Isus propovăduiește Evanghelia
1 Și a fost așa : după aceea el călătorea din cetate în cetate și din sat în sat propovăduind și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Și cei doisprezece erau cu el; 2 și de asemenea oarecare femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria care se numește Magdalena, din care ieșiseră șapte draci, 3 și Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, și Susana și multe altele, care îi slujeau din averea lor.
Pilda semănătorului
4 Și când s‐a adunat laolaltă gloată multă și din cei ce ieșeau la el din fiecare cetate, le‐a spus în pildă: 5 A ieșit semănătorul să‐și samene sămânța. Și când semăna el, una a căzut lângă cale și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‐o. 6 Și alta a căzut jos pe stâncă și a crescut și s‐a uscat pentru că n‐avea umezeală. 7 Și alta a căzut în mijlocul spinilor și spinii au crescut cu ea și au înăbușit‐o. 8 Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit. Pe când zicea acestea a strigat: Cine are urechi de auzit să audă. 9 Și ucenicii săi îl întrebau ce să fie pilda aceasta. 10 Iar el a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde: ca văzând să nu vadă și auzind să nu priceapă. 11 Iar pilda este aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Și cele de lângă cale sunt cei ce au auzit cuvântul ; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să fie mântuiți. 13 Iar cele de pe stâncă sunt cei ce când au auzit, primesc cu bucurie cuvântul; și aceștia n‐au rădăcină, ci cred pentru o vreme și la vreme de ispită se leapădă. 14 Iar ce a căzut între spini, aceștia sunt cei ce au auzit, și urmându‐și calea, sunt înăbușiți de grijă și de bogăție și de plăcerile vieți acesteia și nu fac rod deplin. 15 Și cea în pământul cel bun aceștia sunt cei ce după ce au auzit cuvântul, îl țin într‐o inimă curată și bună și rodesc în răbdare. 16 Și nimeni după ce a aprins candela, n‐o acoperă cu un vas sau o pune sub pat, ci o pune în sfeșnic ca cei ce intră să vadă lumina. 17 Căci nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față; nici ceva tainic care să nu fie cunoscut și să nu vie la arătare. 18 Deci luați seama cum auziți, căci cine are i se va da, și cine n‐are i se va lua și ce i se pare că are.
Mama și frații lui Isus
19 Și mama și frații lui au veni la el și nu puteau să se întâlnească cu el din pricina mulțimii. 20 Și i s‐a dat de știre: Mama ta și frații tăi stau afară voind să te vadă. 21 Iar el a răspuns și le‐a zis: Mama mea și frații mei sunt cei ce ascultă și fac Cuvântul lui Dumnezeu.
Potolirea furtunii
22 Și a fost așa : într‐una din zile a intrat într‐o corabie el și ucenicii săi; și le‐a zis: Să trecem dincolo de lac. Și au plecat. 23 Și pe când mergeau pe apă, el a adormit. Și s‐a lăsat pe lac o furtună de vânt și ei se umpleau cu apă și erau în primejdie. 24 Și au venit la el și l‐au deșteptat zicând: Stăpâne, Stăpâne, pierim. Iar el s‐a deșteptat și a certat vântul și valul apei: și au încetat și s‐a făcut liniște. 25 Și le‐a zis: Unde vă este credința? Și ei s‐au temut și s‐au mirat, zicând unii către alții: Cine este oare acesta, că poruncește și vânturilor și apei și ele ascultă de el?
Vindecarea unui îndrăcit
26 Și au venit la uscat în ținutul Gherghesenilor, care este în față dincolo de Galileea. 27 Și când a ieșit la uscat, l‐a întâmpinat un bărbat oarecare din cetate care avea draci. Și multă vreme nu se îmbrăcase cu haină și nu rămânea în casă, ci în morminte. 28 Și când a văzut pe Isus, a răcnit și a căzut jos înaintea lui și a zis cu glas mare: Ce ai cu mine Isuse, Fiu al Dumnezeului Celui Preaînalt? Rogu‐te nu mă munci. 29 Căci Isus poruncea duhului necurat să iasă din om. Căci de multă vreme îl târâse cu el și omul era păzit legat cu cătușe și în obezi și rupând legăturile era mânat de dracul în pustii. 30 Și Isus l‐a întrebat zicând: Care‐ți este numele? Iar el a zis: Legiune! pentru că mulți draci intraseră în el. 31 Și‐l rugau ca să nu le poruncească să plece în adânc. 32 Și era acolo o turmă de porci mulți păscând în munte. Și l‐au rugat ca să le dea voie să intre în ei. Și le‐a dat voie. 33 Și dracii au ieșit din om și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în lac și s‐au înecat. 34 Iar când au văzut cei ce îi pășteau ce s‐a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și la țară. 35 Și au ieșit să vadă ce s‐a întâmplat. Și au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, la picioarele lui Isus și s‐au temut. 36 Și cei ce văzuseră acestea le‐au spus cum fusese scăpat cel îndrăcit. 37 Și toată mulțimea ținutului din împrejurimea Gherghesenilor l‐a rugat ca să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese frică mare, iar el a intrat în corabie și s‐a întors. 38 Și bărbatul din care ieșiseră dracii îl ruga ca să fie cu el, dar el i‐a dat drumul zicând: 39 Întoarce‐te la casa ta și istorisește tot ce ți‐a făcut Dumnezeu. Și a plecat, propovăduind prin toată cetatea tot ce‐i făcuse Isus.
Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge
40 Și când s‐a întors Isus, gloata l‐a primit bine, căci toți îl așteptau. 41 Și iată a venit un bărbat al cărui nume era Iair. Și el era mai mare al sinagogei. Și a căzut la picioarele lui Isus și l‐a rugat ca să intre în casa lui, 42 pentru că avea o singură fată ca de doisprezece ani și era pe moarte. Și pe când mergea el, gloatele îl înghesuiau. 43 Și o femeie având o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise cu doctorii toată averea ei și n‐a putut fi tămăduită de nimeni, 44 s‐a apropiat pe dinapoi și a atins ciucurele veșmântului său și îndată a stat scurgerea sângelui ei. 45 Și Isus a zis: Cine este cel ce m‐a atins? Și fiindcă toți tăgăduiau, Petru a zis și cei împreună cu el: Stăpâne, gloatele te împresoară și te strâmtorează și zici: Cine m‐a atins? 46 Și Isus a zis: M‐a atins cineva, căci am cunoscut o putere ieșită de la mine. 47 Iar când a văzut femeia că n‐a rămas ascunsă, a venit tremurând și a căzut jos înaintea lui și a spus înaintea poporului întreg pricina pentru care îl atinsese și cum fusese tămăduită îndată. 48 Și el i‐a zis: Fiică, credința ta te‐a mântuit; du‐te în pace. 49 Pe când vorbea el încă, vine cineva de la mai marele sinagogei zicând: A murit fiica ta; nu mai supăra pe Învățătorul. 50 Iar Isus când a auzit i‐a răspuns: Nu te teme, crede numai și va fi scăpată. 51 Și după ce a venit la casă, n‐a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și pe tatăl copilei și pe mama ei. 52 Și toți plângeau și o jeleau. Iar el a zis: Nu plângeți; căci n‐a murit, ci doarme. 53 Și ei îl luau în râs, căci știau că murise. 54 Iar el i‐a apucat mâna și a strigat zicând: Copilă, scoală‐te. 55 Și duhul ei s‐a întors în ea , și s‐a sculat îndată. Și a poruncit să i se dea să mănânce. 56 Și părinții ei au rămas uimiți: iar el le‐a poruncit să nu spună nimănui ce se făcuse.
Isus vestește Evanghelia
1 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat propovăduind și ducând vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu. Cu El erau cei doisprezece 2 și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, 3 Ioana, soția lui Huza, administrator al lui Irod, Susana și multe altele, care le slujeau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
(Matei 13:1‑9. Marcu 4:1‑9)4 Când s‑a strâns o mare mulțime și au venit la El oameni de prin cetăți, Isus a spus o pildă: 5 „Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‑o. 6 O altă parte a căzut pe piatră și, după ce a răsărit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut odată cu ea și au înăbușit‑o. 8 O altă parte a căzut pe pământ bun, a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus acestea, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!”
Rostul pildelor
(Matei 13:10‑17. Marcu 4:10‑12)9 Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă pilda aceasta. 10 El le‑a zis: „Vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca,
deși privesc, să nu vadă
și, deși aud, să nu înțeleagă. ”
Tâlcuirea pildei semănătorului
(Matei 13:18‑23. Marcu 4:13‑20)11 Acesta este înțelesul pildei : „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de lângă drum sunt cei care au auzit; apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. 13 Cei de pe piatră sunt aceia care, atunci când aud, primesc Cuvântul cu bucurie; dar n‑au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar la vremea încercării cad. 14 Sămânța căzută între spini sunt cei care au auzit, dar sunt înăbușiți pe drum de griji, bogăție și de plăcerile vieții acesteia și nu ajung până la coacere. 15 Iar sămânța ce a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul cu o inimă bună și curată, îl păstrează și aduc rod în răbdare.
Lumina ținută sub vas
(Marcu 4:21‑25)16 Nimeni , după ce a aprins o lampă, n‑o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune într‑un sfeșnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 17 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va ieși la iveală. 18 Luați aminte, așadar, cum ascultați; căci celui ce are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce i se pare că are.”
