Schimbarea la față
1 Și după șase zile Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și‐i duce într‐un munte înalt la o parte. 2 Și s‐a schimbat la față înaintea lor și fața lui a strălucit ca soarele, iar veșmintele lui s‐au făcut albe ca lumina. 3 Și iată Moise și Ilie li s‐au arătat vorbind împreună cu el. 4 Și Petru a răspuns și a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici. Dacă voiești, voi face aici trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 5 Pe când vorbea el încă, iată, un nor luminos i‐a umbrit, și iată un glas din nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi‐am găsit plăcerea; ascultați de el. 6 Și când au auzit ucenicii, au căzut pe fața lor și s‐au temut foarte mult. 7 Și Isus s‐a apropiat, i‐a atins și a zis: Sculați‐vă și nu vă temeți. 8 Iar ei ridicându‐și ochii n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus. 9 Și pe când se pogorau din munte Isus le‐a poruncit zicând: Să nu spuneți nimănui vedenia până se va scula Fiul omului din morți. 10 Și ucenicii l‐au întrebat zicând: Pentru ce zic deci cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie? 11 Iar el a răspuns și a zis: Ilie vine într‐adevăr și va întocmi iarăși toate. 12 Dar eu vă spun că Ilie a și venit și nu l‐au cunoscut, ci au făcut cu el tot ce au voit. Astfel și Fiul omului are să sufere de la ei. 13 Atunci au înțeles ucenicii că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui lunatic
14 Și pe când veneau spre gloată s‐a apropiat de el un om care a îngenuncheat la el și a zis: 15 Doamne, fie‐ți milă de fiul meu pentru că este lunatic și suferă rău. Căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. 16 Și l‐am adus la ucenicii tăi și n‐au putut să‐l tămăduiască. 17 Iar Isus a răspuns și a zis: O, neam necredincios și sucit, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐mi‐l aici. 18 Și Isus l‐a certat și dracul a ieșit de la el și băiatul a fost tămăduit din ceasul acela. 19 Atunci ucenicii s‐au apropiat de Isus la o parte și au zis: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară? 20 Iar el le zice: Pentru necredința voastră. Căci adevărat vă spun, dacă ați avea credință ca un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută‐te de aici colo! și se va muta și nimic nu vă va fi cu neputință. 21 Dar acest soi nu iese decât cu rugăciune și post.
Isus vestește moartea și învierea sa
22 Și pe când locuiau ei în Galileea, Isus le‐a zis: Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor; 23 și‐l vor omorî și a treia zi va învia. Și ei s‐au întristat foarte mult.
Isus plătește darea pentru Templu
24 Și când au venit în Capernaum, cei ce iau cele două drahme s‐au apropiat de Petru și au zis: Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme? 25 El zice: Da. Și când a intrat în casă, Isus i‐a luat înainte zicând: Ce ți se pare, Simone? Impărații pământului de la cine iau vamă sau dare? De la fiii lor sau de la străini? 26 Și el zice: De la străini. Isus i‐a zis: Așadar fiii sunt scutiți. 27 Dar ca să nu‐i facem să se poticnească, du‐te la mare, aruncă o undiță și ia peștele care se va sui întâi, și după ce‐i vei deschide gura, vei afla un statir: ia‐l și dă‐l lor pentru mine și pentru tine.
Schimbarea la față
(Marcu 9:2‑13. Luca 9:28‑36)1 După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i‑a dus deoparte pe un munte înalt. 2 Și S‑a schimbat la față înaintea lor: fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele I s‑au făcut albe ca lumina. 3 Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, care stăteau de vorbă cu El. 4 Petru I‑a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 5 Pe când încă vorbea el, iată că un nor luminos i‑a acoperit cu umbra lui și un glas din nor a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea: de El să ascultați!” 6 Auzind , ucenicii au căzut cu fața la pământ și s‑au înspăimântat foarte tare. 7 Dar Isus S‑a apropiat, i‑a atins și le‑a zis: „Ridicați‑vă și nu vă temeți!” 8 Când și‑au înălțat privirile, n‑au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus.
9 Pe când coborau ei de pe munte, Isus le‑a poruncit și le‑a zis: „Să nu spuneți nimănui despre vedenia aceasta până când Fiul Omului va învia din morți!” 10 Ucenicii L‑au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Isus le‑a răspuns: „Ilie va veni și le va așeza pe toate. 12 Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, dar ei nu l‑au recunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. La fel are să pătimească și Fiul Omului din partea lor.” 13 Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui demonizat
(Marcu 9:14‑29. Luca 9:37‑43a)14 Când au ajuns la mulțime, s‑a apropiat de El un om, care a îngenuncheat înaintea lui Isus și I‑a zis: 15 „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic și pătimește rău: adesea cade în foc și adesea în apă. 16 L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece.” 17 Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și pornită la rău! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l aici, la Mine!” 18 Isus a certat demonul, care a ieșit din el, și băiatul s‑a vindecat chiar în ceasul acela. 19 Atunci, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis deoparte: „Noi de ce n‑am putut să‑l scoatem?” 20 El le‑a zis: „Din pricina puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i‑ați zice muntelui acestuia: «Mută‑te de aici acolo!» și s‑ar muta; nimic nu v‑ar fi cu neputință. [ 21 Dar acest soi de demoni nu iese cu nimic altceva decât cu rugăciune și cu post.”]
Isus vestește a doua oară moartea și învierea Sa
(Marcu 9:30‑32. Luca 9:43b‑45)22 Pe când erau ei împreună în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. 23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s‑au întristat foarte mult.
Isus plătește dările pentru Templu
24 Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau dările pentru Templu s‑au apropiat de Petru și i‑au zis: „Învățătorul vostru nu plătește dările?” 25 El le‑a spus: „Ba da.” Și când a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând: „Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” 26 Petru I‑a răspuns: „De la străini.” Și Isus i‑a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți. 27 Dar ca să nu le fim pricină de poticnire, du‑te la mare, aruncă undița și scoate primul pește care va veni! Când îi vei deschide gura, vei găsi un statér ; ia‑l și dă‑li‑l pentru Mine și pentru tine!”