Postul și mărturisirea păcatelor
1 Și în ziua a douăzeci și patra a acestei luni, copiii lui Israel s‐au adunat cu post și cu saci și pământ peste ei. 2 Și sămânța lui Israel s‐a despărțit de toți străinii și au stătut și au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. 3 Și s‐au sculat pe locul lor și au citit în cartea legii Domnului Dumnezeului lor, a patra parte din zi; și altă a patra parte au mărturisit și s‐au închinat Domnului Dumnezeului lor. 4 Și s‐au sculat pe înălțime, dintre leviți: Iosua și Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor. 5 Și leviții: Iosua și Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia an zis: Sculați‐vă, binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac: și binecuvântat să fie numele slavei tale care este înălțat peste orice binecuvântare și lauda. 6 Tu singur ești Domnul, tu singur; tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul și tot ce este în el, mările și tot ce este în ele, și tu faci să trăiască toate; și ție ți se închină oștirea cerurilor. 7 Tu ești același, Doamne Dumnezeule, care ai ales pe Avram și l‐ai scos din Urul haldeilor și i‐ai pus numele Avraam ; 8 și i‐ai aflat inima credincioasă înaintea ta și ai făcut cu el un legământ că‐i vei da țara cananitului, a hetitului, a amoritului, a ferezitului, a iebusitului și a ghirgasitului, că o vei da seminței sale, și ai împlinit cuvintele tale, căci ești drept. 9 Și ai văzut strâmtorarea părinților noștri în Egipt și ai auzit strigarea lor la Marea‐Roșie; 10 și ai arătat semne și minuni asupra lui Faraon și asupra tuturor slujitorilor săi și asupra întregului popor al țării sale, căci ai cunoscut că s‐au semețit împotriva lor și ți‐ai făcut un nume, ca astăzi. 11 Și ai despicat marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării; și ai aruncat pe urmăritorii lor în adâncuri ca o piatră în ape puternice. 12 Și i‐ai călăuzit ziua printr‐un stâlp de nor și noaptea printr‐un stâlp de foc, ca să le luminezi calea pe care aveau să meargă. 13 Și te‐ai pogorât pe muntele Sinai și ai vorbit cu ei din ceruri și le‐ai dat judecăți drepte și legi adevărate, așezăminte bune și porunci: 14 și le‐ai făcut cunoscut sabatul tău cel sfânt și le‐ai dat porunci și așezăminte și legi prin mâna lui Moise, robul tău: 15 și le‐ai dat pâine din ceruri pentru foamea lor și le‐ai scos apă din stâncă pentru setea lor; și le‐ai poruncit să intre ca să stăpânească țara pentru care ți‐ai ridicat mâna ta că le‐o vei da. 16 Dar ei și părinții noștri s‐au semețit și și‐au înțepenit grumazul și n‐au ascultat de poruncile tale, 17 și n‐au voit s‐asculte și nu și‐au adus aminte de minunile tale, pe care le‐ai făcut cu ei, ci și‐au înțepenit grumazul și în răzvrătirea lor și‐au pus un cap ca să se întoarcă în robia lor: dar tu ești un Dumnezeu al iertării, milos și îndurător , încet la mânie și plin de bunătate, și nu i‐ai părăsit. 18 Chiar când și‐au făcut un vițel turnat și au zis: Acesta este Dumnezeul tău care te‐a scos din Egipt! și au făcut mare întărâtare; 19 totuși tu în milele tale cele multe nu i‐ai părăsit în pustie: stâlpul de nor nu s‐a depărtat de peste ei ziua ca să‐i călăuzească în cale; nici stâlpul de foc noaptea ca să le lumineze calea pe care aveau să meargă. 20 Și le‐ai dat și Duhul tău cel bun spre a‐i înțelepți, și nu le‐ai oprit mana ta de la gură și le‐ai dat apă pentru setea lor. 21 Și i‐ai hrănit patruzeci de ani în pustie; nimic nu le‐a lipsit; veșmintele nu li s‐au învechit și picioarele nu li s‐au umflat. 