Israel pustiit de păstori răi
1 Deschide‐ți, Libanule, porțile ca să‐ți mistuie focul cedrii! 2 Urlă, chiparosule! căci a căzut cedrul, căci cei măreți sunt despuiați. Urlați, stejari ai Basanului! căci s‐a dat jos pădurea cea nestrăbătută. 3 Un glas de urlet al păstorilor! — căci slava lor s‐a despuiat; un glas de răcnet de pui de lei! — căci mândria Iordanului s‐a despuiat. 4 Așa zice Domnul Dumnezeul meu: Paște turma de junghiere; 5 pe care le junghie stăpânii lor și nu se socotesc vinovați; și cei ce le vând zic : Binecuvântat fie Domnul, căci m‐am îmbogățit! Și păstorii lor nu le cruță. 6 Căci nu voi mai cruța pe locuitorii țării, zice Domnul. Și iată, voi da pe oameni, pe fiecare în mâna aproapelui său și în mâna împăratului său: și vor zdrumica țara, și nu‐i voi izbăvi din mâna lor. 7 Și am păscut turma de junghiere, în adevăr pe cei săraci din turmă! Și mi‐am luat două toiege; pe unul l‐am numit Frumusețe, și pe celălalt l‐am numit Legături; și pășteam turma. 8 Și într‐o lună am nimicit trei păstori; căci sufletul meu era chinuit cu ei și s‐a dezgustat și sufletul lor de mine. 9 Atunci am zis: Nu vă voi mai paște! Ce moare să moară și ce piere să piară și cele ce vor rămâne să‐și mănânce carnea una alteia. 10 Și mi‐am luat toiagul Frumusețe, și l‐am frânt, ca să rup legământul meu pe care l‐am făcut cu toate popoarele. 11 Și s‐a și rupt în ziua aceea: și astfel cei săraci ai turmei care luau seamă la mine au cunoscut că acesta era cuvântul Domnului. 12 Și le‐am zis: Dacă este bine în ochii voștri, dați‐mi plată; iar dacă nu, lăsați. Și mi‐au cumpănit pentru plata mea treizeci de arginți. 13 Și Domnul mi‐a zis: Aruncă‐l olarului: un preț frumos cu care am fost prețuit de ei! Și am luat cei treizeci de arginți și i‐am aruncat olarului, în casa Domnului. 14 Atunci mi‐am frânt toiagul al doilea, Legături, ca să rup înfrățirea între Iuda și Israel. 15 Și Domnul mi‐a zis: Ia‐ți și uneltele unui păstor nebun. 16 Căci iată voi ridica un păstor în țară, care nu va cerceta pe cei gata să piară, nici nu va căuta pe cei risipiți; nu va tămădui pe cei răniți și nu va paște ce este sănătos, ci va mânca și carnea celor îngrășate și le va rupe copitele în bucăți. 17 Vai de păstorul netrebnic care părăsește turma! Sabia va fi peste brațul său și peste ochiul său cel drept; brațul său se va usca de tot și ochiul său cel drept va fi întunecat de tot.
1 Deschide‑ți porțile , Libanule,
ca să‑ți mănânce focul cedrii!
2 Vaită‑te, chiparosule, căci cedrul a căzut
și arborii cei falnici sunt nimiciți!
Văitați‑vă, stejari din Bașan,
căci pădurea cea nepătrunsă a fost doborâtă!
3 Păstorii scot strigăte de jale,
pentru că li s‑a nimicit fala;
leii tineri mugesc,
pentru că desișul Iordanului este nimicit.
Parabola păstorilor
4 Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul meu: „Păstorește oile de tăiat! 5 Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice : «Binecuvântat fie DOMNUL pentru că mă îmbogățesc!» Și păstorilor lor nu le este milă de ele. 6 Da, nici Eu nu voi mai avea milă de locuitorii țării – zice DOMNUL – ci, iată, îi dau pe oameni pe mâna semenilor lor și pe mâna regilor lor; ei vor zdrobi țara și n‑o voi izbăvi din mâinile lor.”
7 Atunci m‑am apucat să păstoresc oile de tăiat, care le erau sortite negustorilor de oi. Mi‑am luat două toiege: pe unul l‑am numit „Bunătate”, iar pe celălalt l‑am numit „Unire”. Și am păstorit oile. 8 Am scăpat de cei trei păstori într‑o singură lună. Sufletul meu nu‑i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de mine. 9 Și le-am zis oilor : „Nu vă mai pot păstori! Cea care trebuie să moară va muri , cea care trebuie să dispară va dispărea, iar cele rămase vor ajunge să se mănânce unele pe altele.”
10 Mi‑am luat toiagul „Bunătate” și l‑am rupt, ca să rup legământul pe care‑l încheiasem cu toate popoarele. 11 Și chiar în ziua în care s‑a rupt, negustorii de oi care mă pândeau au înțeles astfel că acesta este cuvântul DOMNULUI. 12 Eu le‑am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați‑mi plata; dacă nu, nu mi-o dați!” Și mi‑au cântărit, ca plată , treizeci de sicli de argint. 13 Atunci DOMNUL mi‑a zis: „Aruncă în vistierie prețul acesta generos cu care M‑au prețuit!” Și am luat, așadar, cei treizeci de sicli de argint și i‑am aruncat în Casa DOMNULUI, pentru vistierie.
14 Apoi am rupt al doilea toiag al Meu, numit „Unire”, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. 15 DOMNUL mi‑a zis: „Ia‑ți acum și uneltele unui păstor fără minte! 16 Căci, iată, voi ridica în țară un păstor care nu va lua seama la oile care lipsesc, nu se va interesa de soarta celor tinere, nu le va obloji pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase, ci le va mânca pe cele grase, lăsând din ele numai copitele.
17 Vai de păstorul de nimic, care își părăsește oile!
Sabia să-i lovească brațul
și să-i străpungă ochiul drept!
Să i se usuce brațul de tot
și să i se stingă ochiul drept!”