Pescuirea minunată
1 Și a fost așa : pe când gloata se îndesa spre el și asculta Cuvântul lui Dumnezeu și el sta lângă lacul Ghenezaret, 2 atunci a văzut două corăbii stând lângă lac, iar pescarii se dăduseră jos din ele și spălau mrejile. 3 Și a intrat într‐una din corăbii, care era a lui Simon, și l‐a rugat ca să mâne puțin de la uscat și a șezut jos și învăța gloatele din corabie. 4 Și când a încetat de vorbit, a zis lui Simon: Mână la adânc și lăsați‐vă în jos mrejile pentru pescuire. 5 Și Simon a răspuns și a zis: Învățătorule, toată noaptea ne‐am ostenit și n‐am prins nimic, dar la vorba ta, voi lăsa în jos mrejile. 6 Și după ce au făcut aceasta, au prins o mulțime mare de pești. Și li se rupeau mrejile. 7 Și au făcut semn tovarășilor lor care erau în cealaltă corabie ca să vină și să le ajute și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât ele se afundau. 8 Și când a văzut aceasta Simon Petru, a căzut la genunchii lui Isus zicând: Depărtează‐te de la mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos. 9 Căci îl cuprinsese frică, pe el și pe toți cei ce erau cu el, de pescuitul peștilor pe care‐i prinseseră. 10 Asemenea și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum vei prinde vii oameni. 11 Și au tras corăbiile la uscat, și au lăsat toate și l‐au urmat.
Vindecarea unui lepros
12 Și a fost așa : pe când era el într‐una din cetăți, iată un bărbat plin de lepră. Și când a văzut pe Isus, a căzut pe față și l‐a rugat zicând: Doamne, dacă voiești poți să mă curățești. 13 Și el a întins mâna și l‐a atins zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra a plecat de la el. 14 Și i‐a poruncit să nu spună la nimeni: ci pleacă și arată‐te preotului și adu pentru curățirea ta după cum a orânduit Moise, spre mărturie pentru ei. 15 Dar cuvântul despre el străbătea și mai mult și se adunau laolaltă gloate multe să asculte și să fie tămăduite de neputințele lor. 16 Iar el se trăgea deoparte în pustii și se ruga.
Vindecarea unui slăbănog
17 Și a fost așa : într‐una din zilele acestea el îi învăța și fariseii și învățătorii de lege, care veniseră din orice sat al Galileei și al Iudeei și din Ierusalim, ședeau jos și puterea Domnului era cu el ca să tămăduiască. 18 Și iată, niște bărbați aducând în pat pe un om care era slăbănog și căutau să‐l ducă înăuntru și să‐l pună înaintea lui. 19 Și negăsind pe unde să‐l ducă înăuntru din pricina gloatei, s‐au suit pe acoperiș și l‐au lăsat în jos printre cărămizi cu pătuțul, în mijloc, înaintea lui Isus. 20 Și când le‐a văzut credința, a zis: Omule, iertate‐ți sunt păcatele. 21 Și cărturarii și fariseii au început să cugete zicând: Cine este acesta care vorbește hule? Cine poate ierta păcatele, decât singur Dumnezeu? 22 Dar Isus, cunoscându‐le cugetările, a răspuns și le‐a zis: Ce cugetați în inimile voastre? 23 Ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală și umblă? 24 Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ție îți zic: Scoală‐te și ridică‐ți patul și du‐te la casa ta. 25 Și îndată s‐a sculat înaintea lor și a luat patul pe care zăcea și s‐a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. 26 Și a cuprins uimire pe toți și slăveau pe Dumnezeu și s‐au umplut de frică zicând: Am văzut lucruri ciudate astăzi.
Chemarea lui Levi
27 Și după acestea a ieșit și a zărit pe un vameș, cu numele Levi, șezând la vamă. Și i‐a zis: Urmează‐mă. 28 Și el a lăsat toate și s‐a sculat și l‐a urmat. 29 Și Levi i‐a făcut un ospăț mare în casa sa. Și era multă gloată de vameși și alții care ședeau la masă cu ei. 30 Și fariseii și cărturarii lor cârteau către ucenicii lui zicând: Pentru ce mâncați și beți cu vameșii și păcătoșii? 31 Și Isus a răspuns și le‐a zis: N‐au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei ce sunt bolnavi. 32 N‐am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși.
