Chemare la căință
1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, cuvântul Domnului a fost către Zaharia , prorocul, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând: 2 Domnul s‐a mâniat pe părinții voștri cu mânie mare, 3 de aceea le vei zice: Așa zice Domnul oștirilor: Întoarceți‐vă la mine, zice Domnul oștirilor și eu mă voi întoarce la voi, zice Domnul oștirilor. 4 Nu fiți ca părinții voștri, la care au strigat prorocii de mai înainte, zicând: Așa zice Domnul oștirilor: Întoarceți‐vă acum de la căile voastre cele rele și de la faptele voastre cele rele; dar n‐au auzit, nici n‐au ascultat de mine, zice Domnul. 5 Părinții voștri, unde sunt? Și prorocii, oare trăiesc ei în veac? 6 Dar cuvintele mele și așezămintele mele pe care le‐am poruncit slujitorilor mei, prorocilor, n‐au ajuns ele oare pe părinții voștri? Și ei s‐au întors și au zis: Cum a gândit să ne facă Domnul oștirilor, după căile noastre și după faptele noastre, așa ne‐a făcut.
Îngerul și cei patru cai
7 În ziua a douăzeci și patra a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Dariu, cuvântul Domnului a fost către Zaharia, prorocul, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând: 8 Am văzut noaptea și iată un bărbat călărea pe un cal roșu și a stat între mirții care erau într‐o vale joasă și în dosul lui erau cai roșii , murgi și albi. 9 Atunci am zis: Ce sunt aceștia, domnul meu? Și îngerul care vorbea cu mine mi‐a zis: Îți voi arăta ce sunt aceștia. 10 Și bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis: Aceștia sunt aceia pe care i‐a trimis Domnul ca să cutreiere pământul. 11 Și au răspuns Îngerului Domnului care stătea între mirți și au zis: Noi am cutreierat pământul și iată tot pământul este în pace și liniște. 12 Atunci Îngerul Domnului a răspuns și a zis: Doamne al oștirilor, până când nu te vei îndura de Ierusalim și de cetățile lui Iuda pe care te‐ai mâniat șaptezeci de ani ? 13 Și Domnul a răspuns îngerului care vorbea cu mine cu cuvinte bune , cuvinte mângâietoare. 14 Și îngerul care vorbea cu mine mi‐a zis: Strigă și zi: Așa zice Domnul oștirilor: Sunt gelos pentru Ierusalim și pentru Sion cu mare gelozie, 15 și m‐am mâniat cu mânie mare pe neamurile care sunt liniștite: căci eu m‐am mâniat numai puțin și ei au ajutat răului. 16 De aceea așa zice Domnul: M‐am întors cu îndurare spre Ierusalim; casa mea va fi zidită în el, zice Domnul oștirilor, și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim. 17 Și iarăși strigă și zi: Așa zice Domnul oștirilor: Cetățile mele iarăși se vor vărsa de propășire și Domnul iarăși va mângâia Sionul și iarăși va alege Ierusalimul.
Patru coarne și patru fierari
18 Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată patru coarne. 19 Și am zis îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt acestea? Și mi‐a zis: Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul. 20 Și Domnul mi‐a arătat patru fierari. 21 Atunci am zis: Ce vin aceștia să facă? Și el a vorbit zicând: Acelea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, încât nimeni nu și‐a ridicat capul: dar aceștia au venit să le înspăimânte ca să dea jos coarnele neamurilor care au înălțat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‐o risipească.
Îndemn la pocăință
1 În luna a opta, în al doilea an al lui Darius, cuvântul DOMNULUI i-a vorbit profetului Zaharia , fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 2 „DOMNUL S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri, 3 de aceea spune‑le: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘Întoarceți‑vă la Mine’, zice DOMNUL Oștirilor, ‘și Eu Mă voi întoarce la voi’, zice DOMNUL Oștirilor. 4 ‘Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau profeții de mai înainte astfel: ‹Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!› Dar ei n‑au ascultat și n‑au luat aminte la Mine’, zice DOMNUL. 5 ‘Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau profeții să trăiască veșnic? 6 Totuși, cuvintele Mele și hotărârile Mele pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeții, nu i‑au ajuns ele pe părinții voștri? Și atunci ei s‑au întors și au zis: ‹DOMNUL Oștirilor ne‑a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.›’»”
Prima viziune: omul dintre mirți
7 În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în al doilea an al lui Darius, cuvântul DOMNULUI a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. 8 Am avut noaptea o vedenie: se făcea că un om călare pe un cal roib stătea între mirți într‑un umbrar, și în urma lui erau niște cai roibi , murgi și albi. 9 Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!” 10 Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Sunt cei pe care i‑a trimis DOMNUL să cutreiere pământul.” 11 Și ei I-au răspuns Îngerului DOMNULUI care stătea între mirți și au zis: „Am cutreierat pământul și, iată, tot pământul stă în nepăsare!” 12 Atunci, Îngerul DOMNULUI a luat cuvântul și a zis: „DOAMNE al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te‑ai mâniat în acești șaptezeci de ani ?”
13 DOMNUL i-a răspuns cu vorbe bune , cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. 14 Iar îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: „Strigă și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor:
Sunt cuprins de o mare râvnă
pentru Ierusalim, pentru Sion,
15 și sunt mânios cu o mare mânie
împotriva neamurilor care trăiesc în tihnă,
căci Mă mâniasem numai puțin ,
dar ele au făcut și mai mult rău.
16 De aceea, așa vorbește DOMNUL:
Mă întorc cu îndurare către Ierusalim;
Casa Mea va fi zidită în el,
zice DOMNUL Oștirilor,
și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim.»
17 Strigă din nou și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor:
Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți,
DOMNUL va mângâia din nou Sionul ,
va alege iarăși Ierusalimul.»”
A doua viziune: neamurile, simbolizate prin coarne
18 Mi-am ridicat ochii și am văzut patru coarne. 19 L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi‑a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.” 20 DOMNUL mi‑a arătat patru meșteri. 21 Eu am întrebat: „De ce au venit aceștia?” Și el a zis: „Acelea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, așa încât nimeni n‑a mai ridicat capul. Meșterii au venit să îngrozească și să frângă coarnele neamurilor care s-au semețit împotriva țării lui Iuda ca să‑i risipească locuitorii .”