Șarpele de aramă
1 Și cananitul, împăratul Aradului, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel venea pe calea Atarim și s‐a luptat împotriva lui Israel și a luat prinși pe unii dintre ei. 2 Și Israel a jurat o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da pe poporul acesta în totul în mâna mea, îi voi nimici cu totul cetățile. 3 Și Domnul a ascultat glasul lui Israel și i‐a dat pe Cananiți, și i‐au nimicit cu totul pe ei și cetățile lor. Și au pus numele locului Horma. 4 Și au plecat de la muntele Hor pe calea Mării Roșii, ca să ocolească țara Edomului; și sufletul poporului s‐a deznădăjduit pe cale. 5 Și poporul a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: Pentru ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt, ca să murim în pustia aceasta? Căci nu este pâine și nu este apă și ni s‐a scârbit sufletul de această pâine proastă. 6 Și Domnul a trimis șerpi înfocați între popor și au mușcat pe popor, și a murit mult popor din Israel. 7 Și poporul a venit la Moise și a zis: Noi am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă‐te Domnului să depărteze șerpii de la noi. Și Moise s‐a rugat pentru popor. 8 Și Domnul a zis lui Moise: Fă‐ți un șarpe înfocat și pune‐l pe o prăjină. Și va fi așa : oricine este mușcat și‐l va vedea, va trăi. 9 Și Moise a făcut un șarpe de aramă și l‐a pus pe o prăjină. Și a fost așa : dacă mușca vreun șarpe pe cineva și se uita la șarpele de aramă, trăia.
Călătoriile israeliților
10 Și copiii lui Israel au plecat și au tăbărât la Obot. 11 Și au plecat de la Obot și au tăbărât la Iie‐Abarim, în pustia care este în fața Moabului, spre soare‐răsare. 12 De acolo au plecat și au tăbărât în Valea Zered. 13 De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care este în pustia ce iese din hotarul amoriților. Căci Arnon este hotarul Moabului între Moab și amoriți. 14 De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: Vaheb în Sufa și pâraiele Arnonului, 15 și șivoiul pâraielor, care se pleacă spre locuința Arului și se reazemă pe hotarul Moabului, 16 și de aici la Beer. Aceasta este fântâna despre care a vorbit Domnul lui Moise: Strânge poporul și le voi da apă. 17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta: Țâșnește, fântână! Cântați‐i: 18 Fântâna pe care au săpat‐o mai marii, pe care au scobit‐o boierii poporului cu toiagul de domnie și cu toiegele lor. 19 Și din pustie au venit la Matana și de la Matana la Nahaliel și de la Nahaliel la Bamot. 20 Și de la Bamot la valea care este în câmpiile Moabului, la vărful muntelui Pisga, care privește spre fața pustiei .
Sihon și Og
21 Și Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, zicând: 22 Lasă‐mă să trec prin țara ta! Nu ne vom abate în câmpii sau în vii; nu vom bea apă din fântâni: vom merge pe calea domnească până vom trece hotarul tău. 23 Și Sihon n‐a lăsat pe Israel să treacă prin hotarul său, ci Sihon a strâns tot poporul său și a ieșit împotriva lui Israel în pustie, și a venit la Iahaț și s‐a luptat împotriva lui Israel. 24 Și Israel l‐a bătut cu ascuțișul sabiei și i‐a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la copiii lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era tare. 25 Și Israel a luat toate cetățile acelea și Israel a locuit în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele sale. 26 Căci Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților, și el se bătuse împotriva împăratului de mai înainte al Moabului, și‐i luase din mână țara până la Arnon. 27 De aceea zic cei ce vorbese în pilde: Veniți la Hesbon, să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon. 28 Căci a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon și a mistuit Arul Moabului , pe domnii înălțimilor Arnonului. 29 Vai de tine, Moab! Ești pierdut, popor al lui Chemoș . El a dat pe fiii săi fugari și pe fetele sale în robie lui Sihon, împăratul amoriților. 30 Noi am tras cu săgeți asupra lor; Hesbon este pierdut până la Dibon; și i‐am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba . 31 Și Israel a locuit în țara amoriților. 32 Și Moise a trimis să iscodească Iaezerui ; și au luat satele sale și au alungat pe amoriți care erau acolo. 33 Și s‐au întors și s‐au suit pe calea Basanului: și Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva lor, el și tot poporul său, la bătaie la Edrei . 34 Și Domnul a zis lui Moise: Nu te teme de el, căci l‐am dat în mâna ta, pe el și tot poporul său, și țara sa și să‐i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon. 35 Și l‐au bătut pe el și pe fiii săi și tot poporul său, de n‐au lăsat niciunul; și au pus stăpânire pe țara lui.
Israeliții, în luptă cu canaaniții
1 Regele Aradului, un canaanit care locuia în Neghev, a auzit că Israel vine pe calea Atarim. El s‑a luptat cu fiii lui Israel și a luat prinși de război dintre ei. 2 Atunci , Israel I‑a făcut DOMNULUI o juruință și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile.” 3 DOMNUL a auzit glasul lui Israel și i‑a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i‑au nimicit cu desăvârșire pe ei și cetățile lor, și locul acela l‑au numit Horma.
Șerpii veninoși și șarpele de aramă
4 Au plecat de la muntele Hor pe calea spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și‑a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne‑ați suit din Egipt: ca să murim în pustiu? Căci nu este pâine, nu este apă și ni s‑a scârbit sufletul de această hrană proastă!” 6 Atunci, DOMNUL a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni din Israel. 7 Poporul a venit la Moise și i‑a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva DOMNULUI și împotriva ta. Roagă‑te DOMNULUI ca să îndepărteze de la noi șerpii!” Moise s‑a rugat pentru popor. 8 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Fă un șarpe veninos și atârnă‑l de o prăjină; oricine este mușcat și privește spre el va trăi.” 9 Moise a făcut un șarpe de aramă și l‑a atârnat pe o prăjină; oricine era mușcat de șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliților
10 Fiii lui Israel au plecat și au poposit la Obot. 11 Au plecat din Obot și au poposit la Iie‑Abarim, în pustiul din marginea Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat și au poposit în valea Zered. 13 De acolo au plecat și au poposit dincolo de Arnon, care curge prin pustiu, ieșind din hotarele amoriților, căci Arnonul este hotarul Moabului, între Moab și amoriți.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor DOMNULUI:
„Vaheb în Sufa și vadurile Arnonului
15 și coastele vadurilor care se întind înspre Ar
povârnite spre hotarul lui Moab.”
16 De acolo s‑au dus spre Beer, fântâna despre care DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă!” 17 Atunci, Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână! Cântați în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat‑o mai‑marii,
pe care au adâncit‑o nobilii poporului,
cu sceptrul , cu toiegele lor!”
Din pustiul acesta s‑au dus spre Matana; 19 din Matana, spre Nahaliel; din Nahaliel, spre Bamot; 20 din Bamot, spre valea din câmpia Moabului, aproape de vârful Pisga, ce străjuiește ținutul sterp .
Luptele cu Sihon și Og
21 Israel a trimis soli la Sihon, regele amoriților, zicând: 22 „Lasă‑mă să trec prin țara ta; nu ne vom abate nici prin ogoare și vii și nu vom bea nici apă din fântâni; vom ține drumul regal, până vom trece de hotarele tale.” 23 Sihon nu i‑a îngăduit lui Israel să treacă prin hotarele sale, ci a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel în pustiu. A venit la Iahaț și s‑a luptat cu Israel. 24 Israel l‑a trecut prin ascuțișul sabiei și a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul fiilor lui Amon, căci hotarul fiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetățile acelea și s‑a așezat în toate cetățile amoriților, în Heșbon și în toate satele sale. 26 Căci Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților. El se războise cu regele de mai înainte al Moabului și‑i luase toată țara până la Arnon. 27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Heșbon! Zidiți‑l din nou!
Întăriți cetatea lui Sihon!
28 Căci un foc a ieșit din Heșbon,
o flacără din Chiriat‑Sihon,
și a mistuit Arul Moabului,
pe stăpânii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești nimicit, popor al lui Chemoș !
El i‑a făcut pe fiii lui fugari,
și pe fetele lui i le‑a dat roabe
lui Sihon, regele amoriților.
30 Noi am aruncat cu săgețile asupra lor:
din Heșbon până la Dibon,
am pustiit până la Nofah,
care este lângă Medeba.”
31 Israel s‑a așezat astfel în țara amoriților. 32 Moise a trimis să iscodească Iazerul . Au luat satele lui și i‑au izgonit pe amoriții care erau în ele. 33 Apoi s‑au abătut din drum și s‑au suit pe calea Bașanului. Og , regele Bașanului, le‑a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să facă război cu ei la Edrei. 34 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, împreună cu tot poporul și toată țara lui; să‑i faci cum i‑ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon.” 35 Și ei i‑au bătut pe el, pe fiii lui și tot poporul lui, nelăsând să scape niciunul măcar, și le‑au luat în stăpânire țara.