Întrebarea despre post
33 Iar ei i‐au zis: Ucenicii lui Ioan postesc adesea și fac cereri, asemenea și ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă și beau. 34 Și Isus le‐a zis: Nu cumva puteți face pe fiii odăii de nuntă să postească pe când este mirele cu ei? 35 Dar vor veni zilele când și mirele va fi luat de la ei, atunci vor posti în acele zile. 36 Și le‐a spus și o pildă: Nimeni nu rupe un petec de la un veșmânt nou și‐l pune la un veșmânt vechi; altminterea va rupe pe cel nou și nici petecul de la cel nou nu se va potrivi cu cel vechi. 37 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminterea, vinul nou va sparge burdufurile și el se va vărsa și burdufurile vor pieri. 38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. 39 Și nimeni după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: Cel vechi este mai bun.
Chemarea primilor ucenici
(Matei 4:18‑22. Marcu 1:16‑20)1 Mulțimea se îmbulzea în jurul lui Isus ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. El era pe malul lacului Ghenezaret 2 și a văzut două bărci la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele să‑și spele mrejele. 3 S‑a suit într‑una dintre aceste bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, învăța mulțimile. 4 Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon: „Depărteaz‑o la adânc și aruncați‑vă mrejele pentru pescuit!” 5 Drept răspuns, Simon I‑a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne‑am trudit și n‑am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele!” 6 Și, făcând aceasta, au prins o mulțime atât de mare de pești, încât mrejele începuseră să se rupă. 7 Le‑au făcut semn tovarășilor lor din cealaltă barcă să vină să‑i ajute. Au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta , Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus și I‑a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” 9 Fiindcă îi apucase spaima pe el și pe toți cei care erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10 Tot așa pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Dar Isus i‑a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo, vei fi pescar de oameni.” 11 Ei au adus bărcile la mal, au lăsat totul și L‑au urmat.
Vindecarea unui lepros
(Matei 8:1‑4. Marcu 1:40‑45)12 Pe când Se afla Isus într‑una dintre cetăți, iată că un bărbat plin de lepră, văzându‑L, a căzut cu fața la pământ și L‑a rugat zicând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” 13 Isus a întins mâna și l‑a atins, zicând: „Da, vreau, fii curățit!” Și îndată s‑a dus lepra de pe el. 14 I‑a poruncit să nu spună nimănui , apoi i‑a zis : „Mergi și arată‑te preotului și adu jertfă pentru curățirea ta, după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!” 15 Vestea despre El se răspândea tot mai mult și mulțimi mari de oameni se adunau ca să‑L asculte și să se vindece de boli. 16 Și El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
Vindecarea unui paralitic
(Matei 9:1‑8. Marcu 2:1‑12)17 Într‑o zi, pe când Isus îi învăța pe oameni , s‑au așezat acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileei și Iudeei și din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Și iată că niște bărbați purtau un om paralizat pe un pat și încercau să‑l ducă înăuntru , ca să‑l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n‑au găsit pe unde să‑l ducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul casei și l‑au coborât cu patul printre țigle, în mijloc, înaintea lui Isus. 20 Văzându‑le credința, El a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” 21 Cărturarii și fariseii au început să se întrebe în sinea lor: „Cine se crede acesta, de rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Unul singur – Dumnezeu?” 22 Isus le‑a cunoscut gândurile și le‑a răspuns zicând: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor? A zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală‑te și umblă»? 24 Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc” , i‑a zis El paraliticului, „scoală‑te, ridică‑ți patul și du‑te acasă!” 25 Și îndată, paraliticul s‑a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și a mers acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. 26 Toți au rămas uimiți și Îl slăveau pe Dumnezeu; cuprinși de teamă, ziceau: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.”
Chemarea lui Levi
(Matei 9:9‑13. Marcu 2:13‑17)27 După aceea, Isus a ieșit și l‑a văzut pe un vameș pe nume Levi stând la vamă și i‑a zis: „Vino după Mine!” 28 El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29 Levi a dat pentru Isus un ospăț mare în casa lui și o mulțime de vameși și alți oaspeți au stat la masă cu ei. 30 Fariseii și cărturarii cârteau și le ziceau ucenicilor Lui: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?” 31 Isus le‑a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32 N‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Întrebarea fariseilor despre post
(Matei 9:14‑17. Marcu 2:18‑22)33 Ei I‑au zis: „Ucenicii lui Ioan postesc des și fac rugăciuni, la fel și ai fariseilor, pe când ai tăi mănâncă și beau.” 34 El le‑a răspuns: „Oare puteți să‑i faceți pe nuntași să țină post câtă vreme este mirele cu ei? 35 Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și vor posti atunci, în acele zile.”
36 Le‑a spus și o pildă: „Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l pună la o haină veche; altminteri, și pe cea nouă o rupe și nici celei vechi nu i se va potrivi peticul din cea nouă. 37 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, iar burdufurile se pierd; 38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi [și se păstrează amândouă]. 39 Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, căci spune: «Cel vechi este [mai] bun.»”