22 Și le‐ai dat împărății și popoare și i‐ai împărțit în laturi și au luat în stăpânire țara lui Sihon și țara împăratului Hesbonului și țara lui Og, împăratul Basanului. 23 Și ai înmulțit pe copiii lor ca stelele cerurilor și i‐ai adus în țara despre care ai zis părinților lor să intre ca s‐o ia în stăpânire. 24 Și copiii au intrat și au stăpânit țara și ai supus înaintea lor pe locuitorii țării, pe cananiți, și i‐ai dat în mâinile lor pe ei, pe împărații lor și pe popoarele țării, ca să facă cu ei după voia lor. 25 Și au luat cetăți tari și pământ gras , și au luat în stăpânire case pline cu toate bunătățile, puțuri săpate, vie și grădini de măslini și pomi roditori cu prisosință: și au mâncat și s‐au săturat și s‐au îngrășat și s‐au desfătat prin marea ta bunătate . 26 Dar s‐au răzvrătit și s‐au răsculat împotriva ta, și au aruncat legea ta înapoia spatelor lor, și au ucis pe prorocii tăi care au mărturisit împotriva lor ca să‐i întoarcă la tine și au făcut mari întărâtări. 27 Și i‐ai dat în mâna asupritorilor lor și i‐au asuprit: și în vremea strâmtorării lor au strigat către tine și i‐ai auzit din ceruri și după milele tale cele multe le‐ai dat mântuitori care i‐au mântuit din mâna asupritorilor lor. 28 Dar îndată ce aflau odihnă, iarăși făceau rău înaintea ta: și‐i lăsai în mâna vrăjmașilor lor și‐i stăpâneau; și iarăși strigau către tine și‐i auzeai din ceruri și de multe ori i‐ai scăpat după milele tale. 29 Și ai mărturisit împotriva lor ca să‐i întorci la legea ta, dar s‐au semețit și n‐au ascultat poruncile tale, ci au păcătuit împotriva judecăților tale, (pe care dacă le va face omul, va trăi prin ele), și au avut un umăr îndărătnic și și‐au învârtoșat grumazul și n‐au ascultat. 30 Și mulți ani i‐ai îngăduit și ai mărturisit împotriva lor prin Duhul tău, prin prorocii tăi; dar n‐au plecat urechea și i‐ai dat în mâna popoarelor țărilor. 31 Dar pentru milele tale cele multe nu i‐ai nimicit , nici nu i‐ai părăsit, căci ești un Dumnezeu milos și îndurător. 32 Și acum Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic și cel înfricoșat, care păzești legământul și îndurarea, să nu se pară mică înaintea ta toată tulburarea care a venit asupra noastră, asupra împăraților noștri, mai marilor noștri și preoților noștri și prorocilor noștri și părinților noștri și întregului tău popor, din zilele împăraților Asiriei până în ziua de astăzi. 33 Dar tu ești drept în tot ce a venit asupra noastră, căci ai făcut după adevăr și noi am păcătuit. 34 Și împărații noștri, mai marii noștri, preoții noștri și părinții noștri n‐au împlinit legea ta și n‐au dat ascultare poruncilor tale și mărturiilor tale cu care ai mărturisit împotriva lor. 35 Și nu ți‐au slujit în împărăția lor și în marea ta bunătate pe care le‐ai dat‐o și în țara cea lată și grasă ce le‐ai dat‐o și nici nu s‐au întors de la faptele lor cele rele. 36 Iată suntem robi în ziua aceasta, și țara pe care ai dat‐o părinților noștri ca să mănânce rodul și bunătățile ei, iată suntem robi în ea. 37 Și ea dă venit mare împăraților pe care i‐ai pus asupra noastră pentru păcatele noastre: și ei domnesc peste trupurile noastre și peste vitele noastre după placul lor și noi suntem în strâmtorare mare. 38 Și pentru toate acestea, noi facem un legământ statornic și‐l scriem; și mai marii noștri, leviții noștri și preoții noștri sunt la pecetluire.
