Femeia și balaurul
1 În cer s‑a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2 Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și se chinuia să nască. 3 În cer s‑a arătat un alt semn: iată, un mare balaur roșu, cu șapte capete și zece coarne, iar pe capete – șapte diademe. 4 Cu coada trăgea a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ.
Balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, pentru ca , atunci când va naște, să‑i mănânce copilul. 5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El va păstori toate neamurile cu un toiag de fier . Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Lui, 6 iar femeia a fugit în pustiu, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile.
7 Iar în cer s‑a făcut război: Mihail și îngerii lui s‑au luptat cu balaurul. Balaurul cu îngerii lui s‑au luptat și ei , 8 dar n‑au putut birui, și nu s‑a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Astfel , balaurul cel mare, șarpele cel vechi , numit Diavolul și Satana, cel care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. 10 Și am auzit în cer un glas tare, care zicea:
„Acum au venit mântuirea, puterea
și împărăția Dumnezeului nostru
și stăpânirea Hristosului Său,
pentru că acuzatorul fraților noștri a fost aruncat jos ,
el, care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru
zi și noapte.
11 Ei l‑au biruit prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu și‑au iubit viața până la moarte.
12 De aceea bucurați‑vă , ceruri
și voi, care locuiți în ceruri!
Vai de voi , pământ și mare!
Căci Diavolul s‑a coborât la voi
cuprins de o mânie mare,
fiindcă știe că are puțină vreme.”
13 Când s‑a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să o urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Și femeii i‑au fost date cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul pregătit pentru ea, unde este hrănită o vreme, vremi și o jumătate de vreme , departe de fața șarpelui. 15 Atunci, șarpele a aruncat în urma femeii apă din gură ca un râu, ca s‑o ia râul. 16 Dar pământul i‑a venit în ajutor femeii: pământul și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase balaurul din gură. 17 Balaurul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.
18 Apoi a stat pe nisipul mării.
Marele semn al Femeii din ceruri
1 Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele. 2 Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască. 3 Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe. 4 Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. 5 Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. 6 Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, 8 însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10 Şi am auzit un glas puternic în cer zicând:
Acum a venit mântuirea şi puterea
şi Împărăţia Dumnezeului nostru
şi puterea Hristosului Său,
pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri,
cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Însă ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor
şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri,
şi cei ce locuiţi în ele!
Dar vai vouă, pământ şi mare,
căci a coborât Diavolul la voi
şi vine cu mânie mare,
văzând că nu mai are decât puţin timp!
13 Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui. 15 Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul. 16 Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură. 17 Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18 Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.