Pilda judecătorului nedrept
1 Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage mereu și să nu renunțe. 2 El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3 În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4 O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6 Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7 Și Dumnezeu nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8 Vă spun că degrabă le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9 Pentru unii care credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți a rostit pilda aceasta: 10 „Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11 Fariseul stătea în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule , Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13 Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept , zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”
Isus și copiii
(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)15 I‑au adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta , îi certau. 16 Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)18 Un anume conducător L‑a întrebat pe Isus , zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19 „De ce Mă numești «bun»?” , i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20 Știi poruncile: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.» ” 21 El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22 Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23 Când a auzit el aceste cuvinte , s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.
24 Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25 Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26 Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27 Isus a răspuns: „Ce e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28 Atunci , Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat!” 29 Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)31 Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32 Va fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33 iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34 Ei n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea unui orb la Ierihon
(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37 I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38 Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41 „Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42 Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a mântuit.” 43 Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers după Isus , slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta , I‑a dat laudă lui Dumnezeu.
Parabola judecătorului nedrept
1 Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul. 2 Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina. 3 Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu! 4 Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că această văduvă mă tot supără, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă necăjească.” 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? 7 Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”
Parabola vameşului şi a fariseului
9 A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. 10 „Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig. 13 Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul! 14 Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”
Iisus şi copiii
15 Îi aduceau şi copii să se atingă de ei, dar, când i-au văzut, ucenicii i-au mustrat. 16 Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. 17 Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
18 Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 19 Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Unul-Dumnezeu. 20 Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! ” 21 Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!” 22 Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-Mă!” 23 Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.
24 Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor e să treacă o frânghie prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26 Cei care-L ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?” 27 Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.” 28 Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” 29 Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30 şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”
A treia vestire a morţii şi învierii lui Iisus
31 Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului. 32 Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat 33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.” 34 Dar ei n-au înţeles nimic din ce a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea orbului din Ierihon
35 Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind. 36 Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă. 37 I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret. 38 Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!” 39 Cei care mergeau cu El l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!” 42 Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” 43 Şi îndată a văzut şi L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, Îl lăuda pe Dumnezeu.