Orbirea lui Israel
1 Deci zic: Oare a lepădat Dumnezeu pe poporul său? Să nu fie așa . Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu n‐a lepădat pe poporul său pe care l‐a cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce zice scriptura despre Ilie, cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 Doamne , au omorât pe prorocii tăi, au surpat altarele tale din temelie și eu am rămas singur și caută sufletul meu. 4 Dar ce‐i zice răspunsul dumnezeiesc? Mi‐am lăsat șapte mii de bărbați care nu și‐au plecat genunchiul la Baal. 5 Astfel deci și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri din har. 6 Iar dacă este din har, nu mai este din fapte: altfel harul nu mai este har. 7 Ce deci? Ceea ce caută stăruitor Israel n‐a dobândit, iar alegerea a dobândit aceasta și ceilalți au fost învârtoșați, 8 după cum este scris: Dumnezeu le‐a dat un duh de amorțire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de azi. 9 Și David zice: Masa lor să li se prefacă laț și capcană și piatră de poticnire și răsplată pentru ei. 10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și încovoaie‐le pururea spinarea.
Înștiințarea Neamurilor
11 Deci zic: Oare s‐au poticnit ei ca să cadă? Să nu fie așa . Ci prin poticnirea lor a venit mântuire pentru Neamuri, ca să‐i facă pe ei geloși. 12 Și dacă poticnirea lor este bogăția lumii și împuținarea lor o bogăție a Neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? 13 Vouă Neamurilor vă spun. Întrucât deci eu sunt apostol al Neamurilor îmi slăvesc slujba mea, 14 poate cumva voi face geloși pe cei ce sunt carnea mea, și voi mântui pe unii din ei. 15 Căci dacă lepădarea lor este împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață dintre cei morți? 16 Iar dacă pârga este sfântă, așa este și frământătura; și dacă rădăcina este sfântă, așa sunt și ramurile. 17 Și dacă unele dintre ramuri au fost rupte și tu , fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit în ele și te‐ai făcut împreună părtaș al rădăcinii și al grăsimii măslinului, 18 nu te lăuda față de ramuri; iar dacă te lauzi, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina pe tine. 19 Dar vei zice: Unele ramuri au fost rupte ca să fiu altoit eu. 20 Bine; au fost rupte prin necredința lor, iar tu stai prin credință. Nu gândi lucruri înalte, ci teme‐te . 21 Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Deci vezi bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime către cei ce au căzut, iar către tine bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei stărui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat. 23 Și chiar ei, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu este puternic să‐i altoiască iarăși. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din cel ce din fire este un măslin sălbatic și, împotriva firii, ai fost altoit într‐un măslin bun, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramurile firești, vor fi altoiți în chiar măslinul lor.
Tot Israelul va fi mântuit
25 Căci nu voiesc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți cuminți în ochii voștri înșivă, că pentru Israel s‐a făcut învârtoșare în parte până va intra plinătatea Neamurilor. 26 Și astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion; el va abate nelegiuirile de la Iacov. 27 Și acesta este legământul de la mine pentru ei, când voi înlătura păcatele lor. 28 Negreșit în ce privește evanghelia sunt vrăjmași, pentru voi, dar în ce privește alegerea sunt iubiți , pentru părinții lor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău. 30 Căci după cum și voi n‐ați ascultat altădată de Dumnezeu, iar acum ați căpătat milă prin neascultarea lor, 31 astfel și aceștia n‐au ascultat acum, ca prin mila către voi să capete și ei milă acum. 32 Căci Dumnezeu a închis împreună pe toți în neascultare ca să aibă milă de toți. 33 O, adâncime a bogăției și a înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de cu neputință de cercetat sunt judecățile lui și cât de cu neputință de urmărit căile lui! 34 Pentru că cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s‐a făcut sfetnicul lui? 35 Sau cine i‐a dat întâi lui și i se va da înapoi? 36 Căci toate sunt din el și prin el și pentru el! A lui să fie slava în veci! Amin.
1 Întreb atunci: nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul , pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3 Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața ? 4 Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal. 5 Tot așa , și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] 7 Ce urmează deci? Că Israel n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris:
Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire ,
ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă ,
până în ziua de astăzi.
9 Și David zice:
Facă‑se masa lor cursă și laț,
prilej de cădere și de plată dreaptă.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
și spinarea să li se încovoaie mereu.
11 Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel ; 12 și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor! 13 V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14 doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi mântui pe unii din ei. 15 Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16 Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu , deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20 Bine spus : din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare – nu te îngâmfa, ci teme‑te ! 21 Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22 Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu! 23 Dar și aceia, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. 24 Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
25 Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți , nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită până la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26 Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:
Izbăvitorul va veni din Sion
și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta va fi legământul dintre mine și ei ,
când voi înlătura păcatele lor.
28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți de dragul părinților lor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă . 30 După cum voi, odinioară , n‑ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31 tot astfel, acum, ei n‑au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât de nepătrunse sunt judecățile Sale
și cât de neînțelese sunt căile Sale!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Său?
35 Cine I‑a dat ceva întâi,
ca să primească înapoi de la El?
36 Din El , prin El și pentru El
sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin!