Vindecarea unui lepros
1 Și după ce s‐a pogorât de pe munte, l‐au urmat gloate multe. 2 Și iată, un lepros s‐a apropiat de el și i s‐a închinat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești. 3 Și Isus a întins mâna și l‐a atins, zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra lui a fost curățită. 4 Și Isus îi zice: Vezi să nu spui la nimeni, ci mergi, arată‐te preotului și adu darul pe care l‐a rânduit Moise, spre mărturie lor.
Vindecarea robului unui sutaș
5 Și când a intrat în Capernaum, s‐a apropiat de el un sutaș, rugându‐l 6 și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu‐se cumplit. 7 Și îi zice: Voi veni și‐l voi însănătoși. 8 Și sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu un cuvânt și sluga mea se va tămădui. 9 Căci și eu sunt un om sub stăpânire, având sub mine însumi ostași, și zic acestuia: Du‐te. Și se duce. Și altuia: Vino. Și vine. Și robului meu: Fă aceasta. Și face. 10 Și când a auzit Isus, s‐a mirat și a zis celor ce‐l urmau: Adevărat vă spun: n‐am găsit nici în Israel atâta credință. 11 Dar vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor, 12 iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 13 Și Isus a zis sutașului: Du‐te, fie‐ți cum ai crezut. Și sluga s‐a tămăduit în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru și a mai multor bolnavi
14 Și când a venit Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând acolo și prinsă de friguri. 15 Și i‐a atins mâna și au lăsat‐o frigurile. Și ea s‐a sculat și‐i slujea. 16 Și când s‐a făcut seară , i‐au adus mulți îndrăciți și a scos afară duhurile prin cuvânt și a tămăduit pe toți care erau bolnavi, 17 ca să împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul, care zice: El însușii a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.
Cum să urmăm pe Isus
18 Și când a văzut Isus gloate multe împrejurul său a poruncit să treacă dincolo. 19 Și unul, un cărturar, s‐a apropiat și i‐a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge. 20 Și Isus îi zice: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 21 Și un altul dintre ucenici i‐a zis: Doamne, dă‐mi voie mai întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. 22 Dar Isus îi zice: Urmează‐mă și lasă morții să‐și îngroape pe morții lor.
Potolirea furtunii
23 Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat. 24 Și iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea. 25 Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim! 26 Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculat , a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare. 27 Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?
Doi îndrăciți sunt tămăduiți
28 Și când a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea. 29 Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme? 30 Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând. 31 Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci. 32 Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33 Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții. 34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐au rugat să treacă din hotarele lor.
Vindecarea unui lepros
(Marcu 1:40‑45. Luca 5:12‑16)1 Când S‑a coborât de pe munte, mulțimi mari au mers după El. 2 Și iată că un lepros s‑a apropiat de El, I s‑a închinat și I‑a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” 3 Isus a întins mâna și l‑a atins, zicând: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățit de lepra lui. 4 Apoi, Isus i‑a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci mergi, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!”
Vindecarea slujitorului unui centurion
(Luca 7:1‑10. Ioan 4:43‑54)5 Pe când intra Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion, care L‑a rugat 6 și I‑a zis: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat și se chinuie cumplit!” 7 Isus i‑a zis: „O să vin să‑l vindec.” 8 Centurionul i‑a răspuns, zicând: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; spune numai un cuvânt, și slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci și eu sunt om sub autoritate și am sub mine soldați; și, când îi zic unuia: «Du‑te!», se duce; când îi zic altuia: «Vino!», vine; și, când îi zic robului meu: «Fă asta!», face.” 10 Auzind Isus aceste vorbe , S‑a mirat și le‑a zis celor ce Îl urmau: „Adevărat vă spun că n‑am găsit în tot Israelul o asemenea credință! 11 Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor, 12 iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13 Apoi i‑a zis centurionului: „Du‑te și facă‑ți‑se după cum ai crezut!” Și slujitorul lui s‑a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea mai multor bolnavi
(Marcu 1:29‑34. Luca 4:38‑41)14 Isus a mers apoi în casa lui Petru și a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând în pat, cuprinsă de febră. 15 Isus i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o; apoi ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească.
16 Când s‑a înserat , au adus la Isus mulți demonizați. Prin cuvântul Său , El a scos din ei duhuri necurate și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
El a luat asupra Lui neputințele noastre
și a purtat bolile noastre.
Cum să‑L urmăm pe Isus
(Luca 9:57‑62)18 Văzând Isus mulțimea din jurul Său, le‑a poruncit ucenicilor să treacă pe malul celălalt. 19 Atunci a venit la El un cărturar, care I‑a zis: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge.” 20 Isus i‑a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n‑are unde să‑Și plece capul.” 21 Un altul, care era dintre ucenici, I‑a zis: „Doamne, dă‑mi voie să mă duc mai întâi să‑l îngrop pe tatăl meu!” 22 Dar Isus i‑a răspuns: „Vino după Mine și lasă morții să‑și îngroape morții!”
Potolirea furtunii
(Marcu 4:35‑41. Luca 8:22‑25)23 Isus S‑a urcat într‑o barcă, iar ucenicii Lui L‑au urmat. 24 Și iată că pe mare s‑a stârnit o asemenea furtună, încât barca era acoperită de valuri. El însă dormea. 25 Ucenicii s‑au apropiat de El și L‑au trezit, zicându‑I: „Doamne, salvează‑ne, fiindcă pierim!” 26 El le‑a spus: „De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?” Apoi S‑a sculat , a mustrat vânturile și marea și s‑a lăsat o liniște adâncă. 27 Oamenii aceia erau uimiți și ziceau: „Ce fel de om este Acesta, dacă Îl ascultă până și vânturile și marea?”
Vindecarea celor doi demonizați din Gadara
(Marcu 5:1‑20. Luca 8:26‑39)28 Când a ajuns Isus pe partea cealaltă, în ținutul gadarenilor , L‑au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte. Erau atât de înfricoșători, încât nimeni nu mai putea trece pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige: „Ce avem noi a face cu Tine, [Isuse,] Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. 31 Demonii Îl rugau și ziceau: „Dacă ne scoți afară, trimite‑ne în turma aceea de porci!” 32 „Duceți‑vă!” , le‑a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s‑a repezit de pe stâncă în mare și a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit și, ajungând în cetate, au povestit totul, anume cele întâmplate cu demonizații. 34 Atunci toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L‑au văzut, L‑au rugat să plece din ținutul lor.