ceartă‐ți ucenicii. 40 Și el a răspuns și a zis: Vă spun că dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga.
Isus plânge pentru cetate
41 Și când era aproape, a văzut cetatea și a plâns de ea, 42 zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu în această zi cele pentru pace! Dar acum s‐au ascuns de ochii tăi. 43 Pentru că vor veni zile peste tine și vrăjmașii tăi vor face întăriri împrejurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora de toate părțile. 44 Și te vor surpa de tot pe tine și pe copiii tăi în tine și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră; pentru că n‐ai cunoscut vremea nimerită a cercetării tale.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
45 Și când a intrat în Templu, a început să scoată afară pe cei ce vindeau 46 zicându‐le: Este scris: Și casa mea va fi o casă de rugăciune! iar voi ați făcut‐o peșteră de tâlhari. 47 Și‐i învăța în fiecare zi în Templu. Iar mai marii preoților și cărturarii și cei dintâi ai poporului căutau să‐l piardă. 48 Și nu găseau ce să‐i facă; căci tot poporul se ținea de el ascultând.
Isus și Zacheu
1 Isus a intrat în Ierihon și străbătea cetatea . 2 Și iată că acolo era un om bogat, pe nume Zacheu, mai‑marele vameșilor. 3 El căuta să vadă care este Isus, dar nu putea de mulțime, căci era mic de statură. 4 A alergat înainte și s‑a suit într‑un sicomor ca să‑L vadă, fiindcă pe acolo avea să treacă. 5 Isus, când a ajuns la locul acela, Și‑a ridicat ochii și i‑a zis: „Zacheu, coboară iute, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” 6 Zacheu a coborât repede și L‑a primit cu bucurie. 7 Când au văzut, toți au început să cârtească, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8 Dar Zacheu a stat în picioare și I‑a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” 9 Isus a zis despre el: „Astăzi a ajuns mântuirea în această casă, căci și el este un fiu al lui Avraam. 10 Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”
Pilda minelor
11 După ce au ascultat ei aceste lucruri , Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu avea să se arate îndată. 12 El a zis: „Un om de neam ales a plecat într‑o țară îndepărtată ca să primească domnia și apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre robii săi, le‑a dat zece mine și le‑a spus: «Faceți negustorie până mă întorc!» 14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie, zicând: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!» 15 Când s‑a întors, după ce luase domnia, a poruncit să fie chemați robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât au câștigat cu negustoria. 16 Cel dintâi s‑a înfățișat și i‑a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut zece mine.» 17 El i‑a zis: «Bine, rob bun! Fiindcă ai fost credincios în puțin, primește stăpânirea a zece cetăți!» 18 Al doilea a venit și a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut cinci mine.» 19 El i‑a zis și acestuia: «Tu vei fi peste cinci cetăți!» 20 Altul a venit și a zis: «Stăpâne, iată‑ți mina! Am păstrat‑o într‑un ștergar, 21 căci m‑am temut de tine , fiindcă ești om aspru; iei ce n‑ai pus și seceri ce n‑ai semănat.» 22 Stăpânul i‑a zis: «Din vorbele tale te voi judeca, rob rău! Ai știut că sunt om aspru, care ia ce n‑a pus și seceră ce n‑a semănat. 23 Atunci, de ce nu mi‑ai dat banii la un zaraf? La întoarcere, i‑aș fi luat cu dobândă.» 24 Apoi le‑a zis celor ce erau de față: «Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine!» 25 «Stăpâne», i‑au zis ei, «el are deja zece mine.» 26 «Vă spun : oricui are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 27 Cât despre vrăjmașii mei, care n‑au vrut să domnesc peste ei, aduceți‑i aici și ucideți‑i în fața mea!»”
Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Marcu 11:1‑11. Ioan 12:12‑19)28 După ce a spus aceste cuvinte , Isus a mers înainte, urcând spre Ierusalim. 29 Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, lângă muntele numit al Măslinilor, a trimis doi ucenici, 30 zicând: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, când veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n‑a încălecat vreodată; dezlegați‑l și aduceți‑l la Mine! 31 Dacă vă va întreba cineva de ce‑l dezlegați, să‑i spuneți: «Domnul are nevoie de el.»” 32 Cei trimiși s‑au dus și au găsit așa cum li se spusese. 33 Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le‑au zis: „De ce dezlegați măgărușul?” 34 Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35 Au adus măgărușul la Isus, și‑au aruncat hainele pe el și L‑au așezat pe Isus deasupra. 36 Când trecea El, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37 Apropiindu‑se de povârnișul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Regele ce vine
în Numele Domnului!
Pace în cer
și slavă în înălțimi!”
39 Unii farisei din mulțime I‑au zis: „Învățătorule, ceartă‑ți ucenicii!” 40 Și El le‑a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!”
41 Când S‑a apropiat și a văzut cetatea, Isus a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacă ai fi cunoscut, măcar în această zi, lucrurile ce‑ți pot aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. 43 Vor veni peste tine zile când dușmanii te vor înconjura cu întărituri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile. 44 Te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, fiindcă n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!”
Izgonirea vânzătorilor din Templu
(Matei 21:12‑17. Marcu 11:15‑19. Ioan 2:13‑22)45 Când a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau [și cumpărau în el], 46 zicându‑le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune» ,
dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari .”
47 Isus dădea învățătură în fiecare zi în Templu. Preoții de seamă , cărturarii și mai‑marii poporului căutau să‑L omoare, 48 dar nu știau cum să facă, pentru că poporul se ținea după El ca să‑L asculte.