Învierea lui Isus
(Matei 28:1‑10. Marcu 16:1‑8. Ioan 20:1‑10)1 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea [și altele împreună cu ele] au venit la mormânt dis‑de‑dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră. 2 Au găsit piatra de la mormânt rostogolită, 3 au intrat , dar n‑au găsit trupul Domnului Isus. 4 Și pe când erau nedumerite de lucrul acesta, iată că s‑au ivit înaintea lor doi bărbați în haine strălucitoare. 5 Înspăimântate, ele s‑au plecat cu fața la pământ, dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6 Nu este aici, a înviat. Amintiți‑vă ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învie!” 8 Atunci, ele și‑au amintit de cuvintele lui Isus .
9 Când s‑au întors de la mormânt, le‑au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Femeile acestea erau: Maria Magdalena, Ioana , Maria lui Iacov și celelalte care erau împreună cu ele. Le spuneau apostolilor toate acestea, 11 însă lor cuvintele femeilor li se păreau aiureli și nu le credeau. 12 Dar Petru s‑a ridicat și a alergat la mormânt, s‑a aplecat și a văzut doar fâșiile de pânză pe jos; apoi a plecat acasă uimit de cele petrecute.
Isus Se arată pe drumul către Emaus
13 Și iată că, în aceeași zi, doi dintre ucenici mergeau într‑un sat numit Emaus, aflat la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14 și vorbeau despre tot ce se petrecuse. 15 Pe când vorbeau ei și discutau, Isus Însuși S‑a apropiat și mergea împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau împiedicați să‑L recunoască. 17 El le‑a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s‑au oprit triști. 18 Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I‑a zis: „Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el zilele acestea?” 19 „Ce?” , i‑a întrebat El. Și ei I‑au răspuns: „Ce s‑a întâmplat cu Isus din Nazaret, care a fost un profet puternic în faptă și cuvânt, înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Cum preoții de seamă și mai‑marii noștri L‑au dat să fie osândit la moarte și L‑au răstignit. 21 Noi nădăjduiam că El este Cel care îl va izbăvi pe Israel; totuși, este a treia zi de când s‑au petrecut toate acestea. 22 Ba încă niște femei de‑ale noastre ne‑au și tulburat: au mers dis‑de‑dimineață la mormânt, 23 nu I‑au găsit trupul și au venit spunând că ar fi avut o vedenie cu îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii dintre cei ce erau cu noi au mers la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L‑au văzut.” 25 Atunci Isus le‑a zis: „O, nepricepuți și greoi la inimă când e vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26 Oare nu trebuia să îndure Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” 27 Și a început de la Moise și de la toți profeții și le‑a tâlcuit din toate Scripturile cele privitoare la El.
28 Când s‑au apropiat de satul unde mergeau, El S‑a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit, zicând: „Rămâi cu noi, căci se înserează și ziua este pe sfârșite!” Și a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea și, după ce a frânt‑o, le‑a dat‑o. 31 Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Ei au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deslușea Scripturile?” 33 S‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. I‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați 34 și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S‑a arătat lui Simon !” 35 Au povestit și ei cele petrecute pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
Isus li Se arată ucenicilor
(Matei 28:16‑20. Marcu 16:14‑18. Ioan 20:19‑23. Fapte 1:6‑8)36 Pe când vorbeau ei astfel, [Isus Însuși] a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!” 37 Speriați și cuprinși de frică, ei credeau că văd un duh . 38 Dar El le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inimă? 39 Priviți‑Mi mâinile și picioarele: Eu sunt; atingeți‑Mă și vedeți: un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu.” 40 Și după ce a zis aceste vorbe , le‑a arătat mâinile și picioarele Sale . 41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le‑a zis: „Aveți ceva de mâncare aici?” 42 I‑au dat o bucată de pește fript [și un fagure de miere]. 43 El le‑a luat și a mâncat înaintea lor.
44 Apoi le‑a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le‑am spus pe când încă eram cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.” 45 Atunci le‑a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46 Și le‑a zis: „Așa este scris [și așa trebuia să fie ]: Hristos să pătimească și să învie din morți a treia zi 47 și să fie propovăduite , în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor printre toate neamurile , începând din Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri . 49 Și, iată , Eu voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar voi rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”
Înălțarea lui Isus
(Marcu 16:19‑20. Fapte 1:9‑11)50 El i‑a dus până aproape de Betania și, ridicându‑Și mâinile, i‑a binecuvântat. 51 Pe când îi binecuvânta, S‑a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52 După ce I s‑au închinat, s‑au întors în Ierusalim cu mare bucurie 53 și tot timpul erau în Templu, [lăudându‑L și] binecuvântându‑L pe Dumnezeu. [Amin!]
Învierea lui Iisus
1 În prima zi a săptămânii, femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite. 2 Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte 3 şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4 Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele. 5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea: 7 Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!” 8 Atunci şi-au amintit cuvintele Lui. 9 S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele. 11 Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut. 12 Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.
Iisus se arată celor doi ucenici pe drumul spre Emaus
13 Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim. 14 Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17 Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Şi I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 cum L-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. 21 Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22 Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt 23 şi, pentru că nu I-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu. 24 Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava Lui?” 27 Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor. 32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor. 34 Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.” 35 Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Iisus se arată ucenicilor şi apostolilor în camera de sus
36 Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37 Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38 Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă? 39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?” 42 Ei I-au dat o bucată de peşte fript. 43 Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să se vestească tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri. 49 Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl Meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea lui Iisus
50 Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.