Cupele mâniei lui Dumnezeu
1 Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care le spunea celor șapte îngeri: „Duceți‑vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2 Primul s‑a dus și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a apărut pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului ei.
3 Al doilea a vărsat cupa lui în mare. Și marea s‑a făcut sânge ca de mort. Și orice făptură vie care era în mare a murit.
4 Al treilea a vărsat cupa lui în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s‑au făcut sânge. 5 Și l‑am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Drept ești Tu, care ești și care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,
tot sânge le‑ai dat și Tu să bea.
Așa și merită!”
7 Și am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne Dumnezeule atotputernic,
adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”
8 Al patrulea a vărsat cupa lui peste soare. Și soarelui i s‑a dat să‑i dogorească pe oameni cu focul lui . 9 Și oamenii au fost dogoriți cu arșiță mare și au hulit Numele lui Dumnezeu, care are stăpânire peste aceste urgii, și nu s‑au pocăit ca să‑I dea slavă.
10 Al cincilea a vărsat cupa lui peste tronul fiarei. Și împărăția fiarei a fost cuprinsă de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere. 11 Și L‑au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele și nu s‑au pocăit de faptele lor.
12 Al șaselea a vărsat cupa lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui. 13 Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura profetului mincinos trei duhuri necurate , ca niște broaște. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații din întreaga lume ca să‑i strângă pentru războiul din ziua cea mare a Dumnezeului celui atotputernic. 15 „Iată , Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” 16 Duhurile cele rele i‑au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.
17 Al șaptelea a vărsat cupa lui în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas tare, care zicea: „S‑a sfârșit!” 18 Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și s‑a făcut un așa de mare cutremur, că de când este omul pe pământ n‑a fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea cea mare s‑a împărțit în trei și cetățile neamurilor s‑au prăbușit. Și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‑i dea potirul de vin al mâniei Lui aprinse . 20 Toate insulele au fugit și munții n‑au mai fost de găsit. 21 Grindină mare cât un talant a căzut din cer peste oameni. Și oamenii L‑au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
Cele şapte cupe
1 Şi am auzit un glas mare din Templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2 Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.
3 Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.
4 Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge. 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând:
Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai,
Cel sfânt,
fiindcă astfel i-ai judecat:
6 pentru că ei au vărsat
sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat tot sânge să bea.
Vrednici sunt!
7 Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”
8 Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc. 9 Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere 11 şi din cauza durerilor şi a rănilor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. 13 Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic. 15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.
17 Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din Templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!” 18 Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-I dea din paharul cu vin al mâniei Lui aprinse. 20 Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21 Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.