Vindecarea unui îndrăcit
1 Și au venit dincolo de mare în ținutul Gadarenilor. 2 Și când a ieșit din corabie, îndată a ieșit înaintea lui din morminte un om cu un duh necurat, 3 care își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‐l lege nici chiar cu un lanț. 4 Pentru că de multe ori fusese legat cu obezi și cu lanțuri, dar lanțurile fuseseră rupte de el și obezile sfărâmate în bucăți și nimeni n‐avea putere să‐l îmblânzească. 5 Și totdeauna noaptea și ziua era în morminte și în munți strigând și lovindu‐se cu pietre. 6 Și când a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s‐a închinat. 7 Și strigând cu glas mare, zice: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă munci. 8 Căci îi zicea: Ieși din om, duh necurat. 9 Și l‐a întrebat: Care‐ți este numele? Și el îi zice: Numele meu este Legiune, căci suntem mulți. 10 Și l‐a rugat mult ca să nu‐i trimită afară din ținut. 11 Și acolo lângă munte era o turmă mare de porci păscând. 12 Și l‐au rugat zicând: Trimite‐ne în porci ca să intrăm în ei. 13 Și le‐a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în mare, ca la două mii, și s‐au înecat în mare. 14 Și cei ce‐i pășteau au fugit și au vestit în cetate și la țară. Și au venit să vadă ce s‐a întâmplat. 15 Și vin la Isus și văd pe îndrăcitul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat și întreg la minte și s‐au temut. 16 Și cei ce văzuseră le‐au istorisit cum se întâmplase cu îndrăcitul și despre porci. 17 Și au început să‐l roage să plece din hotarele lor. 18 Și pe când intra el în corabie, cel ce fusese îndrăcit l‐a rugat să fie cu el. 19 Și nu l‐a lăsat, ci‐i zice: Du‐te în casa ta la ai tăi și vestește‐le tot ce ți‐a făcut Domnul și cum a avut milă de tine. 20 Și a plecat și a început să vestească în Decapole tot ce‐i făcuse Isus; și toți se mirau.
Învierea fiicei lui lair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21 Și când a trecut Isus în corabie iarăși dincolo, s‐a adunat multă gloată la el și era lângă mare. 22 Și vine unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair. Și văzându‐l, cade la picioarele lui, 23 și‐l roagă mult zicând: Fetița mea este pe moarte, te rog , să vii să pui mâinile peste ea ca să fie scăpată și să trăiască. 24 Și a plecat cu el și gloată multă l‐a urmat și‐l îmbulzea. 25 Și o femeie care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, 26 și suferise multe de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu folosise nimic ci mergea spre mai rău, 27 când a auzit cele despre Isus, a venit în gloată pe dinapoi, și i‐a atins veșmântul. 28 Căci zicea: Dacă‐i voi atinge numai veșmintele, voi fi scăpată. 29 Și îndată izvorul sângelui ei a fost secat și ea a simțit în trup că este vindecată de rană. 30 Și îndată Isus, cunoscând în sine că o putere ieșise din el, s‐a întors în gloată și a zis: Cine mi‐a atins veșmintele? 31 Și ucenicii săi i‐au zis: Vezi gloata care te îmbulzește și zici: Cine m‐a atins? 32 Și s‐a uitat împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Iar femeia, temându‐se și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea lui și i‐a spus tot adevărul. 34 Iar el i‐a zis: Fiică, credința ta te‐a scăpat, du‐te în pace și fii sănătoasă de rana ta. 35 Pe când vorbea el încă , vin unii de la mai marele sinagogei zicând: Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învățătorul? 36 Iar Isus, neluând în seamă cuvântul vorbit, zice mai marelui sinagogei: Nu te teme, crede numai. 37 Și n‐a lăsat pe nimeni să‐l urmeze, decât pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. 38 Și vin la casa mai marelui sinagogei și vede zarvă și pe cei ce plângeau și se văitau mult. 39 Și când a intrat, le zice: Pentru ce faceți zarvă și plângeți? Copila n‐a murit, ci doarme . 40 Și ei îl luau în râs. Și dând afară pe toți, ia cu sine pe tatăl copilei și pe mama și pe cei împreună cu el, și intră unde era copila. 41 Și apucând mâna copilei, îi zice: Talita cumi, adică tălmăcit: Fetițo, îți zic, scoală‐te. 42 Și îndată fetița s‐a sculat și a umblat, căci era de doisprezece ani. Și s‐au uimit îndată cu mare uimire. 43 Și le‐a poruncit mult ca nimeni să nu știe aceasta. Și a zis să i se dea să mănânce.
