Căderea Babilonului
1 După aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s‑a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare și a zis:
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare!
A ajuns locuință a demonilor,
închisoare a oricărui duh necurat,
închisoare a oricărei păsări necurate,
închisoare a oricărei fiare necurate și respingătoare,
3 pentru că din vinul mâniei desfrâului ei
au băut toate neamurile
și împărații pământului s‑au desfrânat cu ea
și negustorii pământului prin risipa desfătării ei s‑au îmbogățit.”
4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:
„Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu,
ca să nu fiți părtași la păcatele ei
și să nu fiți loviți cu urgiile ei!
5 Căci până la cer s‑au îngrămădit păcatele ei
și Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei.
6 Răsplătiți‑i cum v‑a răsplătit și ea!
Dați‑i de două ori pentru faptele ei!
În potirul amestecat de ea turnați îndoit !
7 Pe cât s‑a slăvit și s‑a desfătat,
pe atât dați‑i chin și tânguire!
Fiindcă zice în inima ei:
«Sunt împărăteasă ,
nu sunt văduvă,
nu voi cunoaște nicidecum tânguirea.»
8 De aceea, într‑o singură zi vor veni urgiile ei:
molima, tânguirea și foametea.
Și va fi mistuită de foc,
pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat‑o, este tare.
9 Vor plânge și vor boci după ea împărații pământului, care s‑au desfrânat și s‑au desfătat cu ea, când vor vedea fumul arderii ei. 10 Vor sta departe, de teama chinului ei, și vor zice:
«Vai! vai! cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare!
Într‑un ceas ți‑a venit judecata!»
11 Negustorii pământului plâng și jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre scumpe, mărgăritare, in subțire, purpură, mătase și țesături stacojii, felurite soiuri de lemn parfumat, felurite vase de fildeș, de lemn scump, de aramă, de fier și de marmură, 13 scorțișoară, mirodenii, ierburi aromate, mir, tămâie, vin, ulei, floarea făinii, grâu, vite, oi, cai, căruțe, trupuri și suflete de oameni.
14 Și roadele râvnite de sufletul tău
s‑au dus de la tine.
Toate lucrurile alese, strălucite,
au pierit de la tine
și nicidecum nu le vei mai găsi.
15 Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16 și vor zice:
«Vai! vai! Cetatea cea mare,
care era îmbrăcată în in subțire,
în purpură și stacojiu,
care era împodobită cu aur,
pietre scumpe și mărgăritare!
17 Într‑un ceas s‑au prăpădit atâtea bogății!»
Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia în vreun loc, corăbieri și toți cei ce lucrează pe mare stăteau departe 18 și , când au văzut fumul arderii ei, au început să strige: «Cine mai este asemenea cetății celei mari?» 19 Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau:
«Vai! vai! Cetatea cea mare!
Toți cei ce aveau corăbii pe mare s‑au îmbogățit
în urma belșugului ei,
dar într‑un ceas a fost pustiită!»
20 Bucură‑te de ea, cerule ,
și voi , sfinților, apostolilor și profeților,
pentru că Dumnezeu a judecat‑o și v‑a făcut dreptate!”
21 Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră uriașă de moară, a aruncat‑o în mare și a zis:
„Cu așa repeziciune va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
și nu va mai fi găsit!
22 Sunetul celor ce cântă din harfă,
sunetul muzicanților,
al celor ce cântă din fluiere și trâmbițe,
nu se va mai auzi în tine.
Niciun meșter în vreun meșteșug oarecare
nu se va mai găsi la tine,
și uruitul morii
nu se va mai auzi în tine.
23 Lumina lămpii
nu va mai lumina în tine
și glasul mirelui și al miresei
nu se va mai auzi în tine,
pentru că negustorii tăi erau mai‑marii pământului,
pentru că prin vrăjitoria ta
au fost amăgite toate neamurile.”
24 Și pentru că în ea a fost găsit sângele profeților și al sfinților
și al tuturor celor ce au fost înjunghiați pe pământ.
1 După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat cu voce puternică:
A căzut, a căzut Babilonul cel mare
A devenit o locuinţă a demonilor
temniţă a oricărui duh necurat,
temniţă a oricărei păsări necurate
şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,
3 căci din vinul aprinderii desfrânării ei
toate neamurile au băut
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit
din puterea desfătărilor ei.
4 – Şi am auzit o altă voce din cer zicând:
Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
iar de plăgile ei
să nu aveţi parte,
5 căci păcatele ei au ajuns până la cer
şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.
6 Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit
răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;
în paharul în care a turnat,
turnaţi-i de două ori mai mult.
7 Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,
tot pe atât daţi-i chin şi plângere,
fiindcă îşi spune în inima ei:
M-am aşezat ca o regină,
şi nu sunt văduvă
şi nu voi şti ce-i plânsul.
8 De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,
moarte, plângere şi foamete,
şi va fi arsă în foc,
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,
Cel care a judecat-o.
9 Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10 Vor sta departe de teama chinului ei spunând:
Vai, vai ţie, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare,
căci într-un singur ceas a venit judecata ta!
11 Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12 aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.
14 Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău
s-au dus de la tine
şi tot fastul şi toată strălucirea ta
au pierit din tine
şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16 şi zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
cea îmbrăcată în ţesăturile fine,
în purpură şi stofă stacojie
împodobită cu aur
şi pietre scumpe şi mărgăritare,
17 căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!
Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18 şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19 Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii
pe apele mării, din bogăţiile ei,
căci într-un singur ceas a fost pustiită!
20 Veseleşte-te însă de ea, cerule,
şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,
căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.
21 Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:
Cu aşa furie va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi niciodată,
22 iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,
din flaut şi din trâmbiţă
nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,
şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug
nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,
nici huruitul morilor
nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!
23 Şi nici lumina lămpii
nu va mai lumina vreodată, de-acum,
nici glasul mirelui şi-al miresei
nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,
căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii
şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,
24 În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi
şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.