Despărțirea bărbatului de nevastă
1 Și a fost așa : când a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan. 2 Și l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo. 3 Și fariseii au venit la el ispitindu‐l și zicând: Oare se cade omului să‐și lase nevasta pentru orice pricină? 4 Iar el a răspuns și a zis: N‐ați citit că cel ce i‐a făcut de la început i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască? 5 Și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi vor fi o singură carne, 6 încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 7 Ei îi zic: Pentru ce deci a rânduit Moise să dea o carte de despărțire și s‐o lase? 8 El le zice: Fiindcă Moise pentru învârtoșarea inimii voastre v‐a dat voie să vă lăsați nevestele, dar de la început n‐a fost așa. 9 Iar eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară de curvie, și se va însura cu alta, preacurvește; și cine s‐a însurat cu cea lăsată, preacurvește. 10 Ucenicii îi zic: Dacă astfel este pricina omului cu nevasta, nu este de folos a se însura. 11 Iar el le‐a zis: Nu toți cuprind cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. 12 Căci sunt fameni care au fost născuți așa din pântecele mamei lor și sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s‐au făcut fameni pentru Împărăția Cerurilor; cine poate cuprinde să cuprindă.
Isus și copilașii
13 Atunci au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat. 14 Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este a unora ca aceștia. 15 Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.
Tânărul bogat
16 Și iată unul a venit la el și a zis: Învățătorule , ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică? 17 Și el i‐a zis: Ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun; dar dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile. 18 El îi zice: Care? Iar Isus a zis: Să nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, 19 cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20 Tânărul îi zice: Toate acestea le‐am păzit; ce‐mi lipsește? 21 Isus i‐a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi , vinde‐ți ce ai și dă la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 22 Dar tânărul, când a auzit cuvântul, a plecat întristat căci avea multe avuții. 23 Și Isus a zis ucenicilor săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. 24 Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă printr‐o ureche de ac decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 25 Și când au auzit, ucenicii s‐au înfiorat foarte tare zicând: Cine dar poate fi mântuit? 26 Și Isus, uitându‐se la ei, le‐a zis: La oameni aceasta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Moștenirea vieții veșnice
27 Atunci Petru a răspuns și i‐a zis: Iată noi am lăsat toate și ți‐am urmat; deci ce vom avea noi? 28 Și Isus le‐a zis: Adevărat vă spun că voi care m‐ați urmat, la nașterea din nou, când Fiul omului va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine care a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulți dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.
Desfacerea căsătoriei
(Marcu 10:1‑12)1 După ce a terminat Isus de zis cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținuturile Iudeei, dincolo de Iordan. 2 Mulțimi mari de oameni mergeau după El; și i‑a vindecat acolo.
3 Niște farisei au venit la El ca să‑L ispitească și I‑au zis: „Îi este îngăduit unui bărbat să‑și lase soția din orice pricină?” 4 El le‑a răspuns zicând: „N‑ați citit că, de la început , Ziditorul i‑a creat bărbat și femeie 5 și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup ? 6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Așadar, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!” 7 Ei I‑au zis: „De ce a poruncit Moise să‑i dea un act de despărțire și s‑o lase ?” 8 [Isus] le‑a răspuns: „Din pricina împietririi inimii voastre a îngăduit Moise să vă lăsați soțiile, dar de la început n‑a fost așa. 9 Eu însă vă spun că oricine își lasă soția din alt motiv decât desfrâul și se căsătorește cu alta săvârșește adulter; [și cine se căsătorește cu cea lăsată de bărbat săvârșește adulter] .”
10 Ucenicii Lui I‑au zis: „Dacă așa stau lucrurile cu bărbatul și femeia, nu‑i de niciun folos să se căsătorească.” 11 El le‑a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12 Fiindcă sunt eunuci care din pântecele mamei lor s‑au născut așa, sunt eunuci care au fost făcuți așa de oameni și sunt eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci pentru Împărăția cerurilor. Cine poate primi să primească.”
Isus și copiii
(Marcu 10:13‑16. Luca 18:15‑17)13 Atunci I‑au adus niște copii ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage, dar ucenicii i‑au certat. 14 Însă Isus le‑a zis: „Lăsați copiii și nu‑i opriți să vină la Mine, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei!” 15 După ce Și‑a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
(Marcu 10:17‑31. Luca 18:18‑30)16 Și iată că un om s‑a apropiat de El și I‑a zis: „Învățătorule , ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică?” 17 El i‑a răspuns: „De ce Mă întrebi ce lucru bun să faci ? Unul singur este Cel Bun. Deci dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile !” 18 „Care?”, I‑a zis el. Și Isus i‑a răspuns: „Să nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; 19 să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți .” 20 Tânărul i‑a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit [din tinerețea mea] . Ce‑mi mai lipsește?” 21 Isus i‑a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te , vinde‑ți averile, dă‑le săracilor banii și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23 Atunci Isus le‑a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că foarte greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 25 Auzind, ucenicii se mirau foarte mult și ziceau: „Atunci cine poate să fie mântuit?” 26 Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni acest lucru este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.”
27 Atunci Petru I‑a răspuns: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. Care ne va fi răsplata ?” 28 Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că, la înnoirea lumii , când va sta Fiul Omului pe tronul slavei Sale, voi care M‑ați urmat veți sta pe douăsprezece tronuri și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine a lăsat case, frați, surori, tată, mamă, [soție,] copii sau ogoare pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Mulți dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.