Postul și mărturisirea păcatelor
1 În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s‑au adunat să postească, îmbrăcați în sac și presărați cu țărână. 2 Cei ce erau din neamul lui Israel s‑au separat de toți străinii, au venit și au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. 3 După ce s‑au așezat, au citit din cartea Legii DOMNULUI, Dumnezeului lor, a patra parte din zi. În altă a patra parte din zi și‑au mărturisit păcatele și s‑au închinat înaintea DOMNULUI, Dumnezeului lor. 4 Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s‑au urcat pe platforma leviților și au strigat cu glas tare către DOMNUL, Dumnezeul lor. 5 Apoi, leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia , Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați‑vă și binecuvântați‑L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru!
Din veșnicie în veșnicie,
binecuvântat fie Numele Tău cel slăvit ;
fie înălțat mai presus de orice binecuvântare sau laudă!
6 Numai Tu ești DOMNUL!
Tu ai făcut cerurile,
cerurile cerurilor și toată oștirea lor,
pământul cu tot ce este pe el,
mările cu tot ce cuprind ele.
Tu păstrezi viața tuturor
și oștirea cerurilor Ți se închină Ție.
7 Tu ești acela DOAMNE Dumnezeule,
care l‑ai ales pe Avram ,
l‑ai scos din Ur, din Caldeea,
și i‑ai pus numele Avraam .
8 Ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta,
ai încheiat legământ cu el
ca să‑i dai țara canaaniților:
a hitiților, a amoriților,
a fereziților, a iebusiților și a ghirgasiților –
s‑o dai seminției lui.
Și Ți‑ai ținut promisiunea,
căci Tu ești drept.
9 Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt
și le‑ai auzit strigătele la Marea Roșie.
10 Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon,
împotriva tuturor slujitorilor lui
și împotriva întregului popor din țara lui;
Știai că s‑au purtat cu îngâmfare față de ei
și Ți‑ai făcut un nume care dăinuie și astăzi.
11 Ai despicat marea înaintea lor
și au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat,
dar pe cei ce‑i urmăreau i‑ai prăbușit în străfunduri,
ca o piatră în ape năvalnice.
12 I‑ai călăuzit printr‑un stâlp de nor ziua
și printr‑un stâlp de foc noaptea,
ca să le luminezi drumul
pe care aveau să‑l urmeze.
13 Te‑ai coborât pe muntele Sinai
și le‑ai vorbit din ceruri:
le‑ai dat hotărâri drepte ,
legi adevărate, rânduieli și porunci bune.
14 Le‑ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt
și le‑ai dat porunci, rânduieli și o Lege
prin robul Tău Moise.
15 Pâine din ceruri le‑ai dat
când le era foame;
apă din stâncă le‑ai scos
când le era sete.
Și le‑ai spus să intre
să ia în stăpânire țara
pe care juraseși că le‑o vei da.
16 Dar părinții noștri s‑au îngâmfat
și‑au înțepenit grumazul
și n‑au urmat poruncile Tale.
17 N‑au vrut să asculte
și nu și‑au adus aminte de minunile
pe care le făcuseși pentru ei.
Și‑au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor,
și‑au pus o căpetenie
ca să se întoarcă în robia lor.
Dar Tu ești un Dumnezeu iertător,
milostiv și îndurător,
îndelung răbdător și bogat în bunătate
și nu i‑ai părăsit.
18 Chiar dacă și‑au făcut un vițel turnat și au zis:
«Acesta este Dumnezeul tău care te‑a scos din Egipt»
– rostind astfel mari blasfemii –
19 Tu, în îndurarea Ta cea mare,
nu i‑ai părăsit în pustiu:
stâlpul de nor nu s‑a îndepărtat de la ei,
călăuzindu‑i pe drum în timpul zilei,
nici stâlpul de foc noaptea,
luminând drumul pe care să meargă.
20 Le‑ai dat Duhul Tău cel bun ca să‑i învețe;
n‑ai oprit mana Ta de la gura lor
și le‑ai dat apă să‑și potolească setea.
21 Patruzeci de ani Te‑ai îngrijit de ei
în pustiu: n‑au dus lipsă de nimic,
hainele nu li s‑au învechit
și picioarele nu li s‑au umflat.
