Pavel, pe insula Malta
1 După ce am scăpat de primejdie , am aflat că insula se numea Malta. 2 Barbarii ne‑au arătat o bunăvoință neobișnuită; au aprins un foc și ne‑au primit pe toți, căci începuse să plouă și era frig. 3 Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, când a pus‑o pe foc, o viperă a ieșit din cauza căldurii și s‑a prins de mâna lui. 4 Barbarii, când au văzut jivina atârnată de mâna lui, au zis unii către alții: „Fără îndoială că omul acesta este un ucigaș, căci, deși a scăpat teafăr din mare, Dreptatea nu‑i îngăduie să trăiască.” 5 Pavel a scuturat jivina în foc și n‑a pățit nimic, 6 deși ei așteptau să se umfle sau să cadă pe dată mort. Dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic rău, și‑au schimbat părerea și ziceau că este un zeu.
7 În împrejurimi erau moșiile mai‑marelui insulei, numit Publius. El ne‑a primit și ne‑a găzduit cu multă omenie trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea cuprins de febră și dizenterie. Pavel a mers la el, s‑a rugat , și‑a pus mâinile peste el și l‑a vindecat. 9 Atunci au început să vină și ceilalți bolnavi de pe insulă și au fost vindecați. 10 Ne‑au arătat multă cinste și, la îmbarcarea noastră, ne‑au dat tot ce aveam nevoie.
Sosirea la Roma
11 După trei luni, am plecat cu o corabie venită din Alexandria care iernase pe insulă și care purta semnul Dioscurilor . 12 Am ajuns la Siracuza, unde am rămas trei zile. 13 De acolo, am ridicat ancora și am ajuns la Regium. Fiindcă a doua zi a început să bată vântul din sud, după două zile am ajuns la Puteoli, 14 unde i‑am întâlnit pe câțiva frați, care ne‑au rugat să rămânem cu ei șapte zile. Și astfel am ajuns la Roma. 15 Acolo, frații care auziseră despre noi au venit în întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius și până la Trei Taverne. Văzându‑i, Pavel I‑a mulțumit lui Dumnezeu și s‑a îmbărbătat. 16 Când am ajuns la Roma, [centurionul i‑a predat pe întemnițați prefectului gărzilor pretoriene, iar] lui Pavel i s‑a îngăduit să locuiască separat, cu un soldat care‑l păzea.
Pavel propovăduiește la Roma
17 După trei zile, Pavel i‑a chemat pe mai‑marii iudeilor și, după ce s‑au adunat, le‑a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva poporului sau obiceiurilor noastre strămoșești, în Ierusalim am fost predat romanilor și pus în lanțuri. 18 După ce m‑au cercetat , ei voiau să‑mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină de moarte. 19 Dar iudeii s‑au împotrivit și am fost nevoit să fac apel la cezar, dar nu fiindcă aș fi avut de gând să‑mi învinuiesc neamul. 20 De aceea v‑am chemat să vă văd și să vorbim, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.” 21 Ei i‑au răspuns: „Noi n‑am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și nici n‑a venit vreun frate care să ne anunțe sau să spună ceva rău despre tine. 22 Dar am vrea să auzim de la tine ce gândești, deoarece știm că gruparea aceasta pretutindeni stârnește împotrivire.”
23 Au hotărât cu el o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le‑a dat lămuriri și mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu încercând, de dimineața până seara, să‑i convingă cu privire la Isus pe baza Legii lui Moise și a Profeților. 24 Unii s‑au lăsat înduplecați de spusele lui, dar alții n‑au crezut. 25 Fiindcă s‑au iscat neînțelegeri între ei, au plecat, iar Pavel le‑a mai zis doar atât: „Bine a zis Duhul Sfânt despre părinții voștri prin profetul Isaia, 26 când a spus:
Du‑te la poporul acesta și spune‑i:
«De auzit veți auzi, și nu veți înțelege;
de privit veți privi, și nu veți vedea.
27 Căci inima acestui popor s‑a împietrit;
cu urechile greu au auzit,
iar ochii și i‑au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima
și să se întoarcă la Mine ca să‑i vindec.»
28 Să știți că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu le‑a fost trimisă neamurilor și ele vor asculta.” 29 [După ce le‑a zis aceste cuvinte , iudeii au plecat purtând discuții aprinse unii cu alții.]
30 Pavel a rămas doi ani într‑o casă închiriată și îi primea pe toți cei care veneau la el. 31 Propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și‑i învăța pe oameni despre Domnul Isus Hristos cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.
