Întâietatea iudeului
1 Deci care este prisosul iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Mult în orice chip: mai întâi de toate că lor le‐au fost încredințate cuvintele (oracolele) lui Dumnezeu. 3 Căci ce? Dacă unii n‐au crezut, nu cumva necredința lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu? 4 Să nu fie așa : ci fie Dumnezeu iubitor de adevăr iar orice om un mincinos, după cum este scris: Ca să fii îndreptățit în cuvintele tale și să biruiești când vei fi judecat. 5 Dar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care cercetează cu mânie? (Vorbesc ca un om). 6 Să nu fie așa; căci cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Iar dacă adevărul lui Dumnezeu prin minciuna mea a prisosit spre slava lui, de ce mai sunt și eu judecat ca păcătos? 8 Și de ce să nu facem cele rele ca să vină cele bune, după cum suntem huliți și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este dreaptă.
Iudeii și Neamurile sunt la fel
9 Ce deci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; pentru că am învinuit mai înainte atât pe iudei cât și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10 după cum este scris: Nu este niciun drept, nu, niciunul măcar; 11 nu este nimeni care înțelege, nu este nimeni care caută stăruitor pe Dumnezeu. 12 Toți s‐au abătut, s‐au făcut împreună nefolositori; nu este nimeni care face bunătate, nu este nici măcar unul. 13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor vicleneau; venin de aspide este sub buzele lor. 14 Gura lor este plină de blestem și amărăciune. 15 Picioarele lor sunt iuți ca să verse sânge, 16 dărăpănare și asuprire este în căile lor 17 și n‐au cunoscut calea păcii. 18 Nu este temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19 Știm însă că tot ce zice legea, vorbește celor ce sunt sub lege, ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20 pentru că din faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită înaintea lui; căci prin lege vine cunoștința păcatului.
Iertarea prin credință
21 Dar acum, fără lege s‐a arătat o dreptate a lui Dumnezeu mărturisită de lege și de proroci, 22 o dreptate a lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred. Căci nu este deosebire. 23 Căci toți au păcătuit și n‐ajung la slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți în dar cu harul lui prin răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25 pe care Dumnezeu l‐a pus mai dinainte scaun de îndurare, prin credința în sângele lui, ca să arate dreptatea lui, pentru trecerea peste păcatele săvârșite mai înainte, în îngăduirea lui Dumnezeu 26 spre arătarea dreptății lui în vremea de acum, pentru ca el să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința lui Isus. 27 Unde este deci lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28 Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin credință fără faptele legii. 29 Sau Dumnezeu este numai Dumnezeu al iudeilor? Nu și al Neamurilor? Da, și al Neamurilor, 30 deoarece este un singur Dumnezeu care va îndreptăți tăierea împrejur din credință și netăierea împrejur prin credință.
Pilda lui Avraam
31 Deci desființăm noi legea prin credință? Să nu fie așa ; ci statornicim legea.
Avantajul iudeului
1 Care este deci avantajul iudeului, sau care este folosul circumciziei? 2 Este mare, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă lor le‑au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Dar oare, dacă unii n‑au crezut, necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum ! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și tot omul să fie găsit mincinos, după cum este scris:
Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale
și să ieși biruitor când vei fi judecat.
5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc .) 6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8 Și oare „să facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Iudeii și neamurile sunt la fel
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei ? Nicidecum! Fiindcă i‑am învinuit deja pe toți , atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, 10 după cum este scris:
Nu este niciun om drept, niciunul măcar.
11 Nu este niciunul care să aibă pricepere.
Nu este niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu.
12 Toți s‑au abătut și au ajuns netrebnici.
Nu este niciunul care să facă binele,
nici măcar unul.
13 Mormânt deschis este gâtlejul lor;
limbile lor rostesc înșelăciune;
venin de viperă este sub buzele lor;
14 gura le este plină de blestem și de amărăciune;
15 grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge;
16 prăpăd și pustiire este în căile lor;
17 și calea păcii n‑au cunoscut‑o:
18 nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19 Știm însă că, ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: 20 căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.
Iertarea, prin credință
21 Acum însă, fără Lege, s‑a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții – 22 și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. (Nu este nicio deosebire, 23 căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.) 24 Ei sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25 Pe El Dumnezeu L‑a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință – ca să‑Și dovedească dreptatea, căci Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară , 26 în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, ca să‑Și dovedească dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să‑l îndreptățească pe cel ce are credință în Isus.
27 Unde este deci temeiul de laudă? S‑a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! 28 Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. 29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, 30 de vreme ce Dumnezeu este unul , și El îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și tot prin credință pe cei necircumciși. 31 Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.