Bătrânii și făpturile vii
1 După acestea am văzut și iată o ușă deschisă în cer, și glasul întâi pe care l‐am auzit, un glas ca de trâmbiță, vorbind cu mine, zicând: Suie‐te aici și‐ți voi arăta cele ce trebuie să se întâmple după acestea. 2 Îndată am fost în Duh; și iată un scaun de domnie era pus în cer și pe scaunul de domnie unul șezând. 3 Și Cel ce ședea era la vedere asemenea unei pietre de iaspis și de sardiu; și de jur împrejurul scaunului de domnie era un curcubeu , la vedere asemenea smaraldului. 4 Și de jur împrejurul scaunului de domnie erau douăzeci și patru de scaune de domnie: și pe scaunele de domnie am văzut douăzeci și patru de prezbiteri șezând, îmbrăcați în veșminte albe și pe capetele lor cununi de aur. 5 Și din scaunul de domnie ieșeau fulgere și glasuri și tunete; și erau șapte făclii de foc arzând înaintea scaunului de domnie, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Și înaintea scaunului de domnie era ca o mare sticloasă asemenea cristalului și în mijlocul scaunului de domnie și împrejurul scaunului de domnie patru viețuitoare pline de ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Și întâia viețuitoare era asemenea leului și a doua viețuitoare asemenea vițelului și a treia viețuitoare avea fața ca de om și a patra viețuitoare era asemenea vulturului zburător. 8 Și cele patru viețuitoare, având fiecare din ele câte șase aripi, sunt pline de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru : și n‐au odihnă zi și noapte, zicând: Sfânt , sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era și care este și care vine. 9 Și când viețuitoarele vor da slavă și cinste și mulțumită celui ce șade pe scaunul de domnie, celui ce trăiește în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de prezbiteri vor cădea înaintea celui ce șade pe scaunul de domnie, și se vor închina celui ce trăiește în vecii vecilor, și vor arunca cununile lor înaintea scaunului de domnie zicând: 11 Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea și puterea, pentru că tu ai făcut toate și pentru voia ta erau și au fost făcute.
Închinarea cerească
1 După aceste lucruri, m‑am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Primul glas , ca de trâmbiță, pe care‑l auzisem vorbind cu mine, mi‑a zis: „Suie‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceste lucruri!”
2 Îndată am fost luat în Duhul. Și iată că în cer era așezat un tron , și pe tron stătea Cineva. 3 Cel ce stătea pe el avea înfățișarea pietrei de iaspis și de sardiu, iar tronul era înconjurat de un curcubeu care avea înfățișarea pietrei de smarald. 4 Împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, și pe tronuri – douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe, având pe capetele lor cununi de aur. 5 Din tron ieșeau fulgere , glasuri și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte făclii de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Înaintea tronului era ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul tronului și împrejurul tronului erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Prima făptură vie semăna cu un leu, a doua făptură – cu un vițel, a treia făptură avea chip ca de om, iar a patra făptură era asemenea unui vultur în zbor. 8 Fiecare dintre aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte, fără odihnă, zic:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic ,
care era, care este, care vine!”
9 Când făpturile vii Îi dau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce stă pe tron și care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncă înaintea Celui ce stă pe tron și se închină Celui ce este viu în vecii vecilor, își pun cununile jos înaintea tronului și zic:
11 „Vrednic ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești slava, cinstea și puterea,
căci Tu ai creat toate lucrurile
și prin voia Ta sunt în ființă și au fost create!”