Plecarea din Malta şi sosirea în Roma
1 După ce au scăpat, au aflat că numele insulei era Malta. 2 Locuitorii ei, barbarii, ne-au primit cu o prietenie deosebită, aprinzând un foc şi invitându-ne pe toţi să stăm în jurul lui, pentru că ploua şi era frig. 3 Pavel strânsese o grămadă de crengi şi le arunca în foc, când, din cauza căldurii, a ieşit o viperă şi s-a agăţat de mâna lui. 4 Când au văzut barbarii şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis între ei: „Cu siguranţă, omul acesta este un ucigaş şi, chiar dacă s-a salvat din valuri, dreptatea nu îl lasă să trăiască!” 5 Dar Pavel a scuturat şarpele în foc şi n-a păţit nimic. 6 Ei credeau că trebuie să se umfle sau să se prăbuşească deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi bine şi n-au văzut nimic neobişnuit şi-au schimbat părerea şi au început să spună că este un zeu. 7 Pământul din preajma acelui loc era al conducătorului insulei, numit Publius; el ne-a întâmpinat bine şi ne-a găzduit cu generozitate vreme de trei zile. 8 Tocmai atunci, tatăl lui Publius a căzut bolnav la pat, cu febră şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, şi-a pus mâinile peste el şi, rugându-se, l-a vindecat. 9 Din cauza aceasta, au început să vină şi alţi bolnavi de pe insulă şi erau vindecaţi. 10 Ni s-a arătat o mare cinste şi, când a fost să plecăm, ne-au dat tot ce aveam nevoie.
11 După trei luni de zile, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină care iernase în insulă şi care purta semnul Gemenilor. 12 Am ajuns la Siracuza şi am rămas acolo trei zile. 13 De acolo, am pornit să navigăm şi am ajuns la Regium. După o zi a început să bată vântul de miazăzi, iar în ziua următoare am sosit în portul Puteoli, 14 unde am găsit nişte fraţi şi, pentru că ne-au rugat, am rămas cu ei şapte zile. Şi astfel am ajuns la Roma. 15 Fraţii de aici au auzit despre noi şi au venit împreună cu noi până aproape de Forul lui Apius şi de Trei Taverne; când i-a văzut, Pavel i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj. 16 După ce am intrat în Roma, lui Pavel i s-a permis să stea în gazdă, undeva, fiind păzit de un soldat.
Pavel predică evanghelia în Roma
17 După trei zile el i-a chemat pe conducătorii iudeilor şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, eu nu am făcut nimic împotriva poporului sau a obiceiurilor strămoşeşti şi totuşi, am fost legat cu lanţuri în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor. 18 După ce m-au judecat, ei au vrut să mă elibereze pentru că nu-mi găseau nici o vină vrednică de moarte. 19 Însă când iudeii s-au împotrivit, a trebuit să fac apel la Cezar, deşi nu mă gândeam să-mi învinuiesc propriul popor. 20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc, căci eu port lanţurile acestea pentru nădejdea lui Israel.” 21 Ei i-au răspuns: „Noi nu am primit nici o scrisoare despre tine din Iudeea, nici nu a ajuns la noi vreun frate care să ne anunţe sau să ne vorbească ceva rău despre tine. 22 Am dori, astfel, să auzim de la tine ce gândeşti, pentru că, aşa cum am aflat, peste tot se vorbeşte împotriva acestei partide.”
23 Au stabilit cu el o zi şi au venit mulţi atunci, la locuinţa lui. De dimineaţa până seara, el le-a explicat şi le-a dat mărturie despre Împărăţia lui Dumnezeu, încercând să-i convingă de cele privitoare la Iisus, din Legea lui Moise şi din profeţi. 24 Unii au fost convinşi de cele spuse de el, alţii n-au crezut. 25 Nefiind de acord unii cu alţii, au început să plece, iar la sfârşit Pavel le-a zis acest cuvânt: „Bine a spus Duhul Sfânt prin profetul Isaia către părinţii voştri 26 când zicea:
Mergi la poporul acesta şi spune-le:
De auzit, veţi auzi, dar nu veţi înţelege
De văzut, veţi vedea, dar nu veţi pricepe.
27 Căci inima acestui popor s-a îngreunat:
cu urechile aud greu,
iar ochii şi i-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă
şi Eu să îi vindec.
28 Să vă fie cunoscut, aşadar, că această mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, iar ei o vor asculta.” 30 Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-o casă închiriată de el, şi îi primea pe toţi care veneau la el, 31 vestindu-le Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţându-i cele privitoare la Domnul Iisus Hristos cu toată îndrăzneala şi nestingherit de nimeni.