Mama și frații lui Isus
(Matei 12:46‑50. Marcu 3:31‑35)19 Au venit la El mama și frații Lui, dar nu puteau să ajungă la El din pricina mulțimii. 20 Cineva I‑a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” 21 Însă El a răspuns: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑l împlinesc.”
Potolirea furtunii
(Matei 8:23‑27. Marcu 4:35‑41)22 Într‑o zi, Isus S‑a urcat într‑o barcă împreună cu ucenicii Lui și le‑a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului.” Și au ieșit în larg. 23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s‑a iscat o furtună cu vânt puternic , au început să ia apă și erau în primejdie. 24 Au venit la El, L‑au trezit și I‑au zis: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!” Isus S‑a trezit și a certat vântul și valurile, care s‑au potolit; și s‑a făcut liniște. 25 Apoi le‑a zis ucenicilor : „Unde vă este credința?” Plini de spaimă, ei s‑au minunat și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, care poruncește și vânturilor, și apei, iar ele I se supun?”
Vindecarea unui demonizat
(Matei 8:28‑34. Marcu 5:1‑20)26 Au tras la țărm în ținutul gherasenilor , care este în fața Galileei. 27 Când a coborât Isus pe țărm, L‑a întâmpinat un om din cetate care avea demoni. De multă vreme nu purta haine și nu locuia într‑o casă, ci în morminte. 28 Când L‑a văzut pe Isus, a căzut înaintea Lui urlând și a strigat tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!” 29 Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. (Pentru că de multe ori duhul pusese stăpânire pe el și, ca să‑l păzească, îl legau cu lanțuri și cu obezi, dar el rupea legăturile și era gonit de demon în locuri pustii.) 30 Isus l‑a întrebat: „Care‑ți este numele?” „Legiune ”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți demoni în el. 31 Și demonii Îl rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să plece în Adânc.
32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Și demonii L‑au rugat să le dea voie să intre în ei. Și El le‑a dat voie. 33 Demonii au ieșit din om, au intrat în porci, și turma s‑a repezit de pe stâncă în lac și s‑a înecat.
34 Când au văzut cele întâmplate, porcarii au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35 Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și l‑au găsit pe omul din care ieșiseră demonii șezând la picioarele Lui, îmbrăcat și sănătos la minte; și s‑au înspăimântat. 36 Cei care văzuseră le‑au povestit cum fusese vindecat demonizatul. 37 Toată mulțimea din ținutul gherasenilor L‑a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Iar El S‑a urcat în barcă și S‑a întors. 38 Omul din care ieșiseră demonii Îl ruga să‑i dea voie să rămână cu El. Dar [Isus] i‑a dat drumul, zicând: 39 „Întoarce‑te acasă și povestește tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine!” El a plecat și a vestit în toată cetatea tot ce făcuse Isus pentru el.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
(Matei 9:18‑26. Marcu 5:21‑43)40 Când S‑a întors Isus, mulțimea L‑a primit cu bucurie, căci toți Îl așteptau. 41 Și iată că a venit un om pe nume Iair, care era un conducător al sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină în casa lui, 42 pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară.
Pe când se ducea El într‑acolo , mulțimile au început să‑L îmbulzească. 43 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care își cheltuise tot ce avea cu doctorii fără să o fi putut vindeca vreunul. 44 Ea s‑a apropiat din spate și I‑a atins poala hainei. Îndată, scurgerea de sânge s‑a oprit. 45 Și Isus a zis: „Cine s‑a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru [și cei ce erau cu El] au zis: „Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te împresoară, [și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?» ”] 46 Dar Isus a răspuns: „S‑a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere .” 47 Când a văzut femeia că nu se poate ascunde, a venit tremurând, a căzut la picioarele Lui și a povestit în fața întregului popor din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată pe loc. 48 Dar Isus i‑a zis: „[Îndrăznește,] fiică! Credința ta te‑a mântuit. Mergi în pace!”
49 Pe când vorbea El, a venit cineva din casa mai‑marelui sinagogii și i‑a spus lui Iair : „Fiica ta a murit; nu‑L mai necăji pe Învățător!” 50 Dar Isus, când a auzit, i‑a zis: „Nu te teme; crede numai, și va fi vindecată!” 51 Când a ajuns acasă, n‑a lăsat pe nimeni să intre cu El, în afară de Petru, Ioan, Iacov, tatăl fetei și mama ei. 52 Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți, căci fetița n‑a murit, ci doarme!” 53 Ei însă Îl luau în râs, căci știau că murise. 54 Dar El, [după ce i‑a scos pe toți afară,] a apucat‑o de mână și a strigat‑o, zicând: „Fetițo, scoală‑te !” 55 Și duhul ei s‑a întors, iar ea s‑a sculat îndată. Isus a poruncit să‑i dea fetiței să mănânce. 56 Părinții ei au rămas uimiți. Dar El le‑a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.