Pilda vierilor
1 Și a început să le vorbească în pilde. Un om a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn și a arendat‐o vierilor, iar el a plecat din țară. 2 Și la vreme a trimis la vieri un rob ca să ia de la vieri din roadele viei. 3 Și ei l‐au luat și l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 4 Și iarăși a trimis la ei pe alt rob. Și pe acela l‐au rănit la cap și l‐au necinstit. 5 Și a trimis pe altul; și l‐au omorât și pe acela; și pe mulți alții, pe unii bătându‐i, iar pe alții omorându‐i. 6 Avea încă unul singur, un fiu iubit. L‐a trimis cel din urmă la vieri zicând: Se vor sfii de fiul meu. 7 Dar vierii aceia au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și moștenirea va fi a noastră. 8 Și l‐au luat și l‐au omorât și l‐au scos afară din vie. 9 Ce va face domnul viei? Va veni și va pierde pe vieri și va da via la alții. 10 Oare n‐ați citit nici scriptura aceasta: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi. 11 Aceasta a fost de la Domnui și este minunată în ochii noștri? 12 Și căutau să pună mâna pe el și s‐au temut de gloată; căci au cunoscut că pentru ei spusese pilda aceasta. Și l‐au lăsat și au plecat.
Birul Cezarului
13 Și trimit la el pe unii dintre farisei și irodiani, ca să‐l prindă în cuvânt. 14 Și venind îi zic: Învățătorule, știm că ești iubitor de adevăr și nu‐ți pasă de nimeni; căci nu te uiți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cade a da bir Cezarului, sau nu? 15 Să dăm sau să nu dăm? Dar el, cunoscându‐le fățărnicia, le‐a zis: Ce mă ispitiți? Aduceți‐mi un dinar ca să văd. 16 Iar ei au adus. Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? Iar ei i‐au zis: Al Cezarului. 17 Iar Isus le‐a zis: Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Și se mirau mult de el.
Despre înviere
18 Și vin la el saducheii , care zic că nu este înviere. Și‐l întrebau zicând: 19 Învățătorule, Moise ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva și va lăsa o nevastă și nu va lăsa copil, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice sămânță fratelui său. 20 Erau șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și murind n‐a lăsat sămânță. 21 Și a luat‐o al doilea și a murit nelăsând sămânță; și al treilea tot așa. 22 Și cei șapte n‐au lăsat urmaș. La urma tuturor a murit și femeia. 23 La înviere când vor învia, a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 24 Isus le‐a zis: Oare nu pentru aceasta vă rătăciți voi că nu știți scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci când vor învia dintre cei morți, nici nu se însoară nici nu se mărită; ci sunt ca îngerii în ceruri. 26 Iar despre morți că se scoală, n‐ați citit în cartea lui Moise, cu privire la Rug, cum i‐a spus Dumnezeu zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? 27 El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Mult vă rătăciți.
Cea mai mare poruncă
28 Și unul dintre cărturari s‐a apropiat și i‐a auzit pricindu‐se între ei și știind că le‐a răspuns bine, l‐a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? 29 Isus a răspuns: Întâia este: Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. 30 Și: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Iată porunca dintâi. 31 A doua este aceasta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. 32 Și cărturarul i‐a zis: Bine, învățătorule, adevărat ai zis că este unul singur și nu este altul afară de el. 33 Și a‐l iubi din toată inima și din toată priceperea și din toată puterea și a iubi pe aproapele său ca pe sine însuși este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele. 34 Și Isus când a auzit că a răspuns cuminte, i‐a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să‐l întrebe.
Al cui fiu este Hristosul?
35 Și răspunzând Isus, zicea pe când învăța în Templu: Cum zic cărturarii că Hristosul este fiu al lui David? 36 Însuși David îi zice prin Duhul Sfânt: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale. 37 Însuși David îl numește Domn; și de unde este fiu al lui? Și gloata cea multă îl asculta cu bucurie.
Mustrarea cărturarilor
38 Și în învățătura sa zicea: Feriți‐vă de cărturarii care doresc să umble în veșminte lungi și să primească urări de bine în piețe 39 și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi scaune la ospețe: 40 care mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor, și de ochii lumii se roagă mult, aceștia vor lua mai multă osândă.
Văduva săracă
41 Și ședea în fața cutiei pentru daruri și privea cum gloata aruncă bani de aramă în cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult. 42 Și a venit o singură văduvă săracă și a aruncat două leptale, adică un codrant. 43 Și a chemat la sine pe ucenicii săi și le‐a zis: Adevărat vă spun că văduva aceasta , care este săracă, a aruncat mai mult decât toți care aruncă în cutia pentru daruri. 44 Căci toți au aruncat din ce le prisosește, iar aceasta din lipsa ei a aruncat tot ce avea, tot din ce trăiește.
