Pilda semănătorului
1 Și a început iarăși să‐i învețe lângă mare. Și foarte multă gloată s‐a adunat la el încât el a intrat în corabie ca să șadă în mare și toată gloata era lângă mare pe pământ. 2 Și‐i învăța multe în pilde și în învățătura sa le zicea: 3 Ascultați. Iată, a ieșit semănătorul să semene. 4 Și a fost așa : Când semăna, una a căzut lângă cale și au venit păsările și au mâncat‐o. 5 Și alta a căzut pe loc stâncos, unde n‐avea pământ mult și îndată a răsărit, pentru că n‐avea adâncime de pământ. 6 Și când a răsărit soarele, a fost arsă de arșiță și, pentru că n‐avea rădăcină, s‐a uscat. 7 Și alta a căzut între spini și spinii au crescut și au înecat‐o, și n‐a dat rod. 8 Și altele au căzut pe pământul cel bun și au dat rod înălțându‐se și crescând și au adus: una treizeci și alta șaizeci și alta o sută. 9 Și a zis: Cine are urechi de auzit, să audă. 10 Și când a fost singur, cei ce erau pe lângă el, împreună cu cei doisprezece, l‐au întrebat despre pilde. 11 Și le‐a zis: Vouă vă este dată taina Împărăției lui Dumnezeu, iar pentru cei de afară toate se fac în pilde, 12 ca văzând să vadă și să nu zărească și auzind să audă și să nu priceapă, ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte păcatele. 13 Și le zice: Nu știți pilda aceasta? Și cum veți cunoaște toate pildele? 14 Semănătorul seamănă cuvântul. 15 Iar aceștia sunt cei de lângă cale unde se seamănă cuvântul; și când au auzit, îndată vine Satana și ia cuvântul cel semănat în ei. 16 Și aceștia de asemenea sunt cei semănați pe loc stâncos care, când au auzit cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie. 17 Și n‐au rădăcină în sine, ci sunt până la o vreme; apoi când se face o strâmtorare sau prigonire pentru cuvânt, îndată se poticnesc. 18 Și alții sunt cei semănați între spini; aceștia sunt cei ce au auzit cuvântul, 19 și grijile veacului și amăgirea avuției și poftele de altele intrând îneacă cuvântul și se face neroditor. 20 Și cei ce sunt semănați pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul și‐l primesc și fac rod: unul treizeci și unul șaizeci și unul o sută.
Lumina
21 Și le‐a zis: Nu cumva este adusă candela ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? 22 Căci nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față, nici n‐a fost ceva ascuns decât ca să vină la arătare. 23 Dacă cineva are urechi de auzit să audă. 24 Și le‐a zis: Luați seama ce auziți. Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va da mai mult. 25 Căci cine are i se va da și cine n‐are, i se va lua și ce are.
Pilda cu sămânța
26 Și a zis: Așa este Împărăția lui Dumnezeu, cum aruncă un om sămânța pe pământ, 27 și doarme și se scoală noaptea și ziua și sămânța răsare și crește, el însuși nu știe cum. 28 Pământul aduce rod de la sine, mai întâi firul verde, apoi spicul, apoi grâul deplin în spic. 29 Iar când rodul este copt, îndată trimite secerea, căci a sosit secerișul.
Pilda grăuntelui de muștar
30 Și a zis: Cum să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă s‐o punem? 31 Este ca un grăunte de muștar care, când se seamănă pe pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ. 32 Dar când s‐a semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și face ramuri mari încât păsările cerului pot locui sub umbra lui. 33 Și le vorbea cuvântul în multe pilde de felul acesta, după cum puteau să audă. 34 Și fără pildă nu le vorbea; dar la o parte lămurea toate ucenicilor săi.
Potolirea furtunii
35 Și în ziua aceea făcându‐se seară, le zice: Să trecem dincolo. 36 Și lăsând ei gloata, îl iau cu ei cum era în corabie: și erau alte corăbii cu el. 37 Și se face o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât acum era să se umple corabia. 38 Și el era în partea din urmă a corăbiei dormind pe căpătâi; și‐l deșteaptă și‐i zic: Învățătorule, nu‐ți este grijă că pierim? 39 Și s‐a sculat și a certat vântul și a zis mării: Taci, fii liniștită. Și vântul s‐a potolit și s‐a făcut o liniște mare. 40 Și le‐a zis: Pentru ce sunteți așa fricoși? Cum n‐aveți credință? 41 Și s‐au temut cu temere mare și ziceau între ei: Cine este dar acesta că și vântul și marea ascultă de el?
