Prolog
1 Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele petrecute printre noi, 2 după cum ni le‑au încredințat cei care le‑au văzut de la început cu ochii lor și au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am socotit și eu nimerit ca, după ce le‑am urmărit pe toate cu migală de la început, să ți le scriu pe rând , preaalesule Teofile, 4 ca să fii încredințat de temeinicia învățăturilor pe care le‑ai primit.
Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar soția lui era dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, trăind fără prihană, după toate poruncile și rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă.
8 Pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, 9 după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. 10 Și o mulțime de popor se ruga afară la ceasul tămâierii. 11 Atunci, i s‑a arătat un înger al Domnului, care stătea în picioare în partea dreaptă a altarului tămâierii. 12 Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și a fost cuprins de spaimă. 13 Dar îngerul i‑a spus:
„Nu te teme, Zaharia,
căci rugăciunea ta a fost ascultată,
și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu,
căruia îi vei pune numele Ioan!
14 El îți va fi bucurie și veselie,
și mulți se vor bucura de nașterea lui.
15 Va fi mare înaintea Domnului,
vin și băutură amețitoare nu va bea ,
ci va fi plin de Duhul Sfânt
încă din pântecele mamei lui,
16 și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce
la Domnul, Dumnezeul lor.
17 El va merge înaintea Lui,
în duhul și puterea lui Ilie,
ca să întoarcă inimile părinților spre copii
și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți,
ca să‑I rânduiască Domnului un popor pregătit.”
18 Zaharia i‑a zis îngerului: „După ce voi cunoaște lucrul acesta, căci eu sunt bătrân și soția mea este înaintată în vârstă?” 19 Drept răspuns, îngerul i‑a zis: „Eu sunt Gabriel , cel care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să‑ți vorbesc și să‑ți aduc această veste bună. 20 Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n‑ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.”
21 Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el zăbovește în Templu. 22 Când a ieșit, nu putea să le vorbească, iar ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le tot făcea semne căci rămăsese mut. 23 Când i s‑au împlinit zilele de slujbă, a plecat acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s‑a ascuns vreme de cinci luni, căci zicea: 25 „Aceasta a făcut‑o Domnul pentru mine, în zilele când Și‑a aruncat privirea asupra mea, ca să‑mi șteargă ocara dintre oameni.”
Anunțarea nașterii lui Isus Hristos
(Matei 1:18‑25)26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 [Îngerul] a intrat la ea și i‑a zis: „Plecăciune ție , căreia ți s‑a făcut har! Domnul este cu tine! [Binecuvântată ești tu între femei!]” 29 Tulburată foarte mult de cuvântul acesta, ea se întreba ce fel de salut este acesta. 30 Îngerul i‑a zis:
„Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!
31 Iată , vei zămisli și vei naște un Fiu,
căruia Îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt;
și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său.
33 El va domni peste casa lui Iacov în veci,
și împărăția Lui nu va avea sfârșit.”
34 Maria i‑a zis îngerului: „Cum se va întâmpla asta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” 35 Îngerul i‑a răspuns zicând:
„Duhul Sfânt Se va coborî peste tine,
și puterea Celui Preaînalt te va umbri.
De aceea, copilul sfânt care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și este în a șasea lună, ea, care era numită stearpă. 37 Căci la Dumnezeu niciun lucru nu este cu neputință .” 38 Maria a zis: „Iată roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea.
Maria o vizitează pe Elisabeta
39 În zilele acelea, Maria s‑a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într‑o cetate din Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. 41 De îndată ce a auzit Elisabeta salutul Mariei, i‑a tresăltat pruncul în pântec, iar Elisabeta s‑a umplut de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare și a zis:
„Binecuvântată ești tu între femei
și binecuvântat este rodul pântecelui tău!
43 Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? 44 Fiindcă, iată, cum a ajuns salutul tău la urechile mele, mi‑a tresăltat pruncul în pântec de bucurie. 45 Ferice de cea care a crezut că se vor împlini cele ce i‑au fost spuse de Domnul!”
Cântarea de laudă a Mariei
46 Și Maria a zis:
„Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
47 și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit către starea umilă a roabei Sale .
Iată, de acum toate generațiile mă vor ferici,
49 pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mărețe pentru mine .
Numele Lui este sfânt
50 și îndurarea Lui rămâne din generație în generație peste cei ce se tem de El.