E pilda le buchearengi catar ăl dracha
1 O Isus astardeas e del‐lengă duma andă‐l pilde.
„Iech manuș cărdeas iech bar drachanghi. Cărdeas pașa late iech bar, hanadeas andă late iech teasco, vi cărdeas iech turno; pala codea deas‐la te cărăn‐la buchi ăl buchearea ta vo găleastar anda o them. 2 And‐e vreme le rodosco, tradeas cai ăl buchearea le drachangă iecha robaș, te lel lendar ăl rodo le drachangă. 3 Le drachangă buchearea thode o vast pă leste, ta vi marde‐les, vi trade‐les palpale șiușe vastența. 4 Pale tradeas‐lende iechă avre robaș; von malade‐les zurales le șărăste, sar vi marde pengă mui lestar. 5 Pale tradeas iechă avrăs, saves mudarde; pala codea tradeas buten avrăn, anda save avren, varăsaven marde, le col‐averen mudarde. 6 Mai sas‐les iech corcoro mișto failimasco șeavo; pala codea, tradeas‐les lende. ‘Avela te len‐pende pachivasa mînră șeaves!’ phenelas vo. 7 Ta codola bucheare le drachangă phenenas mașcar pende: ‘Eta codo saveschi avela e bar; te aven te mudaras‐les, ta e bar avela te avel amari.’ 8 Cadea că vi thode o vast pă leste, mudarde‐les, vi avri șiude lesco stato and‐e bar le drachanghi. 9 Acana, so avela te cărăl o rai saveschi sîn e bar le drachanghi? Avela te avel, vi hasarăla codole buchearen le drachangă, ta e bar le drachanghi avela te dela avrăngă. 10 Voră ci ghindean cado than and‐o Divano: ‘O bar savo sas șiudino catar ăl zidarea, arăsleas te avel thodino and‐o șăro le șiungăsco; 11 O Rai cărdeas cadea buchi, ta vi sîn zurale șucar andă amare iacha’?“ 12 Von rodenas te hutilen‐Les, ta daranas catar ăl but manușa. Hachiarde că anda lende phendeas o Isus cadea pilda. Ta muchle‐Les, vi găletar.
So camas, vi so sîn te das le Cezaros
13 Pala codea trade c‐o Isus varăsaven anda‐l Fariseie vi anda‐l Irodianuri, te hutilen‐Les le dumasa. 14 Cadala avile, vi phende‐Lescă: „Sîcade Raie, jianas că phenes o ceacimo, că ci fai‐Tut chanicastar; sostar ci rodes le manușăscă moste, ta sîcaves le manușăn o drom le Devlesco and‐o ceacimo. Sîn te das le Cezaros so camas‐lescă, voi te ci das‐les? 15 Te pochinas voi te ci pochinas?“ O Isus prinjeandeas lengo rodimo le mosco, vi phenel‐lengă: „Soste camen te thon‐Man tela ăl jiungale buchea? Te anen‐Mangă iech rupuno te dichav‐les.“ 16 Ande‐Lescă iech rupuno; ta o Isus pușleas‐lendar: „Cado chipo vi cadala dume ramome pă leste, cască sîn?“ „Le Cezaroscă,“ phende‐Lescă von. 17 Atunci o Isus phenel‐lengă: „Cadea că den le Cezaros so sîn le Cezaros, vi le Devles so sîn le Devlesco.“ Zurales mirinas‐pe pa Leste.