22 Le‑ai dat împărății și popoare
și le‑ai împărțit fiecare petic de pământ .
Au luat în stăpânire țara lui Sihon ,
țara regelui Heșbonului
și țara lui Og,
regele Bașanului.
23 Le‑ai înmulțit fiii
ca stelele cerurilor
și i‑ai adus în țara făgăduită părinților lor,
pe care urmau să o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat
și au luat țara în stăpânire;
i‑ai smerit înaintea lor
pe locuitorii țării, canaaniții,
și i‑ai dat în mâna lor,
împreună cu regii și popoarele țării,
ca să le facă după cum doresc.
25 Au cucerit cetăți întărite
și pământuri roditoare ;
au luat în stăpânire case
pline de tot felul de bunătăți,
fântâni săpate , vii, măslini
și pomi roditori din belșug.
Au mâncat, s‑au săturat, s‑au îngrășat
și s‑au desfătat în bunătatea Ta cea mare.
26 Totuși, au fost neascultători , s‑au răzvrătit împotriva Ta
și au lepădat Legea Ta.
I‑au ucis pe profeții Tăi,
care‑i rugau fierbinte
să se întoarcă la Tine,
și au rostit mari blasfemii.
27 Atunci, i‑ai dat în mâna vrăjmașilor lor,
care i‑au asuprit.
Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine
și Tu i‑ai auzit din ceruri .
În îndurarea Ta cea mare, le‑ai dat izbăvitori ,
care i‑au izbăvit din mâna vrăjmașilor lor.
28 Dar, când au avut odihnă,
au făcut iarăși ce este rău înaintea Ta.
Tu i‑ai lăsat în mâna vrăjmașilor lor
și ei i‑au stăpânit.
Dar iarăși au strigat către Tine,
și Tu i‑ai auzit din ceruri și i‑ai izbăvit adesea ,
după îndurarea Ta.
29 I‑ai mustrat ca să se întoarcă la Legea Ta,
dar ei s‑au arătat obraznici
și n‑au ascultat de poruncile Tale.
Au păcătuit împotriva hotărârilor Tale
– prin care va trăi cel ce le împlinește –,
Ți‑au întors spatele cu îndărătnicie,
și‑au înțepenit grumazul și n‑au ascultat.
30 I‑ai răbdat astfel mulți ani,
i‑ai mustrat prin Duhul Tău,
prin profeții Tăi
și, fiindcă n‑au vrut să audă,
i‑ai dat în mâna popoarelor vecine.
31 Dar, în îndurarea Ta cea mare,
nu i‑ai nimicit
și nu i‑ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv ,
plin de îndurare.
32 Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare,
puternic și înfricoșător,
Tu, Cel ce ții legământul și îndurarea,
nu privi ca un lucru neînsemnat toate greutățile
prin care am trecut noi,
regii, comandanții, preoții, profeții și părinții noștri,
precum și întregul Tău popor,
din vremea împăraților Asiriei
până în ziua de azi!
33 Tu ai fost drept în tot ce a venit asupra noastră,
căci Te‑ai arătat credincios, deși noi am făcut rău.
34 Regii, dregătorii, preoții și părinții noștri
n‑au împlinit Legea
și n‑au luat aminte la poruncile și înștiințările
prin care îi mustrai.
35 Când încă aveau rege și multe binefaceri
care veneau de la Tine
în țara întinsă și roditoare
pe care le‑ai dăruit‑o,
nu Ți‑au slujit și nu s‑au abătut
de la faptele lor rele.
36 Iată‑ne astăzi robi
în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri
ca să mănânce roadele și bunătățile ei!
Iată‑ne robi în ea!
37 Roadele ei se înmulțesc pentru împărații
pe care i‑ai rânduit peste noi, din pricina păcatelor noastre;
ei stăpânesc după plac peste trupurile și peste vitele noastre,
iar noi suntem într‑o mare strâmtorare!”
Înnoirea legământului
38 Din pricina acestor lucruri, încheiem o învoială în scris; pe documentul pecetluit sunt numele dregătorilor, ale leviților și ale preoților noștri.