Coborârea Duhului Sfânt
1 Când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. 2 Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde erau ei. 3 Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, ce s‑au împărțit și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Și toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 În Ierusalim se aflau atunci iudei, oameni evlavioși din toate neamurile de sub cer. 6 Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 Erau uimiți și se minunau, zicând: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni ? 8 Cum de îi auzim fiecare în limba în care ne‑am născut? 9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia , 10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, pelerini din Roma, 11 iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!” 12 Toți erau uimiți și, neștiind ce să creadă, își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?” 13 Alții își băteau joc și spuneau: „Sunt plini de must!”
Cuvântarea lui Petru
14 Atunci, Petru s‑a ridicat împreună cu cei unsprezece, și‑a înălțat glasul și le‑a zis: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și să luați aminte la cuvintele mele! 15 Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci este abia ceasul al treilea din zi. 16 Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 Așa va fi în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu:
voi turna din Duhul Meu peste orice făptură;
fiii voștri și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea vedenii
și bătrânii voștri vor visa vise!
18 Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele
voi turna din Duhul Meu în zilele acelea și vor profeți.
19 Voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge, foc și nor de fum;
20 soarele se va preschimba în întuneric
și luna, în sânge,
înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucită.
21 Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile și semnele pe care le‑a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, 23 pe Acesta, predat potrivit planului și preștiinței lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor nelegiuiți; 24 pe El Dumnezeu L‑a înviat, dezlegându‑L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre El:
Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei,
căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea, mi s‑a bucurat inima și mi s‑a veselit limba;
chiar și trupul meu va sălășlui în nădejde,
27 căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților
și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții
și mă vei umple de bucurie înaintea feței Tale.
29 Fraților, despre patriarhul David să‑mi fie îngăduit a spune cu îndrăzneală că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30 Profet fiind, el a știut că Dumnezeu S‑a jurat să așeze pe tronul lui pe unul care să fie rodul coapselor lui ; 31 despre învierea lui Hristos a profețit și a vorbit el, când a zis că n‑a fost lăsat în Locuința Morților, iar trupul Lui n‑a văzut putrezirea . 32 Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, iar noi toți suntem martori ai Lui. 33 După ce S‑a înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt , a turnat ce vedeți și auziți. 34 Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el zice:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
35 până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»
36 De aceea, să știe negreșit toată casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L‑ați răstignit.”
37 Auzind ei aceste cuvinte , au fost străpunși în inimă și le‑au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38 Petru le‑a răspuns: „Pocăiți‑vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Sfântului Duh! 39 Căci făgăduința este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, oricâți va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” 40 Și cu multe alte cuvinte îi sfătuia și‑i îndemna, zicând: „Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații strâmbe!” 41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea s‑au adăugat cam trei mii de suflete.
Viața primei comunități creștine
42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43 Fiecare suflet era plin de teamă, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44 Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau totul în comun. 45 Își vindeau proprietățile și averile și le împărțeau tuturor, după nevoia fiecăruia. 46 În fiecare zi mergeau toți într‑un cuget la Templu, frângeau pâinea în case și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
Coborârea Duhului Sfânt peste credincioşi
1 Când a venit ziua Cincizecimii erau adunaţi toţi în acelaşi loc. 2 Şi deodată, din cer s-a auzit un vuiet ca un vânt care suflă năprasnic şi a umplut toată casa unde erau adunaţi. 3 Şi s-au văzut limbi ca de foc împărţindu-se peste ei şi s-au aşezat câte una peste fiecare dintre ei. 4 S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi, aşa cum le dădea Duhul să rostească.
5 În Ierusalim se aflau localnici iudei şi bărbaţi evlavioşi din toate popoarele de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela mulţimea s-a strâns tulburată pentru că fiecare îi auzea vorbind chiar în limba lui 7 şi au rămas uimiţi şi se mirau zicând: „Iată, nu sunt, oare, galileeni, toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi atunci, cum de îi auzim noi, fiecare, vorbind în limba în care ne-am născut? 9 Parţi şi mezi, elamiţi şi locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii şi ai Capadociei, din Pont şi din Asia, 10 din Frigia şi din Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei dinspre Cirene, romani în trecere, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.” 12 Se mirau cu toţii, plini de uimire, şi spuneau unii către alţii „Ce poate să însemne asta?” 13 Alţii însă îi batjocoreau zicând: „Sunt plini de must!”
