Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului Omului
(Matei 24:1‑14. Luca 21:5‑19)1 Pe când ieșea El din Templu, unul dintre ucenicii Lui i‑a zis: „Învățătorule, uite ce pietre și ce zidiri!” 2 Isus i‑a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mărețe? Nu va rămâne aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată!” 3 Și, pe când stătea pe Muntele Măslinilor, în fața Templului, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au luat deoparte și L‑au întrebat: 4 „Spune‑ne , când se vor întâmpla toate acestea și care este semnul că urmează să se împlinească?” 5 Isus a început atunci să le spună: „Luați seama să nu vă înșele cineva! 6 Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristosul! », și îi vor înșela pe mulți. 7 Când veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie, să nu vă înspăimântați; toate acestea trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul. 8 Un popor se va ridica împotriva altui popor, și o împărăție – împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete [și tulburări]. Acestea sunt începutul durerilor.
9 Cât despre voi, luați seama : vă vor da pe mâna sinedriilor și vă vor bate în sinagogi, iar din pricina Mea veți fi duși înaintea dregătorilor și a regilor, ca mărturie pentru ei. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, nu vă îngrijorați cu privire la ce veți vorbi, ci vorbiți ceea ce vi se va da în ceasul acela! Căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî. 13 Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Îndemn la veghere
(Matei 24:15‑44. Luca 21:20‑33)14 Când veți vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înțeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munți; 15 cine va fi pe acoperiș să nu coboare și să intre în casă, cu gând să mai ia ceva din ea, 16 iar cine va fi la câmp să nu se întoarcă în urmă să‑și ia haina. 17 Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea! 18 Rugați‑vă să nu se întâmple iarna. 19 Pentru că în zilele acelea va fi o strâmtorare cum n‑a mai fost de la începutul creației pe care a zidit‑o Dumnezeu până acum și nici nu va mai fi. 20 Și dacă n‑ar scurta Domnul zilele acelea, n‑ar scăpa nicio făptură, însă pentru cei pe care i‑a ales, a scurtat zilele. 21 Iar dacă vă va zice cineva atunci : «Iată, Hristosul este aici!» sau «Iată‑L acolo!», să nu credeți! 22 Căci se vor scula hristoși mincinoși și profeți mincinoși, care vor face semne și minuni ca să‑i înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși. 23 Dar voi luați seama ; vi le‑am spus pe toate dinainte.
24 Dar în zilele acelea, după strâmtorarea aceea,
soarele se va întuneca,
iar luna nu‑și va mai da lumina,
25 stelele vor cădea din cer
și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26 Apoi Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. 27 Și atunci El va trimite îngerii ca să‑i adune pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. 28 Învățați de la smochin pilda lui : când mlădița i se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape. 29 Tot așa, când veți vedea aceste lucruri împlinindu‑se, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la ușă. 30 Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece generația aceasta că se vor și împlini aceste lucruri. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Însă despre ziua aceea sau ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Luați seama , vegheați [și rugați‑vă], căci nu știți când este vremea aceea ! 34 Ca un om care, plecând în călătorie, își lasă casa și le dă robilor săi autoritate, și fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i‑a poruncit să vegheze. 35 Vegheați , așadar, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau în zori – 36 ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind. 37 Ceea ce vă zic vouă, le zic tuturor: «Vegheați!»”
Vestirea prigoanelor
1 Pe când ieşea din Templu unul din ucenicii Săi I-a zis: „Învăţătorule, priveşte ce mai pietre şi ce mai clădiri!” 2 Iisus I-a răspuns: „Vezi aceste clădiri mari? Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu se risipească.”
3 Pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, în faţa Templului, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: 4 „Spune-ne când se vor întâmpla acestea şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?” 5 Iisus a început să le spună: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 6 Vor veni mulţi în Numele Meu zicând: Eu sunt! şi mulţi vor fi înşelaţi. 7 Când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi. Acestea trebuie să fie, dar nu va fi sfârşitul încă. 8 Fiindcă se va ridica un neam asupra altui neam şi o împărăţie asupra alteia; vor fi cutremure pe alocuri, va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor. 9 Luaţi aminte la voi înşivă. Vă vor da pe mâna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; pentru Mine veţi sta înaintea conducătorilor şi regilor, ca să daţi mărturie înaintea acelora. 10 Mai întâi însă trebuie ca evanghelia să fie vestită tuturor neamurilor. 11 Când vă vor duce să vă predea, să nu vă îngrijiţi ce veţi vorbi, ci să spuneţi ceea ce vi se va da în ceasul acela să vorbiţi, fiindcă nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Atunci va da la moarte frate pe frate şi tată pe copil, copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor omorî. 13 Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. Iar cel care va răbda până la sfârşit acela va fi mântuit.
14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu ar trebui să stea – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, 15 cel de pe acoperiş să nu mai coboare în casă, nici să nu intre în casă să-şi mai ia ceva de acolo, 16 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. 17 Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18 Rugaţi-vă să nu fie lucrurile acestea iarna! 19 Fiindcă vor fi zilele acelea zile de necaz, cum nu au mai fost de la începutul făpturii pe care a făcut-o Dumnezeu şi până acum şi cum nu vor mai fi vreodată. 20 Iar dacă Domnul nu ar scurta zilele, nimeni n-ar mai scăpa; dar pentru cei pe care El i-a ales, pentru aleşii Lui, a scurtat Domnul zilele. 21 Şi atunci, dacă va zice cineva: Iată Hristos este aici! Iată este acolo! să nu îl credeţi, 22 fiindcă se vor scula hristoşi falşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei aleşi. 23 Voi însă fiţi treji: v-am spus totul dinainte.
Venirea Fiului Omului
24 Dar în zilele acelea, după necazul acela,
soarele se va întuneca
şi luna nu-şi va mai da lumina,
25 iar stelele vor cădea din cer
şi puterile din cer se vor clătina.
26 Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu multă putere şi slavă. 27 Atunci El va trimite îngerii şi îi va aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28 Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa i se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. 29 Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se acestea, să ştiţi că El este aproape, la uşă. 30 Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până ce nu se vor împlini toate acestea. 31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Despre ziua aceea sau despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Luaţi aminte, vegheaţi, fiindcă nu ştiţi când va fi acea vreme. 34 Va fi la fel ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna robilor săi, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35 Vegheaţi aşadar, fiindcă nu ştiţi când va veni stăpânul casei, fie seara, fie la miezul nopţii, fie la cântatul cocoşului, fie dimineaţa; 36 ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle dormind. 37 Iar ceea ce vă spun tuturor este: Vegheaţi!”