Sastearăl iechă bengales
1 Arăsleas p‐o col‐aver than le bare paiesco, andă‐l thana le Gadarengo. 2 Cana avri inclisteas o Isus anda o parahodo, așel angla Leste iech manuș savo avel and‐o murmunți, pă savo railas‐pe iech duho savo ci sîn ujome. 3 Cadale manușăsco bășimasco than sas and‐o murmunți, ta chonic ci daștilas te încărăn les phanglo, ci le sastrune lanțosa. 4 Sostar butivar sas phanglino le pînrănța andă‐l betelii vi lescă vast sas phangline sastrănța, ta phagălas codola sastra vi șinelas codola betelii, chonic ci daștilas te torghiarălas‐les. 5 Sa dăiech, cadea ghesă sar vi racheaco bășălas and‐o murmunți vi p‐o baro plai, ciungardelas sar vi șinelas‐pes le barănța. 6 Cana dichleas‐le Isusăs dural, nașleas, rughisaileas‐Lescă, 7 vi deas mui zurales: „So sîn man te cărav Tusa, Isuse, o Șeavo le Devlesco codole Zurales Baro Ucio? Ţolahas Tut and‐o Anav le Devlesco, că ci thos‐man tela ăl phare ducha!“ 8 Sostar cadea phenelas‐lescă o Isus: „Duhona bi‐ujo, te incles avri anda codo manuș!“ 9 „Savo sîn chiro anav?“ pușleas‐les o Isus. „Munro anav sîn Legiune“, palpale phendeas vo, „sostar sam but jene.“ 10 Rughileas‐les butivar te ci tradel‐les avri pa codola thana. 11 Othe, pașa o plai, sas but bale, save othe hanas. 12 Ta, le benga rughisarde‐Les, vi phende: „Te trades‐amen andă codola bale, te jias andă lende.“ 13 O Isus muchleas‐len te jian. Ta ăl bi‐ujime duhuri avri incliste ta vi andră găle andă‐l bale, ta ăl bale andră nașle and‐o baro pai: sas pașal dui mii, vi andră tasule and‐o baro pai. 14 Codola manușa save dichănas le balișendar nașletar, te phenen and‐o foro vi andă‐l pașă gava. Ăl manușa avile te dichăn so cărghileas othe. 15 Avile c‐o Isus, ta eta codo savo sas bengalo saves sas e legiune catar ăl benga, tele sas bășado vi sas vuriado vo sas întrego andă peschi goghi; von daraile. 16 Codola save dichle sa so cărghileas, phende‐lengă sa so cărghileas le bengalesa sar vi le balența. 17 Atunci von astarde te rughin le Isusăs te jialtar pa lengă thana. 18 Cana Vo inclelas opră and‐o parahodo, o manuș savo sas bengalo rughilas‐Les, te muchăl‐les te bășăl‐Lesa. 19 O Isus ci muchleas‐les, ta phendeas‐lescă: „Jiatar chără chirende, vi te phenes‐lengă sa so cărdes‐tucă o Rai, vi sar sas‐Les mila tutar.“ 20 Vo găleatar, astardeas te cărăl prinjeandino and‐e Decapole sa so cărdeas‐lescă o Isus. Ta savoră bari dichle cadea varăso ci dichle butăr.
