Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Luca 19:28‑40. Ioan 12:12‑19)1 Când s‑au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi 2 și le‑a zis: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră! Îndată ce veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n‑a încălecat vreodată; dezlegați‑l și aduceți‑l la Mine! 3 Dacă vă va întreba cineva: «De ce faceți lucrul acesta?», să răspundeți: «Domnul are trebuință de el, și îndată îl va trimite înapoi aici.»” 4 Ucenicii s‑au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, în drum, și l‑au dezlegat. 5 Unii dintre cei ce stăteau acolo le‑au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?” 6 Ei le‑au răspuns cum le spusese Isus. Și i‑au lăsat să plece. 7 Au adus măgărușul la Isus, și‑au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8 Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri tăiate de pe câmp. 9 Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau:
„Osana!
Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului.
10 Binecuvântată este Împărăția care vine, a părintelui nostru David!
Osana în înălțimi!”
11 Isus a intrat în Ierusalim, în Templu. După ce S‑a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
(Matei 21:18‑19)12 În ziua următoare, pe când ieșeau ei din Betania, lui Isus I s‑a făcut foame. 13 A zărit de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă dacă va găsi ceva în el, dar ajungând lângă el, nu a găsit nimic decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14 Atunci i‑a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii Lui au auzit aceste vorbe .
Izgonirea vânzătorilor din Templu
(Matei 21:12‑17. Luca 19:45‑48. Ioan 2:13‑22)15 Au ajuns în Ierusalim și, după ce a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Și nu îngăduia nimănui să care vreun lucru prin Templu. 17 Și‑i învăța și zicea: „Oare nu este scris:
Casa Mea se va numi casă de rugăciune
pentru toate neamurile ?
Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari .” 18 Preoții de seamă și cărturarii au auzit și se gândeau cum să‑L omoare. Dar se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. 19 Și când s‑a înserat, Isus și ucenicii au ieșit din cetate.
Puterea credinței
(Matei 21:20‑22)20 Dimineața , pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l‑au văzut uscat din rădăcini. 21 Petru și‑a adus aminte și I‑a zis lui Isus : „Rabbí, iată, smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!” 22 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte: «Ridică‑te și aruncă‑te în mare» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că se va împlini ceea ce zice, i se va face. 24 De aceea vă spun: tot ce veți cere, când vă rugați, să credeți că ați și primit, și vi se va da. 25 Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. [ 26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”]
Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23‑27. Luca 20:1‑8)27 S‑au dus din nou la Ierusalim. Și , pe când Se afla Isus în Templu, au venit la El preoții de seamă, cărturarii și bătrânii 28 și I‑au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți‑a dat autoritate să faci toate acestea?” 29 Isus le‑a răspuns: „Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi, și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!” 31 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n‑ați crezut în el?» 32 Și dacă vom spune: «De la oameni…»”, se temeau de mulțime, căci toți credeau că Ioan fusese într‑adevăr profet. 33 Atunci I‑au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Intrarea lui Iisus în Ierusalim
1 Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2 şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi legat mânzul unui asin, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3 Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.” 4 Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat. 5 Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?” 6 Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat. 7 Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el. 8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp. 9 Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii:
Osana!
Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăţia care vine,
împărăţia părintelui nostru David!
Osana întru cei de sus!
11 Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat şi alungarea vânzătorilor din Templu
12 A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame. 13 Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor. 14 Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.
15 Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei. 16 Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. 17 Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris?
Casa Mea se va chema
casă de rugăciune pentru toate neamurile,
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari. ”
18 Şi marii preoţi şi cărturarii L-au auzit. Şi căutau cum să-L piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. 19 Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.
Credinţa şi rugăciunea
20 Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Iar Petru şi-a amintit şi I-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care L-ai blestemat!” 22 Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el. 24 De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi. 25 Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”
Autoritatea lui Iisus
27 Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului 28 şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?” 29 Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31 Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el? 32 Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet. 33 Şi I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”