Petru vesteşte învierea lui Iisus
14 Atunci Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece, le-a zis cu glas tare: „Iudei şi voi, locuitori ai Ierusalimului, să ştiţi toţi! Ascultaţi-mi cuvintele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare, căci este numai ceasul al treilea, 16 ci aceasta este ceea ce s-a spus prin profetul Ioel:
17 Aşa va fi în zilele din urmă, spune Dumnezeu,voi turna din Duhul Meu peste toţi oamenii,iar fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţişi tinerii voştri vor avea viziuni ,iar bătrânii voştri vor visa visuri.18 Chiar şi peste robii şi roabele Melevoi turna din Duhul Meu în zilele aceleaşi ei vor profeţi.19 Voi face minuni sus, în cer,şi semne jos, pe pământ,sânge şi foc şi un vârtej de fum.20 Soarele se va preface în întuneric,iar luna în sângeînainte să vină ziua Domnului, cea mare şi slăvită.21 Şi oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.22 Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe El, cel dat vouă potrivit planului dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu, l-aţi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, pironindu-l pe cruce; 24 însă Dumnezeu, l-a înviat dezlegând legăturile morţii, întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub puterea ei. 25 Despre El zice David:
Îl văd mereu pe Domnul înaintea mea,căci El stă la dreapta mea, ca să nu mă clatin.26 De aceea mi s-a bucurat inima şi mi s-a înveselit limbaşi chiar şi trupul meu va aştepta cu nădejde,27 fiindcă nu vei părăsi sufletul meu în sălaşul celor morţi, nici nu-l vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţiişi mă vei umple de bucurie cu faţa Ta.29 Fraţilor, îngăduiţi-mi să spun cu îndrăzneală că patriarhul David a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este aici, la noi, până în zilele noastre. 30 Dar David, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu legământ că pe tronul lui va pune unul din urmaşii săi, 31 a văzut mai dinainte învierea lui Hristos şi despre ea a vorbit el când a zis că
nu a fost părăsit în sălaşul celor morţişi nici trupul Său nu va vedea putrezirea.32 Pe acest Iisus l-a înviat Dumnezeu şi noi toţi suntem martorii Lui. 33 Aşadar, după ce a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl Duhul Sfânt care fusese făgăduit, pe acesta El l-a revărsat după cum vedeţi şi auziţi. 34 Căci nu David s-a înălţat la ceruri, când zice:
Domnul a zis Domnului meu,Şezi la dreapta Mea35 până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăiaşternut sub picioarele Tale.36 Să ştie, aşadar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Hristos pe acest Iisus pe care voi l-aţi răstignit.”
37 Ascultându-l, inima le-a fost adânc mişcată şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38 Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt. 39 Făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pentru toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” 40 Şi le mărturisea şi îi îndemna cu multe alte cuvinte, spunându-le: „Salvaţi-vă din mijlocul acestor oameni vicleni!” 41 Aşadar, cei ce au primit cuvântul Lui au fost botezaţi şi s-au adăugat în ziua aceea aproape trei mii de suflete.
Viaţa primilor creştini
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune.
43 Toţi erau cuprinşi de teamă pentru că prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Şi toţi cei care crezuseră erau împreună şi aveau totul în comun, 45 îşi vindeau bunurile şi averile şi împărţeau tot după nevoia fiecăruia. 46 În fiecare zi stăruiau într-un cuget în Templu şi, frângând pâinea acasă, luau masa cu bucurie şi cu inimă curată, 47 lăudându-l pe Dumnezeu şi fiind bine văzuţi de tot poporul. Iar Domnul sporea zi de zi numărul celor mântuiţi.