51 El a făcut lucrări puternice cu brațul Lui:
i‑a risipit pe cei ce se mândreau în cugetul inimii lor,
52 i‑a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor
și i‑a înălțat pe cei smeriți;
53 pe cei flămânzi i‑a umplut de bunătăți,
iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale;
54 a venit în ajutorul robului Său Israel,
căci Și‑a amintit de mila Sa –
55 după cum le‑a vorbit părinților noștri –
față de Avraam și urmașii lui în veac.”
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s‑a întors acasă.
Nașterea lui Ioan Botezătorul
57 Elisabetei i s‑a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. 58 Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și‑a arătat marea Lui îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta, au venit să‑l circumcidă pe prunc și voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60 Dar mama lui a răspuns zicând: „Nu , ci se va numi Ioan!” 61 Ei i‑au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!” 62 Atunci l‑au întrebat pe tatăl său prin semne cum ar vrea să‑i pună numele. 63 Zaharia a cerut o tăbliță și a scris astfel: „Numele lui este Ioan .” Și toți s‑au mirat. 64 Dintr‑odată , i s‑a deschis gura și i s‑a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. 65 Pe toți vecinii lui i‑a cuprins teama și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate lucrurile acestea. 66 Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și mâna Domnului era cu el.
Profeția lui Zaharia
67 Zaharia, tatăl lui, s‑a umplut de Duhul Sfânt, a profețit și a zis:
68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
pentru că Și‑a cercetat și Și‑a răscumpărat poporul
69 și pentru că ne‑a ridicat un Mântuitor puternic
în casa robului Său David,
70 după cum vestise prin gura sfinților Săi profeți din vechime:
71 mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72 Astfel Se îndură El de părinții noștri
și Își aduce aminte de legământul Său cel sfânt:
73 jurământul cu care S‑a jurat părintelui nostru Avraam
că, 74 după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor,
ne va lăsa să‑I slujim fără frică 75 în sfințenie și dreptate,
înaintea Lui, în toate zilele noastre.
76 Și tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt,
căci vei merge înaintea Domnului ca să‑I pregătești căile
77 și să‑i dai poporului Său cunoștința mântuirii,
spre iertarea păcatelor lui.
78 Prin mila cea mare a Dumnezeului nostru,
ne va cerceta Soarele din înălțime,
79 ca să‑i lumineze pe cei ce zac în întuneric și în umbra morții ,
și să ne îndrume pașii pe calea păcii!”
80 Iar copilul creștea și se întărea în duh, și a stat în pustiu până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Prolog şi dedicaţie către Teofil
1 De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi, 2 după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, 3 am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând, 4 ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, 9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; 10 şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. 11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. 12 Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. 16 Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.” 18 Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” 19 Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.”
21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. 22 Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. 23 Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24 După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: 25 „Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”
Anunţarea naşterii lui Iisus
26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine ”. 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. 30 Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! 31 Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. 32 Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, 33 şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” 34 Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” 35 Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. 37 Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” 38 Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? 44 Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. 45 Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.”
46 Şi Maria a spus:
47 Măreşte sufletul meu pe Domnul
şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 căci a privit la smerenia slujitoarei Sale.
Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic
şi sfânt este Numele Lui,
50 şi mila Lui din neam în neam se arată
celor ce se tem de El.
51 A arătat puterea braţului Său,
i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor;
52 i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53 pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54 A stat alături de Israel, slujitorul Său,
căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa,
55 după cum a grăit părinţilor noştri,
lui Avraam şi seminţiei lui în veac.
56 Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
57 Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. 58 Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. 60 Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” 61 Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” 62 Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. 64 Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. 66 Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”
67 Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească:
68 Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel
pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său
69 şi ne-a înălţat putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul Său,
70 precum a grăit prin gura sfinţilor Săi,
a profeţilor din vechime,
71 izbăvire de vrăjmaşii noştri
şi din mâna tuturor celor care ne urăsc,
72 ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri
şi să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt,
73 de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru,
că ne va da
74 să-I slujim fără teamă,
izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri,
75 în sfinţenie şi dreptate,
înaintea feţei Lui, în toate zilele vieţii noastre.
76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi,
căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregăteşti căile Sale
77 pentru a face cunoscută poporului Său mântuirea,
spre iertarea păcatelor,
78 prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru,
cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus,
79 ca să-i lumineze pe cei ce stăteau
în întuneric şi în umbra morţii
şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii.
80 Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.