E pilda pa o cuchiari
1 O Isus pale astardeas te sîcavel le bute manușăn pașa o baro pai. Sostar chidineaile but manușa Leste, opră găle vi othe bășălas and‐o parahodo, p‐o baro pai; ta sa ăl but manușa bășănas p‐o șuchimo pașa o baro pai. 2 Pala codea astardeas te sîcavel‐len but buchea andă pildate; vi and‐o sîcaimo so delas, lengă motholas: 3 „Așunen! Eta, o manuș inclisteas te thol ăl cuchea and‐e phuv. 4 Cana tholas ăl cuchea and‐e phuv, varăsave cuchea pele pașa o drom: avile ăl ciricle vi hale‐le. 5 Aver cuchea pele pă iech than barănța, cai ci sas len but phuv: sîgo incliste, sostar ci dine mai tele phuveatar; 6 ta, cana vazdeas‐pe o cham opră, phabardeas‐len; vi, sostar ci sas‐len vurma, șuchile. 7 Aver pele mașcar ăl canră; ăl canră barile, vi tasarde‐len, cadea că ci dine rodo. 8 Aver pele andă lașe phuvea so dine rodo, savo uciolas vi bariolas; vi andeas: iech trivardeș, aver șovardeș, ta o col‐aver iech șăl.“ 9 Pala codea phendeas: „cas sîn cana, te așunel!“ 10 Cana sas corcoro, codola save sas pala Leste le dășudonența, pușle‐Les pa e pilda. 11 „Tumengă“, phendeas Vo, „sas dino te prinjeanen e taina le Devlescă Raimaschi; ta codolengă save sîn avri anda tumende, savoră buchea sîn sîcadine andă‐l pilde“; 12 anda soste, „ta sa codolasa că von roden, te dichăn, ta te ci dichăn, ta vi sa cade că așunen ta te ci hachiarăn, te ci cuva te asban le Devleste, te ci iertin‐pe lengă bezeha.“ 13 Vo mai phendeas‐lengă: „Ci hachiarăn cadea pilda? Sar avela te hachiarăn sa ăl col‐avera pilde?“ 14 Codo savo șiol ăl cuchea, șiol o Divano. 15 Codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele pașa o drom, sîn codola andă save sîn șiutino o Divano; ta pala soste așunde‐les, sîgo avel o Satano, lel o Divano so sas șiutino andă lende. 16 Sa cadea, codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele p‐o than le barăngo, sîn codola, cana așunen o Divano, sîgo len‐les andă pende mișto failimasa; 17 ta ci sîn vurma andă lende, ta încărăl ji andă iech vreme; ta sar avel iech pharimo sar iech nașaimo anda o Divano, eto durion Lestar. 18 Aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save peren andă‐l canră; cadala sîn codola save așunen o Divano; 19 ta zurales thon‐pe andă lende ăl buchea le lumeacă, le barvalimască vi le tharimata, sar vi o camlimo aver bucheango, save tasaven o Divano, cadea că cărăn‐Les bi-rodosco. 20 Pala codea aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save pele and‐e phuv e lași. Cadala sîn codola save așunen o Divano, len‐Les pengă, save cărăn rodo; iech trivardeș, aver șovardeș, aver iech șăl.
Vedaria
21 Vo mai phendeas‐lengă: „Voră e vedaria sîn andini te avel thodini tela e balai, voi tela o pato? Ci sîn voră te avel thodini cai thon ăl momele? 22 Sostar chanci ci sîn garadino, te ci avel avri ușiardino, chanci savo te avel sîcadino, savo ci sîcaighiol angla e vedaria. 23 Te sîn varăcas cana așunimască, te așunel.“ 24 Vo mai phendeas‐lengă: „Te roden vi te dichăn mișto pala soste așunen. Save măsurasa avela te măsurin, avela te măsurin tumengă: sar vi avela te den tumen mai but. 25 Cadea că codoles cai sîn‐les, avela te mai den‐les; ta codoles saves ci sîn, avela te len‐lestar vi so sîn‐les.“
E pilda p‐ăl cuchea
26 Vo mai phendeas: „Le Devlescă Raimasa cadea sîn sar cana iech manuș șiudel ăl cuchea and‐e phuv; 27 sar vi te sovelas racheaco, sar te avelas sar ghesă: ăl cuchea hutilghion vi barion bi‐codolaco te jianel sar. 28 E phuv anel rodo corcoro: anglal cărghiol ciar zeleno, pala codea o șăro le ghivesco, pala codea o șăro pherdo cuchența: 29 Ta cana sîn phaco o rodo, sîgo thol o luno andă leste, sostar arăsleas o șinimo“.
E pilda pa e cuchin le muștarăschi
30 Vo mai phendeas: „Sosa meazosaras o Raimo le Devlesco, sar vi pa savi pilda avelas te sîcavas‐la? 31 Meazol‐pe iechă muștarăsca cuchinasa, savi, cana sîn șiutini and‐e phuv, anda sa ăl cuchea pa e phuv sîn mai țînorî; 32 ta, pala soste sas șiutini and‐e phuv, bariol vi cărghiol mai bari sar sa ăl legume, vi cărăl crăci bare.“ 33 O Isus cărlas lengă prinjeandino o Divano pa but pilde sar cadala, sar daștin von te hachiarăn‐Les. 34 Ci delas lengă duma bi‐pildengo; ta, cana sas mai ocothe corcoro, cărlas te hachiarăn Lescă ucenice sa ăl buchea.
Torghiarăl e bari balval
35 Sa andă codo ghes, racheaco, o Isus phendeas lengă: „Te nachas p‐o col‐aver rig.“ 36 Pala soste deas o drom le bute manușăngo, ăl ucenice len‐Les and‐o parahodo andă savi sas, vi cadea sar sas. Ta sa Lesa mai sas vi aver parahodo. 37 Astarghileas iech zurales bari balval, savi șiudelas bare uce pai and‐o parahodo, cadea că mai sas te pherghiol o parahodo. 38 Vo sovelas and‐o paluno than. Ăl ucenice ușteade‐Les, vi phendea‐Lescă: „Sîcade Raie, ci fai Tut că hasaivas?“ 39 Vo uștileas, haleas‐Pe le balvalesa, vi phendeas le bare paiescă: „Te ci phenes chanci! Bi mosco!“ E balval torghileas, vi cărghileas iech baro lașiarimo. 40 Pala codea phenel‐lengă: „Sostar san cadea daraimască? Sa ci sîn‐tumen pachiamo?“ 41 Hutildeas‐len iech bari dar, vi phenenas iech avrăscă: „Con sîn codo că așunen Lestar vi e balval sar vi o baro pai?“