Pa o ușteaimo anda o merimo
18 Ăl Saducheie, save phenen că ci sîn ușteimo anda o merimo, avile c‐o Isus vi thode‐Lescă iech pușlimo: 19 „Sîcade Raie, eta so ramosardeas‐amengă o Moise: ‘Te avela te merel o phraloro varăcască, ta așel leschi romni bi te avel‐les șeavoră, lesco phraloro te lel pescă lesca romnea, vi te vazdel‐lescă șeavorăn save sas te aven lescă phralorăs’. 20 Cadea că sas iefta phraloră. O angluno leas pescă romnea, ta muleas bi‐codolaco te muchăl șeavorăn. 21 Vo duito leas le phivlea pescă romneacă, ta muleas bi te mechăl șeavorăn. Sa cadea vi o trito. 22 Ta ci iech anda‐l iefta ci muchleas șeavorăn. Pala lende savorănde muleas vi e jiuvli. 23 Cana avileas o ușteaimo anda‐l mule, saveschi romni avela voi? Sostar sa le ieftangă sas romni.“ 24 Ceaces phenel, palpale lengă o Isus: „Voră ci hasaivon tume, sostar ci hachiarăn ci o Divano, ci e zor le Devleschi? 25 Sostar pala soste uștena ăl mule, ci mai avela te însurin‐pe, ta ave‐la te aven sar ăl angheli and‐o ceri. 26 Anda soste sîn o ușteaimo anda‐l mule, voră ci ghinden and‐o lil le Moisesco, othe cai del duma pa o ‘Rugo’, so phendeas lescă o Del, cana phendeas: ‘Me sîm o Del le Avraamosco, o Del le Isaacosco vi o Del le Iacovosco?’ 27 O Del ci sîn iech Del le mulengo, ta le traindengo. Zurales tume san mai and‐o hasarimo!“
E mai bari porunca
28 Iech sîcadino manuș savo așundeas‐les că des duma, sostar jianelas că o Isus phendeas mișto le Saducheiengă, avileas‐Leste, vi pușleas‐Les: „Savi sîn e angluni mai zurali anda sa ăl porunce?“ 29 O Isus palpale phenel‐lescă: „E angluni sîn cadea: ‘Așun Izraiele! O Del savo sîn amaro Rai, sîn iech corcoro Rai;’ 30 te: ‘Te fai‐tut anda chiro Rai, chiro Del, sa chire ilesa, sa chire ghesa, sa so sîn andă tute, vi sa anda chiri zor’; eta sîn e angluni porunca. 31 Ta e duito sîn cadea: ‘Te fai‐tut anda o col‐aver sar anda tute’. Ci sîn aver porunca mai bari sar cadea.“ 32 O sîcadino manuș phendeas‐Lescă: „Mișto, Sîcade Raie. Ceacimasa phendean că o Del sîn corcoro, că ci sîn avel angla Leste, 33 ta vi te fai‐tut Lestar sa anda chire ilesa, sa anda tute, sa chire ghesa, vi sa anda chiri zor, vi te fai‐tut anda o col‐aver sar anda tute, sîn mai but sar anda sa phabarimata sar vi anda sa ăl ratescă sacrificio.“ 34 O Isus dichleas că phendeas‐Lescă palpale hachiarimasa, vi phenel‐lescă: Tu ci san dur le Devlescă Raimastar. Ta chonic ci tromalas te mai thol‐Lescă pușlimata.
Casco șeavo sîn o Hristoso?
35 Ta cana sîcavelas le bute manușăn and‐o Templo, o Isus phendeas: „Sar phenen codola save sîn sîcadine rai că o Hristoso sîn le Davidosco șeavo? 36 Sa o David, pherdo le Duhone Sfintonesa, phendeas: ‘O Rai phendeas mînră Raiescă: „Te bășăs pașa Munro ceacio vast, ji cana avela te thov Chire jiungalen tela Chire pînră“.’ 37 Cadea că o David bușiol‐Les Raie; atunci sar sîn Vo lesco șeavo?“ Vi ăl but manușa așunenas‐Leste placeamasa.
Cușlimasa phenel le sîcade rangă
38 And‐o sîcaimo, savo delas‐len, o Isus phenelas‐lengă: „Te roden te dureaivon catar ăl sîcadine rai, saven fai‐le te phiren andă‐l rahami lungi, vi te cărăl‐lengă e lumea tele telearimo and‐o marșevo. 39 Von phirenas pala ăl anglune scamina andă‐l sinagoghe, sar vi pala ăl anglune thana andă‐l abeavata; 40 ăl chăra le phivleangă hanas, vi cărăn rughimata lungi le manușăngă iachăndar te aven dichline. Iech mai bari doș avela pă lende.“
E ciorî phivli
41 O Isus bășălas tele pașa o than cai thon ăl rupune le Temploscă, Vo dichălas sar șiuden ăl but manușa ăl rupune anda o Templo. But jene, save sas barvale, șiudenas but. 42 Avileas vi iech ciorî phivli, ta voi vi șiudeas dui rupune save cărăn iech baro rupuno. 43 Atunci o Isus chardeas Pescă ucenicen, vi phendeas‐lengă: „Ceaces phenav‐tumengă că cade ciorî phivli deas mai but savorăndar save șiude and‐o than le rupunengo; 44 sostar sa ăl col‐avera șiude anda pengo barvalimo, ta voi, anda pengo ciorimo, șiudeas sa so sas‐la, sa so așileas‐la te trail.“