Puterea lui Isus
1 Și a fost așa : într‐una din zile pe când învăța el poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit peste el mai marii preoților și cărturarii cu bătrânii. 2 Și au vorbit zicând către el: Spune‐ne: Cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce ți‐a dat această putere? 3 Iar el a răspuns și a zis către ei: Vă voi întreba și eu un cuvânt și spuneți‐mi: 4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? 5 Iar ei cugetau către ei înșiși, zicând: Dacă zicem: Din cer! va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 6 Iar dacă zicem: De la oameni! tot poporul ne va ucide cu pietre căci este încredințat că Ioan este proroc. 7 Și au răspuns că nu știu de unde era. 8 Și Isus le‐a zis: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
Pilda vierilor
9 Și a început să spună către popor această pildă: Un om a sădit o vie și a arendat‐o unor vieri și el a plecat din țară pentru multă vreme. 10 Și la vremea cuvenită a trimis la vieri un rob ca să‐i dea din rodul viei. Iar lucrătorii l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 11 Și a adaus a trimite pe un alt rob; dar și pe acela l‐au bătut și l‐au necinstit și l‐au trimis înapoi fără nimic. 12 Și a adaus a trimite pe un al treilea: iar ei l‐au rănit și pe acesta și l‐au scos afară. 13 Și domnul viei a zis: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit: poate se vor sfii de el. 14 Iar vierii când l‐au văzut, chibzuiau între ei înșiși zicând: Acesta este moștenitorul; să‐l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră. 15 Și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. Deci ce le va face domnul viei? 16 Va veni și va pierde pe vierii aceștia și va da via la alții. Iar ei când au auzit, au zis: Să nu fie așa! 17 Iar el s‐a uitat la ei și a zis: Ce este deci aceasta ce este scris: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceasta a fost făcută cap de unghi? 18 Oricine va cădea pe acea piatră va fi sfărâmat iar pe cel pe care va cădea ea îl va spulbera. 19 Și cărturarii și mai marii preoților au căutat să pună mâinile pe el în acel ceas și s‐au temut de popor căci au cunoscut că pentru ei zisese pilda aceasta.
Birul Cezarului
20 Și după ce l‐au pândit, au trimis oameni puși înadins care se prefăceau că sunt drepți, pentru ca să‐l prindă în cuvânt, ca să‐l dea în mâna stăpânirii și puterii dregătorului. 21 Și l‐au întrebat zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața cuiva, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: 22 Se cuvine să dăm Cezarului bir sau nu? 23 Dar el le‐a priceput bine viclenia și a zis către ei: Pentru ce mă ispitiți? 24 Arătați‐mi un ban. Al cui chip și scriere are? Și ei au zis: Ale Cezarului. 25 Și le‐a zis: Atunci dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 26 Și n‐au putut să‐l prindă în vorbă înaintea poporului și s‐au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
Despre înviere
27 Și au venit la el unii din saduchei, cei care zic că nu este înviere și l‐au întrebat 28 zicând: Învățătorule, Moise ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva având nevastă și el va fi fără copii, fratele său să ia pe nevastă și să ridice sămânță fratelui său. 29 Erau deci șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și a murit fără copii. 30 Și a luat‐o al doilea 31 și al treilea. Tot așa și cei șapte n‐au lăsat copii și au murit. 32 În urmă a murit și femeia. 33 Deci femeia la înviere a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 34 Și Isus le‐a zis: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35 dar aceia care vor fi învredniciți să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți nici nu se însoară nici nu se mărită. 36 Căci nici nu mai pot muri, căci sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că se scoală morții chiar Moise a arătat în locul cu privire la Rug, când numește pe Domnul, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 38 Și el nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor: căci toți sunt vii pentru el. 39 Și unii din cărturari au răspuns și au zis: Învățătorule, bine ai zis; 40 Căci nici nu mai îndrăzneau să‐l întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
41 Și a zis către ei: Cum zic ei că Hristosul este fiu al lui David? 42 Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea, 43 până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale. 44 Deci David îl numește Domn și cum este el fiul său?
Cărturarii mustrați de Isus
45 Și pe când asculta tot poporul, a zis ucenicilor săi: 46 Feriți‐vă de cărturari care vor să umble în veșminte lungi și iubesc îmbrățișările în piețe și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi locuri la ospețe, 47 care mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor și de ochii lumii se roagă mult: aceștia vor lua mai multă osândă.
Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23‑27. Marcu 11:27‑33)1 Într‑una din [acele] zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii 2 și I‑au zis: „Spune‑ne, cu ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți‑a dat această autoritate?” 3 Drept răspuns, El le‑a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți‑Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci, de ce n‑ați crezut în el?» 6 Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.” 7 Atunci au răspuns că nu știu de unde. 8 Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Pilda lucrătorilor viei
(Matei 21:33‑46. Marcu 12:1‑12)9 Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie , a arendat‑o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat. 10 La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să‑i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l‑au bătut, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A trimis un alt rob; ei l‑au bătut și pe acela, l‑au batjocorit și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea rob; ei l‑au rănit și pe acela și l‑au scos afară. 13 Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.» 14 Dar lucrătorii, văzându‑l, au vorbit între ei, zicând: «Iată‑l pe moștenitor. Să‑l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!» 15 Și, după ce l‑au scos afară din vie, l‑au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni și‑i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!” 17 Dar Isus i‑a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise:
Piatra pe care au lepădat‑o zidarii
a ajuns în capul unghiului ?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea , iar acela peste care va cădea ea va fi spulberat.” 19 Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta.
Birul plătit cezarului
(Matei 22:15‑22. Marcu 12:13‑17)20 Ei Îl pândeau pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vreun cuvânt și să‑L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. 21 Aceștia L‑au întrebat: „Învățătorule , știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. 22 Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” 23 Isus le‑a cunoscut viclenia și le‑a spus: [„De ce Mă ispitiți?] 24 Arătați‑Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. 25 El le‑a zis: „Atunci dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 26 Nu L‑au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Matei 22:23‑33. Marcu 12:18‑27)27 Au venit niște saduchei, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 28 „Învățătorule, Moise ne‑a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia pe soția lui și să‑i ridice urmaș fratelui său. 29 Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără copii. 30 La fel și al doilea: [a luat‑o de soție, dar a murit fără copii]. 31 A luat‑o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii. 32 În cele din urmă, a murit și femeia. 33 La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” 34 Isus le‑a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită, 35 dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36 Nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii ai învierii vor fi. 37 Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov . 38 Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți sunt vii.” 39 Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!” 40 Și nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
(Matei 22:41‑46. Marcu 12:35‑37)41 Isus le‑a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? 42 Căci însuși David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
43 până voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»
44 Așadar, David Îl numește Domn; cum este El fiul lui?”
Cărturarii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Marcu 12:38‑40. Luca 11:37‑54)45 Pe când tot poporul asculta, Isus le‑a zis ucenicilor Săi: 46 „Feriți‑vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe , să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 47 casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă!”