1 „Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” 2 Când au auzit că le vorbește în limba aramaică, au făcut mai multă liniște. El a continuat: 3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta. Am fost educat cu strictețe în Legea strămoșească, la picioarele lui Gamaliel , și am fost plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți voi toți astăzi. 4 Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am aruncat în temniță bărbați și femei; 5 marele‑preot și tot sfatul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat de la ei scrisori și pentru frații din Damasc și am plecat să‑i aduc legați la Ierusalim pe cei ce erau acolo, ca să fie pedepsiți.
6 Pe drum , când mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o lumină puternică din cer a strălucit deodată în jurul meu. 7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care‑mi zicea: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?» 8 «Cine ești, Doamne?», am răspuns eu. Și El mi‑a zis: «Eu sunt Isus din Nazaret, pe care‑L prigonești.» 9 Cei ce erau cu mine au văzut lumina [și au fost cuprinși de teamă], dar glasul Celui ce‑mi vorbea nu l‑au auzit. 10 Atunci, am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» «Ridică‑te» , mi‑a răspuns Domnul, «du‑te în Damasc și acolo ți se va spune tot ce ți‑a fost rânduit să faci!» 11 Cum nu vedeam nimic din pricina strălucirii acelei lumini, am ajuns în Damasc dus de mână de către cei ce erau cu mine.
12 Un anume Anania, bărbat evlavios după Lege, cu nume bun printre toți iudeii care locuiesc [în Damasc], 13 a venit, a stat lângă mine și mi‑a zis: «Frate Saul, recapătă‑ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi‑am recăpătat vederea și am putut să‑l văd. 14 El mi‑a zis: «Dumnezeul părinților noștri te‑a ales să cunoști voia Lui, să‑L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvânt din gura Lui; 15 căci Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la cele pe care le‑ai văzut și le‑ai auzit. 16 Și acum, ce mai aștepți? Ridică‑te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele [Domnului]!»
17 După ce m‑am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut în extaz 18 și L‑am văzut pe Domnul , care‑mi zicea: «Repede! Ieși degrabă din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine!» 19 Și am zis: «Doamne, ei știu că eu îi întemnițam și‑i băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20 și că , atunci când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, încuviințând și păzind hainele celor ce‑l omorau!» 21 Iar El mi‑a zis: «Du‑te, căci te voi trimite departe, la neamuri…» ”
22 Ei l‑au ascultat până la cuvântul acesta, iar apoi și‑au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe fața pământului pe un asemenea om! Nu merită să trăiască!” 23 Fiindcă ei strigau, își smulgeau hainele de pe ei și aruncau țărână în văzduh, 24 tribunul a poruncit să‑l ducă pe Pavel în fortăreață și să fie cercetat sub lovituri de bici, ca să afle de ce strigau astfel împotriva lui. 25 În timp ce‑l întindeau ca să fie biciuit, Pavel i‑a zis centurionului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman care nici măcar nu a fost judecat?” 26 Auzind aceasta , centurionul a mers să‑i dea de știre tribunului, zicând: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” 27 Tribunul s‑a apropiat și i‑a zis lui Pavel: „Spune‑mi, ești cetățean roman?” „Da”, i‑a răspuns el. 28 Tribunul a zis: „Eu am dobândit cetățenia aceasta cu o sumă mare de bani.” Pavel a spus: „Eu o am chiar prin naștere.” 29 Îndată, cei ce urmau să‑l cerceteze l‑au lăsat în pace. Tribunului chiar i s‑a făcut teamă când a aflat că Pavel este cetățean roman, fiindcă îl ținuse legat.
Pavel, înaintea Sinedriului
30 A doua zi, fiindcă voia să știe adevărul despre învinuirile pe care i le aduceau iudeii, l‑a dezlegat și a poruncit să se adune preoții de seamă și tot Sinedriul; apoi, l‑a adus pe Pavel și l‑a înfățișat înaintea lor.
Apărarea lui Pavel în Ierusalim
1 „Fraţi şi părinţi, iată apărarea mea faţă de voi, ascultaţi-mă!” 2 Când ei l-au auzit că vorbeşte în ebraică au făcut o linişte şi mai mare, iar Pavel le-a zis: 3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul din Cilicia şi am învăţat la Ierusalim, la picioarele lui Gamaliel. Am fost instruit cu grijă în Legea părintească şi am fost plin de zel faţă de Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi astăzi. 4 Am prigonit Calea aceasta până la moarte de om, i-am arestat şi i-am aruncat în temniţă pe credincioşi, bărbaţi şi femei – 5 marele preot şi toată adunarea bătrânilor pot să dea mărturie! Am luat de la ei scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să îi aduc pe ucenicii de acolo, legaţi la Ierusalim, să fie pedepsiţi.
6 Însă pe când călătoream şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. 7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care îmi vorbea: Saule, Saule, de ce Mă persecuţi? 8 Eu i-am răspuns: Cine eşti, Doamne? iar El mi-a zis: Eu sunt Iisus Nazarineanul pe care tu îl persecuţi! 9 Cei care erau cu mine au văzut lumina dar nu au auzit glasul care îmi vorbea. 10 Iar eu i-am spus: Ce vrei să fac, Doamne? El mi-a răspuns: Ridică-te şi du-te în Damasc, pentru că acolo ţi se va spune tot ce ţi s-a hotărât să faci! 11 Cum nu mai puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini am mers în Damasc, condus de mână de către însoţitorii mei.
12 Şi Anania, un om evlavios după Lege şi vorbit de bine de toţi iudeii care trăiau acolo, 13 a venit, a stat lângă mine şi mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi l-am văzut! 14 Anania mi-a spus: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales mai dinainte să cunoşti voia Lui şi să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glasul gurii Lui, 15 pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, cu privire la ceea ce ai văzut şi ai auzit. 16 Acum, de ce mai stai? Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând Numele Lui!
17 Când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în Templu, s-a făcut aşa, că am intrat într-o stare de extaz 18 şi l-am văzut că îmi spune: Repede, grăbeşte-te şi pleacă din Ierusalim, căci nu vor primi mărturia ta despre Mine. 19 Eu i-am zis: Doamne, ei ştiu că îi închideam în temniţă şi îi băteam pe cei care credeau în tine, prin sinagogi, 20 şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu în picioare acolo, încuviinţându-i şi păzind hainele celor care îl ucideau! 21 Dar El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite la neamuri, departe!”
22 Ei l-au ascultat până la vorba aceasta; atunci şi-au ridicat glasul şi au strigat: „Ia-l de pe faţa pământului, nu merită să trăiască un asemenea om!” 23 Strigau şi îşi vânturau hainele şi aruncau praf în aer.
Închiderea lui Pavel în fortăreaţă
24 Comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreaţă şi să fie biciuit şi cercetat ca să afle din ce cauză strigau ei aşa împotriva lui. 25 Pe când îl legau pentru biciuire, Pavel i-a zis căpitanului, care era de faţă: „Vă este permis să bateţi un cetăţean roman care nu a fost condamnat?” 26 Căpitanul, auzind, a mers la comandant să-i dea de veste şi i-a zis: „Ce vrei să faci? Omul acesta este cetăţean roman!” 27 Căpitanul s-a întors şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?” iar Pavel a zis: „Da!” 28 Comandantul i-a răspuns: „Eu am obţinut cetăţenia aceasta cu o mare sumă de bani.” Iar Pavel i-a zis: „Eu chiar m-am născut roman!” 29 Atunci, imediat, cei ce se pregăteau să-l interogheze s-au retras. Comandantul s-a temut când a aflat că Pavel este roman, pentru că îl legase.
30 A doua zi, vrând să cunoască adevărul, anume, de ce îl acuză iudeii, l-a dezlegat şi a poruncit să vină toţi preoţii de seamă şi tot sinedriul şi l-a adus pe Pavel să stea înaintea lor.