Ușteavel anda o merimo le Iairosca raclea vi sastearăl iecha jiuvlea savi sîn nasvali dășudone bărșăndar
21 Pala soste o Isus pale nachleas pe col‐aver parte, le parahodosa, chidineaile but manușa pașa Leste. Vo bășălas pașa o baro pai. 22 Atunci avel iech baro manuș savo bușiol Iair, sar dichleas‐Les, o baro manuș șiudeas‐pe angla Lescă pînră, 23 cadea că vi cărăl‐Lescă iech zuralo rughimos: „Mînri șevoră țîrdel te merel; rughiv‐Tut, te aves te thos Chire vast pă late, te cărghiol sastevesti sar vi te trail.“ 24 O Isus găleas lesa. Ta pala Leste jialas but manușa save bulzonas‐Les. 25 Ta sas iech jiuvli, savi dășudone bărșăndar sas‐la iech thadimo ratesco. 26 Voi sas thodini tela but ducha catar ăl doftori, ta ci hacheardeas chanci sastearimo; ta mai but sas lacă jiungalimo. 27 Așundeas că den duma pa o Isus, avileas palal mașcar ăl but jene, vi arăsleas Lescă rahamende. 28 Sostar voi cadea phenelas andă peste: „Te avelas te daștiv te arăsav Lescă rahamende, avela te sastivav.“ 29 Sa acana, torghileas laco thadimo le ratesco. Vi hachiardeas andă pesco stato că sastileas le nasvalimastar. 30 O Isus sa acana hachiardeas că iech zor avri găleas anda Leste; vo, vi phenel: „Con arăsleas Mînră rahamende?“ 31 Lescă ucenice phene‐Lescă: Dichăs că ăl but jene bulzon‐pe pașa Tute, ta vi mai phenes: „Con arăsleas‐Mande?“ 32 Vo dichălas sa bithanal pașa Peste te dichăl codola savi cărdeas cadea buchi. 33 E jiuvli, daradi vi izdralas, sostar jianelas so cărghileas andă late, avileas vi șiudeas‐pe angla Lescă pînră, vi phendea‐Lescă sa o ceacimo. 34 Ta o Isus phenel‐lacă: „Șeavore, chiro pachiamo mîntuisardeas‐tut; jiatar le paceasa, te aves sasteardini chire nasvalimastar.“ 35 Cana Vo încă delas duma, eta că aven varăsave manușa catar o baro manuș anda e sinagoga, save phenen: „Chiri șevoră muleas; soste mai civarăs le Sîcade Raies?“ 36 Ta o Isus, bi‐codolaco te dichăl codole dumengă, phenel le bare manușăscă anda e sinagoga: „Te ci daraivos, numa te pachias!“ 37 Ta ci muchles chanicas te jial Lesa, avri anda o Petro, o Iacovo vi o Ioano, o phraloro le Iacovosco. 38 Arăsleas cai le bare manușăscă chăreste. Othe dichleas o Isus but zarva, vi varăsaven save roven sar vi phagănas‐pe but. 39 Andră găleas, vi phendeas‐lengă: „Sostar cărăn cădăsavi zarva, vi sostar roven? E șevoră ci muleas, ta sovel.“ 40 Von prasanas‐pe Lestar. Cadea că pala soste avri incaladeas savorăn, les Pesa le șevorăcă dades, laca devora, sar vi codolen save avile Lesa, vi andră găleas othe cai sas e șevoră. 41 Hutildeas‐la vastestar, vi phendeas‐lacă: „Talita cumi“, savi cadea sîn: „Șevore, uști, phenav‐tucă!“ 42 Ta sa acana e șevoră uștileas, vi astardeas te phirel; sostar sas dășudone bărșănghi. Von așile morțome. 43 O Isus deas‐len zurales porunca te ci jianel chonic cadea buchi; acana vi phenel te den te hal le șevoră.